Care-s cei mai fericiți oameni din lume?

Gabriel CĂRTĂRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Care s cei mai fericiți oameni din lume? jpeg

Sînt un adolescent al secolului 21. Însă nu știu cît de important e faptul că sînt un adolescent. Sînt un om al secolului 21, un om care s-a trezit brusc că trebuie să-și găsească ceva de făcut, pentru că viața ne dă scopuri doar cît țin de supraviețuire. După aceea, sîntem total liberi să alegem ce vrem să facem. Eu însă, în afară de a mă bucura de unele lucruri și de a-mi construi un trecut, nu știu ce să fac. Care e esențialul oricărei ocupații și cît poate cineva care se uită din exterior să înțeleagă? Într-o zi va trebui să lucrez, dar ce voi face? Mi s-a recomandat să găsesc ceva foarte ușor de făcut pentru mine, dar care să pară greu pentru alții. Mă gîndesc însă dacă vreau să fac asta, să trăiesc pe baza unor oameni care muncesc din greu și, deși am ce să le ofer, să fie ca și cum nu aș munci deloc. Nu-mi place cum sună ideea asta.

Pot să aleg (cîtă vreme sînt capabil) dacă vreau să mă implic în progresul lumii, din orice punct de vedere, sau dacă să mă mulțumesc cu un salariu cu care să pot trăi bine. Drept să spun, nu sînt total sigur. Nu cred c-o să ajung niciodată în punctul în care să pot să trăiesc bine, fără să regret că n-am făcut altceva, ceva ce chiar să ajute lumea.

Cea mai mare dorință a multor oameni e probabil să aibă un talent care-i salvează de-o viață de muncă grea. Nu știu însă dacă mi-aș dori asta. Cum ar fi să muncesc mult și din greu? Mereu am fost un pic leneș, totuși niciodată cînd venea vorba de pasiunile mele. Mă întreb însă cum e să trebuiască să lucrezi fără să-ți placă. Unii oameni poate nu au pasiuni. De unde vin pasiunile în primul rînd? Și dacă sînt formate pe parcursul timpului, de ce apar ele? Uneori îmi doresc să nu am responsabilități pe lumea asta, să fiu un fel de spectator care poate privi, observa, asculta, înțelege, totul din fundal, ca o fantomă. Dar nefiind o fantomă, trebuie să mănînc, să dorm, să fac alte lucruri.

Mă întreb însă dacă mi-ar mai păsa de ce este-n afara mea, dacă nu m-ar afecta. Sînt înclinat să zic că da, adică pînă la urmă de ce stă toată lumea ore în șir să se uite la seriale pe Netflix? Probabil căutăm în cărți și în seriale lucruri care să ne satisfacă nevoile, ceva ce putem folosi sau ce ne ajută pe noi în lumea reală.

Cum ar fi să nu am nevoi? Să nu simt nici un fel de nevoie? Aș fi o legumă. Ce ciudat, noi, oamenii, încercăm să ne satisfacem nevoile, practic căutăm a fi o legumă. În același timp, gîndul de a fi o legumă sperie oamenii. Asta e însă doar nevoia de libertate și nevoia de activitate mentală care acționează-n fundal. Dacă nici acelea n-ar mai fi, oricine ar fi fericit cu statutul de legumă. Un computer programat are un singur obiectiv (sau mai multe). Ni se zice că sîntem diferiți, pentru că putem să alegem ce vrem, dar pînă la urmă doar nevoile noastre vorbesc. Sîntem exact ca roboții, nu putem (dar nici nu simțim nevoia) să scăpam de nevoile noastre, de obiectivele noastre. De fiecare dată cînd o să vrem ceva pe lumea asta o să fie o nevoie de-a noastră care vorbește. Singurul mod în care se poate sfida asta e să faci ceva ce-ți provoacă rău. Dar pînă la urmă nimeni nu are cum să facă asta, căci, dacă o face, înseamnă că impulsul de-a sfida nevoile a fost mai mare decît frica de daunele cauzate.

Sîntem sclavii nevoilor noastre și așa vom fi pe veci. Mă întreb însă de ce avem nevoile pe care le avem. Presupun că ne naștem cu niște instincte care filtrează informația pe care o percepem și așa ne precizăm deciziile, pe baza reacțiilor instinctelor asupra informațiilor și senzațiilor. Așa poate oricine să scuze orice fel de comportament, că pînă la urmă ne naștem cumva. Desigur, asta nu prea e relevant cînd nu‑ți place de cineva sau cînd trebuie închis un individ care-i un pericol pentru societate. Poate însă, la un nivel mai înalt, nu e vina lui; dar e categoric vina lui la nivelul unde sîntem deja. Sau poate, dacă chiar există suflete neafectate de creierul în care se află, atunci e vina lui, și la acel nivel mai înalt. Pînă la urmă însă, nu văd de ce unii aleg unele lucruri și alții alte lucruri.

De fiecare dată cînd încep să scriu ceva, încerc să nu se ajungă la cum funcționează viața. Dar, de fiecare dată cînd scriu, e singurul interes pe care‑l am de transmis, cel puțin de ceva vreme încoace. Viața este ceva foarte entuziasmant pentru mine, ceva cu care nu mă pot obișnui, fiind tot timpul fascinat și de cele mai tipice lucruri. (Nu știu de ce sînt așa. O persoană înțeleaptă mi-a spus însă cîndva că răspunsul e pur și simplu „de-aia“. Presupun că așa o fi, habar nu am.)

Putem critica o persoană pentru lipsă de ambiție cu adevărat? Poate doar dacă nu știe care sînt beneficiile domeniului pentru care nu are ambiție sau dacă nu cîntărește corect situația. Viața poate fi văzută din atîtea perspective, unele inimaginabile (pentru că pînă la urmă orice gînd pe care-l are alt om tot prin mintea noastră e procesat), încît chiar nu mai știu nimic, poate omul acela are un motiv bun să locuiască într-un butoi și să-și arunce pînă și paharul din care băuse pînă să observe că se poate bea direct din rîu folosind gura. Cine știe care-s cei mai fericiți oameni din lume? Se numește înțelepciune detașarea de nevoile fizice? Sau nebunie? Nebunia constă din iluzii, deci dacă omul acela reușește să facă ce-și propune și să fie fericit, mai e nebunie? Poate că da sau poate e doar o schimbare de interese.

Sînt conștient cît de multe pot rata dacă nu-mi direcționez interesele spre unele lucruri, dar nu-mi place să mi se spună că pot s-ajung să nu înțeleg nimic dacă nu o fac. Presupun că voi face în continuare ce fac toți ceilalți: îmi voi servi nevoile, sperînd că rațiunea mea le va putea satisface.

P.S.  Printre nevoile mele și ale oricărui alt om se încadrează și nevoia de-a avea grijă de alții. În caz că textul acesta pare self-centered, nu uitați că altruismul se bazează pe egoism (nu genul de egoism care poate fi văzut ca un defect, însă).

Gabriel Cărtărescu este elev în clasa a XI-a la Școala Germană „Hermann Oberth“, Voluntari, și a cîștigat premiul III la concursul național de eseuri pentru liceeni organizat de Dilema veche în 2019.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.