Care sînt eroii dvs. români favoriţi?

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Care sînt eroii dvs  români favoriţi? jpeg

● Şerban ALEXANDRESCU, publicitar

Carol I – cam tot ce a fost sănătos, aşezat, util, necesar a fost făcut pe vremea lui. A făcut ceva ce semăna a stat, cu posibilităţi de a deveni un stat „serios“. Că după el n-a mai ieşit, asta e altă discuţie, omul nu putea să trăiască etern.

Smaranda Brăescu – apud Wikipedia: „A fost prima femeie pilot din România, prima femeie paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism (1931) şi campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA). S-a născut în satul Hănţeşti. Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, secţia de Artă Decorativă şi Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta, de la înălţimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 cîştigă titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6000 de metri, depăşind şi recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur. Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez şi un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore şi 10 minute, străbătînd distanţa de 1100 km, între Roma şi Tripoli. În acealaşi an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt realizat cu o paraşută de construcţie românească, de la înălţimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute. Acest record fiind depăşit cu doar cîţiva metri, abia peste 20 de ani. A fost unul din puţinii instructori de paraşutişti militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de paraşutişti de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra Escadrilă Albă de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. Semnatară, alături de alte 11 personalităţi, a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt, delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comunişti la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul «Sumanele negre» ca făcînd parte din Mişcarea Naţională de Rezistenţă. Ascunsă de oameni de suflet – prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iaşi şi preotul Matei Dumitru – nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată şi de oficialităţile sovietice pentru a face instrucţia soldaţilor sovietici. O versiune acceptată este că a decedat pe data de 2 februarie 1948. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu – dar încă neconfirmate – mormîntul ei s-ar afla în Cimitirul Central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziţie concesionată în anul 1970 unei alte persoane.“ Aşadar, ţărancă sadea, a făcut facultate (dar nu pe vremea comuniştilor), a doborît ce recorduri a vrut, a făcut războiul pe front, a militat împotriva comuniştilor cînd încă nu era aşa de clar ce-i cu ei, a făcut rezistenţă armată hardcore şi nici măcar n-au putut-o prinde… Ce fată! A, şi zbura în ie populară.

Mircea Lucescu – zero to hero bazat pe muncă, efort, ştiinţă (culmea), true grit, perseverenţă, sistem şi valori urmate cu obstinaţie; cînd toată lumea îţi explică că tot ce faci e prost şi n-ai nici o şansă tu îţi vezi de drumul tău, îţi găseşti un super-sugar daddy şi îţi faci damblaua la care ai visat o viaţă, and then you’re up there with the greats.

Radu Cosaşu – mişto, fin, amuzant, cu măsură, spirit şi bun-simţ. Nu se mai fabrică aşa oameni!

● Gianina CORONDAN,  realizator emisiuni TV

Eroina copilăriei mele este Nadia, nu-i mai adaug şi numele, că ştiţi de cine povestesc. Tot ce încăpea în cutia numită televizor avea din partea mea un respect necondiţionat şi, cu toate astea, în jocurile mele de la ţară n-am imitat-o pe Ecaterina Teodoroiu, nici pe Veronica, nici măcar pe Pistruiatul. Doar pe Nadia încercam s-o ghicim, s-o descoperim, făceam campionate în care juriul era bunicul în triplă ipostază, de arbitru, antrenor şi comentator, şi fiecare încercam să o depăşim. Interesant e că ne puneam numele altor gimnaste de excepţie: Emilia Eberle, Daniela Silivaş, Simona Păuca şi, chiar dacă făceam roata dreaptă şi aterizam excelent de pe butucul numit bîrnă, nimeni nu îndrăznea să viseze că ar egala-o, nici măcar în joacă. Să fim la fel de performante era ţelul nostru, dar ştiam să ne tragem la o parte cu respect, fiindcă doar Nadia luase nota 10.

Pe de altă parte, îl descopăr şi redescopăr mereu uimită-intrigată-amuzată pe Ion Luca Caragiale şi îmi promit că voi determina pe cineva să facă un film biografic despre acest om. Sigur ar fi şi un erou de film nemaipomenit.

Iar cînd vine vorba de cineva care să încapă literalmente în semnificaţia profundă a cuvîntului „erou“, cel mai repede îmi vine în minte Elisabeta Rizea, încăpăţînata noastră ţărancă din Nucşoara, care n-a vrut să-şi închipuie viaţa „cu ruşii şi cu comuniştii“, cum n-au vrut – ce coincidenţă! – nici partizanii ascunşi în munţi pe care ea i-a ajutat ani de zile. Şi-a lăsat sănătatea prin închisori pentru un principiu, pentru nişte oameni în care credea şi, probabil, ca să avem şi noi pe cine enumera cînd Marius Chivu ne invită să dăm pentru Dilema veche nume de eroi români.

● Adrian DESPOT, muzician, Viţa de Vie

Carol I, deşi neamţ, a fost un adevărat conducător român. Emil Racoviţă, pentru pionierat. George Enescu, pentru complexitatea personalităţii. Leonard Doroftei, pentru abnegaţie şi patriotism.

● Mihai DOBRE,  muzician, Şuie Paparude

Ion Ioanid, prin cartea sa Închisoarea noastră cea de toate zilele, m-a impresionat foarte mult. Aventurile rocamboleşti şi umorul negru m-au făcut să-l declar eroul meu preferat. Cînd am citit cartea, la începutul anilor ’90, am aflat de acei români adevăraţi, în marea lor majoritate tineri, care au luat atitudine împotriva regimului comunist proaspăt instaurat. Cred, pe undeva, că odată cu acea carte de memorii şi-a făcut loc în mine pentru prima dată simţămîntul de patriotism şi naţionalism curat şi pur. Care, din păcate, s-a disipat pînă la dispariţie pînă în momentul de faţă. Oare de ce?

● Bogdan DUMITRACHE, actor

Prof. dr. Alexandru Pesamosca, pentru dedicaţie. Elisabeta Rizea, pentru verticalitate. Bulă, pentru întreaga activitate.

● Dumitru GORZO, artist vizual

Eu n-am eroi. Sînt lucid şi asta mă face să văd un om în complexitatea lui. Nu mă interesează secunda în care e grozav, în care poate să facă diferenţa. O fi acesta un elogiu adus mediocrităţii? Nicidecum, mediocritatea are secundele ei. Mai ales secunde. Admir destulă lume, pe unii în mod special, însă refuz a-i estetiza într-atît, încît să devină simboluri pentru uz personal. Există între indivizi aparent asemănători diferenţe de dimensiuni cosmice, dar asta-i fix treaba lor! Şi a enlightenment-ului de stînga.

● Radu JUDE, regizor de film

Nu ştiu foarte bine cine a fost Mircea Vulcănescu. Acum mulţi ani am încercat să citesc Dimensiunea românească a existenţei, m-a plictisit şi am abandonat-o. Dar felul în care a murit acest om, sacrificîndu-se pentru a salva pe un altul, mă tulbură mai mult decît orice. Cred că asta e forma cea mai înaltă a eroismului. Sau chiar unica formă de eroism care-şi merită numele. 

● Cătălin RULEA,  muzician, Toulouse Lautrec

Astăzi am un singur erou în România: Horia-Roman Patapievici. Mai am şi eroi mai puţini populari care ţin de viaţa mea personală, însă m-am oprit asupra lui H.-R. Patapievici şi voi argumenta în cîteva cuvinte şi de ce. Eroii sînt acele personaje care, atunci cînd crezi că eşti copleşit, cînd simţi că nu se mai poate face nimic, apar şi-ţi arată că există forţe mai puternice decît tine, care nu sînt împotriva ta sau împotriva „binelui“. Tot aşa, viaţa culturală emergentă, frustrată de neputinţă, a avut nevoie de H.-R. Patapievici care a îmbrăcat mantia grea şi neagră a unor instituţii pentru a schimba ceva, pentru a ridica acea piatră despre care oamenii de rînd doar vorbeau. A îmbrăcat haina împovărătoare de erou ştiind că pe pămînt există kriptonită şi există Lex Luthor. Eu eram un pămîntean speriat şi disperat, cînd H.-R. Patapievici a venit să schimbe ICR-ul. Nu am ştiut nimic de acest lucru, nu mă interesa, încercam să supravieţuiesc. Dar ICR a apărut în viaţa mea culturală, l-am simţit ca pe o forţă a binelui şi de atunci am crezut în „bine“. Aşa s-a produs acest rebranding la nivelul unui muritor de pe planeta culturală. Nu voi intra în detalii, nu voi vorbi nici de Sorin Antohi, nici de Herta Müller, nici de citate sentenţioase din scrierile lui H.-R. Patapievici, nici de tatăl său, nici de tatăl Hertei Müller, nici de USL, nici de PSD, nici de Iliescu, nici de Băsescu, nici de „casete“ şi „dosare“, nici de prieteni de-ai mei care se pişă pe tot. Voi spune un singur lucru: toţi putem îmbrăca acum mantia, există un precedent. Şi cei care am cunoscut „binele“ îl vom recunoaşte indiferent de ce spun nişte „bieţi pămînteni“. Trăiască Armada Revoluţiei Culturale!

● Bogdan ŞERBAN, Radio Guerrilla

Una dintre zonele ignorate de mediile tradiţionale – nesusţinute instituţional, neîmpinse de la spate de playlist-erii radiourilor, necrescute artificial prin apariţii gratuite în pieţele oraşelor, şi care a reuşit, în ultimii 20 şi mai bine de ani, să se autocultive, autopromoveze şi autosusţine – este mişcarea muzicală alternativă din România. Orice puşti – care acum preferă să-şi sacrifice banii de ţoale pentru a-şi cumpăra o chitară, cu care să se îngroape apoi într-un beci/garaj insalubru sau oricare alţi patru pereţi, doar ca să-şi zdrăngănească investiţia, conştient fiind că putea alege oricare altă cale mai uşoară, mai la îndemînă, mai cum-e-toată-lumea, ştiind că există posibilitatea ca ceea ce iese din chitara/gura/mîinile lui să nu fie înghiţit/consumat de nimeni – acesta este eroul meu. Toţi eroii ăştia tăcuţi, dar zgomotoşi, au o superputere: se pot sustrage previzibilului, acesta fiind exact motivul pentru care rămîn surprinzători la nesfîrşit.

● Dan PERJOVSCHI, artist vizual

Eroul necunoscut pentru că nu are nume. Orice român din politică, cultură, ştiinţă sau sport care stă vertical şi pe care nu-l poţi ignora, corupe sau deturna. Tristan Tzara, Constantin Brâncuşi, Victor Brauner, Eugen Ionescu, pentru că au plecat şi au ajuns. Lena Constante, pentru că nu s-a lăsat. Elisabeta Rizea, pentru că nu s-a lăsat. Doina Cornea, pentru că a stat în picioare cînd marii bărbaţi ai ţării erau toţi pe brînci. Ana Blandiana şi Romulus Rusan care au făcut un muzeu, şi nu o moşie. 

anchetă realizată de Marius CHIVU

desen de Dan PERJOVSCHI

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.