Camera Ştirilor

Publicat în Dilema Veche nr. 114 din 30 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Era 1 martie, în tot oraşul circulaţia era îngreunată de tarabele unde se vindeau mărţişoare şi, deşi vremea era mizerabilă, femeile îşi purtau mîndre buchetele de flori primite, ceea ce dădea un aer de sărbătoare străzilor, altfel murdare şi cenuşii. În redacţia de ştiri a Serviciului român de Radio, ceea ce numim Radioul public, se lucra, fără înfrigurare, la ştirile zilei de azi, ale celei de mîine. Înfrigurarea, graba, agitaţia nu sînt semne de profesionalism. Aşa că ne-am adunat într-un birou mai liniştit, avînd mereu în spate tensiunea, încordarea unor oameni conştienţi de responsabilitatea lor faţă de ascultători şi faţă de adevăr. Opinia şi informaţia În fiecare zi, la ora 17 se ţine şedinţa pentru sumarul Radiojurnalului de dimineaţă, considerat - cum spunea Rodica Madoşa - principalul eveniment editorial al redacţiei de ştiri. După fel şi fel de peripeţii, cînd sancţiunea politică s-a sprijinit pe birocraţie pentru a scăpa de un om incomod, Rodica Madoşa este acum Consilier pe probleme editoriale. Din această funcţie, care poate fi totul sau nimic, acest eminent şi experimentat om de Radio se străduieşte să reclădească structura firească a emisiunilor de ştiri. Ceea ce se strică atît de lesne se repară cu multe dificultăţi. Pentru ascultătorii săi, oameni cu grade de educaţie diferite, cu disponibilităţi diferite, oameni cu opţiuni politice formulate sau din categoria celor care la sondaje răspund "nu ştiu", radioul trebuie să pună la dispoziţie informaţii corecte, pentru ca ei să-şi poată formula propriile opţiuni în cunoştinţă de cauză. De aceea prima preocupare a unui serviciu de informaţii respectabil este despărţirea clară a informaţiei (ce s-a întîmplat ) de opinie (ce părere am despre ce s-a întîmplat). Modurile folosite pentru "a vinde opinia sub formă de informaţie" sînt diverse şi încep cu cele primitive, cînd în mod evident este lăudat un om politic pentru ce a făcut sau ce a spus, iar altul este ridiculizat; uneori şi cu intonaţia citării are hazul ei. Cînd am invitat-o pe Rodica Madoşa la o discuţie despre obligaţiile Serviciului public de Radio în ceea ce priveşte informaţia, ea mi i-a recomandat pe cei doi adjuncţi: Pavel Ionescu şi Radu Şarpe, "băieţi tineri de toată isprava", cu care ea lucrează. Ne-am întîlnit cu puţin înainte de "şedinţa de la 5" şi am intrat direct în subiect. Ne plîngem adesea că, în afara perioadelor electorale, agenda oamenilor politici e departe de preocupările electoratului. La aceasta contribuie şi sursele de informaţii: şi ele îşi structurează fluxul, pornind de la agenda politică a oamenilor zilei. Ce a mai făcut unul, ce a mai zis altul, ce se presupune că o să pună la cale al treilea sînt tot atîtea ştiri parazitînd informaţia necesară despre legile sănătăţii, modificările din învăţămînt, recalcularea pensiilor, creşterile sau scăderile de impozite etc. Pavel Ionescu: "Sîntem conştienţi că nu evenimentul politic îi interesează pe cei mai mulţi, dar e el e cel mai uşor de tratat jurnalistic, iar jurnalism de investigaţie se face puţin şi greu la radioul public". Atuul credibilităţii "Analiza cauzelor ar necesita ea, la rîndul ei, o investigaţie, deocamdată mă mărginesc să observ că am reuşit la Jurnalul de dimineaţă să delimităm strict capitolul de informaţie de capitolul opinii" - spune Rodica Madoşa şi adaugă: "Da, dar nu avem comentatorii noştri, ai Radioului, sîntem încă un fel de reporteri de tranşee cotidiană. În pofida unor derapaje, nu am pierdut atuul credibilităţii. Cînd omul vrea realitatea informaţiei, vine la noi. Cînd vrea spectacolul informaţiei, se duce la Realitatea TV sau la alte posturi. Nu putem rămîne indiferenţi la concurenţa televiziunii şi a radiourilor private. Credibilitatea este capitalul nostru valoros." Pentru că informaţia se difuzează la intervale orare relativ mici, cel care o selectează şi o difuzează se adresează unui ascultător presupus a sta lipit de aparatul de radio, ascultînd totul cu maximă atenţie. Nu e aşa. În viaţă, omul prinde cînd şi cînd un fragment de ştire şi nu-i înţelege nici trecutul, nici importanţa pentru viitor. "În dilema incomplet vs redundant, Radioul ar trebui să fie de partea redundanţei. Oamenii nu te ascultă minut cu minut şi faptul că tu nu vrei să repeţi azi ceva foarte important, care s-a petrecut ieri sau anul trecut, pe motiv că ai spus-o la timpul potrivit, periclitează caracterul inteligibil al informaţiei" - spune Radu Şarpe . "Tentaţia transmisiei în direct a schimbat total faţa presei" - spune Pavel Ionescu. "E foarte important să facem pauza de gîndire să revenim la punctul de pornire, la un Ťdosar» de un minut, un minut şi jumătate, explicativ, aşa cum face BBC. Comparaţi breaking news de la CNN şi de la BBC. Ultimii vin poate cu o clipă mai tîrziu, dar mult mai pregătiţi." "Da, dar directul dă senzaţia că respiri odată cu evenimentul, că eşti acolo" - spune Radu Şarpe. "Problema e dacă asta e realitatea" - se întreabă nu fără rost Pavel Ionescu, continuînd în acelaşi sens: "Nu ştiu dacă este într-adevăr folositor să fiu în direct peste tot unde pare că se întîmplă ceva sau ar fi putut să se întîmple. Transmisia în direct dă unor întîmplări dimensiunea unor evenimente." Rodica Madoşa: "Goana după eveniment creează o abundenţă de informaţie care e non-informaţie". Lumea de dincolo de noi Pe de altă parte, abundenţa informaţiei vine şi din perfecţionarea mijloacelor de comunicare, evenimentele din viaţa a şase miliarde şi jumătate de oameni - cît e acum populaţia globului - ne stau la îndemînă. Ar fi interesant de ştiut cum se produce selecţia şi mai ales cum reuşiţi să-i demonstraţi ascultătorului că furtuni naturale sau politice, desfăşurate departe de comuna Pruni, pot avea totuşi consecinţe în viaţa lui personală. Între o ştire despre un tsunami în Oceanul Pacific şi un accident rutier pe DN 1 cum stabiliţi priorităţile? "Ştiţi, în Camera Ştirilor se fac glume macabre: ŤCîţi au murit în atentatul din India?» Ť50.» ŤPăi, acolo la o nuntă mor 50 de inşi.» Nu e o ştire ce s-a întîmplat la o nuntă în India, în schimb e o ştire că la noi un şofer beat a ucis pe autostradă 15 amărîţi" - povesteşte Radu Şarpe. Rodica Madoşa pledează pentru discernămînt, dar îmi arată că se lucrează totuşi cu informaţiile oferite de agenţiile de presă. Marile agenţii, parte a unor mari corporaţii mediatice, nu dau nici ele mare atenţie Americii Latine. Pavel Ionescu recunoaşte că există spaţii acoperite cu predilecţie, în timp ce altele, cum ar fi America de Sud, nu sînt acoperite pe măsura importanţei lor. Radu Şarpe introduce o altă idee: "e reconfortant uneori să ştii că nu tot ce se întîmplă în lume seamănă cu evenimentele de acasă". Pavel Ionescu: "Sîntem victimele spectacolului - conflictele explicite sînt mai uşor de tratat decît referirile la mecanismul intim al lucrurilor". Cartonaşele galbene şi căpşunarii Radu Şarpe: "Ce să mai vorbim de America Latină, cînd nu spunem lucrurilor pe nume în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, unde intrăm şi în ce ne băgăm". (Vocile masculine se întretaie şi mi-e greu să mai refac de pe bandă, cine ce a spus.) Rodica Madoşa: "Se foloseşte un limbaj oracular, aţi progresat, dar mai aveţi multe de făcut, cartonaşe galbene, cartonaşe roşii. Şi această realitate, încă străină nouă, trebuie tradusă în limbaj curent şi fluent. Una e să ştii că se trăieşte bine în Occident, preluînd poveştile căpşunarilor, şi alta e să-ţi aranjezi viaţa după criterii europene. Armonizarea Evului Mediu din satul românesc cu respectul pentru găini de la crescătoriile din Franţa". "E o prăpastie care trebuie umplută lopată cu lopată. Dacă noi nu le spunem oamenilor acest lucru, n-are cine" - spune Pavel Ionescu. Radu Şarpe: "La noi clasa politică e autistă, dar şi în UE clasa politică e destul de desprinsă de problemele cetăţeanului de rînd. Cu excepţia perioadelor electorale, nu au preocupări globale, ceea ce s-a dovedit cu prilejul votării Constituţiei Europene în Franţa şi Olanda". Oameni politicoşi, nimeni nu făcea apropouri cu privire la oră, dar timpul se grăbea: bune, proaste, importante sau caraghioase, ştirile trebuia să fie prezente pe post. Oricîte posturi particulare ar prefera, ascultătorul român interesat de ştiri are ca reper România actualităţi. În această relaţie, dezamăgirile şi trădările au fost prezente de ambele părţi: actualităţile deveniseră ale unui singur partid, ascultătorii s-au dus unde puteau să afle o tratare onestă a întregului spaţiu politic. Se munceşte serios la restabilirea unei legături lucide, prin transmiterea unor informaţii care să examineze viaţa ca un rezultat complex al exercitării sau neglijării unor politici economice şi sociale consistente. Globalizarea nu e un cuvînt, ci o realitate cu multe consecinţe în traiul copiilor străzii şi al magnaţilor economiei de piaţă. Electoratul - cuvînt cuprinzător, pomenit de cîte ori cineva are sau îşi închipuie că are o responsabilitate - ar trebui să opteze în cunoştinţă de cauză şi emisiunile de informaţii sînt un sprijin esenţial pentru fundamentarea raţională a votului. Acest lucru nu e uşor de făcut în tranziţia românească: nu e vina Radioului public că în concepţia liderilor de partid principala problemă pare a fi cine e şeful cui.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.