Carantină cu specific românesc

În timp ce găinile din Ceamurlia de Jos îşi dădeau duhul gazate de medicii veterinari, sătenii nu-şi mai găseau locul între hotarele satului izolat într-o carantină fără termen. O parte, cei care fuseseră anunţaţi să-şi numere păsările că se vine şi la ei cu gazatul, au pus de-o răscoală. Alţii dădeau roată satului, cu speranţa că vor descoperi o breşă în zona de vigilenţă a jandarmilor care păzeau graniţa gripei aviare. Jurnaliştii căutau să intre în sat, ţăranii - să iasă. Virusul "ucigaş" nu speria pe nimeni, şi avertizările care veneau dinspre autorităţi erau privite chiorîş de oameni, luate în rîs fără somaţie şi aruncate în coşul de gunoi al încrederii. Starea de semi-urgenţă La cîteva zile după ce Statele Unite ale Americii erau speriate de spectrul unei posibile pandemii declanşate de gripa aviară, autorităţile româneşti decretau: Ceamurlia de Jos, din judeţul Tulcea, intră în carantină totală. Doar că, în cîteva ore româneşti, satul în carantină totală a devenit satul în carantină aşa şi aşa. Nimic din ce a pus în alertă o lume întreagă nu a reuşit să-i sperie pe locuitorii din buza Deltei, obişnuiţi cu alarme false şi cu fumigenele autorităţilor aruncate în bătătura lor, de-a lungul timpului. Starea de urgenţă, dată pe mîna românilor, ajunge să semene cu o stare de semi-urgenţă. Virusul care a înspăimîntat americanii, pentru că din zece contaminări la om cinci sînt mortale, a fost luat în rîs la noi şi negociat pe marginea unei uliţe între jandarmi şi localnici. S-a întîmplat aşa pentru că una li se spunea oamenilor în fiecare dimineaţă în Primărie - să se despartă de păsările "ucigaşe" din ogradă şi să le predea autorităţilor - şi alta vedeau aceştia la televizor cînd Traian Băsescu susţinea că el încă înghite fără noduri carne de pui. Şi atunci în cine să mai creadă oamenii? În "specialiştii" în situaţii de criză care i-au izolat de lume sau în personajele care demonstrau în direct, la televizor, cum gripa găinii naşte pui vii - buni la gust. Nunţile, puterea exemplului În ameţeala creată, carantina - zonă cu adevărat interzisă în alte părţi - în România a devenit un loc de joacă. Ajutat de un localnic de treabă, puteai păşi uşor pînă în centrul "focarului". Jurnaliştii au făcut cărări prin porumbul satului şi cu o şpagă modestă puteau să iasă din carantină pe uliţe lăturalnice, în timp ce "barajul" de la punctele de control se topea regulat în faţa lacrimilor vărsate de săteni. O mostră de neîncredere în avertismentul autorităţilor care ameninţau sătenii cu pericolul gripei aviare o reprezintă chefurile care s-au încins în singurele localităţi izolate din România: Ceamurila de Jos şi Maliuc. În ambele, carantina a fost instituită vineri seara la televizor, iar sîmbătă sătenii au petrecut la nunţile programate cu ceva vreme înainte. Veselia din "zona interzisă" ar putea părea suspectă în lume, nu şi în România. Cu riscul de a rămîne între graniţele carantinei, nuntaşii nu au fost nici o clipă înfricoşaţi de epidemii, pandemii sau alte "sperietori" anunţate cu la fel de multă siguranţă ca sosirea personalului în gară. "Sînt şi vaccinat, iar norocul lor e că încă mai am răbdare să stau aici şi să mă rog de poliţişti să mă lase să ies din sat. Dar stai să mi se termine răbdările, că nu ştiu ce fac, poate să vină şi Băsescu că nu mă interesează, eu plec de-aici" - spunea unul dintre petrecăreţii mahmuri, în prima dimineaţă de captivitate. Prefectul şi încrederea în el însuşi În Tulcea, Comitetul Judeţean Antiepizootic a dat ordinele privitoare la instituirea carantinei şi a luat măsurile de informare a cetăţenilor în privinţa pericolului reprezentat de gripa aviară. Comitetul a fost condus de prefectul Lefter Chirică încă de la începutul operaţiunilor, cînd nu exista certitudinea existenţei virusului pe teritoriul ţării noastre. În tot acest timp, prefectul le-a cerut sătenilor din Ceamurlia să aibă încredere în ce le spun autorităţile, să se vaccineze, să lase medicii în curţi pentru a le culege păsările bolnave. Într-o duminică după-amiază, după ce un laborator din Londra confirma prezenţa virusului H5N1 în Tulcea, Lefter Chirică aproape moţăia pe scaunul de prefect. Era proaspăt vaccinat, înspăimîntat şi spunea că nici el n-a crezut că e vorba de gripă aviară. Sătenilor le spusese altceva, ca să-i sperie.