Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit

Emanuel-Mihail SOCACIU
Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
image

Avem norocul să trăim, cel puțin în lumea occidentală, în cea mai îndestulată perioadă din istoria umanității. Ne spun acest lucru toate măsurătorile care își propun, cu variat succes, să contureze o imagine obiectivă a calității vieții. Aproape indiferent la care dintre criteriile standard ne referim (speranța de viață, puterea de cumpărare, accesul la educație și servicii de sănătate, siguranța personală etc.), în oricare dintre cele mai citate rapoarte (cum sînt „Indexul calității vieții” de la Numbeo, „Best Countries Report” realizat de US News în colaborare cu Universitatea din Pennsylvania, „Indexul dezvoltării umane” al UNDP), lucrurile stăteau incomparabil mai bine în 2021 decît, să spunem, în 1970, ca să nu mai vorbim de o comparație cu perioada medievală sau cu zorii revoluției industriale. Sigur, scorurile unor țări pot să cunoască variații de la an la an, locurile în clasamente se mai schimbă, dar tendința generală a ultimelor secole a fost continuu crescătoare. 

Dacă ne uităm la țările care se regăsesc pe primele poziții în toate aceste clasamente, este cel puțin plauzibil să spunem că acest progres este rezultatul unui anumit tip de instituții economice, politice și sociale. Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia. Combinația piețelor relativ libere (un detaliu interesant pentru cei care discută intens despre socialismul nordic: în „Indexul libertății economice” al Heritage Foundation, care ne spune în esență cît de liberă este o economie, Finlanda, Suedia, Danemarca și Norvegia se regăsesc toate între primele 20 de poziții, în timp ce SUA se află abia pe locul 25, iar România pe 47) cu democrația liberală însoțită de un stil de guvernare mai curînd sobru, predictibil și precaut și cu un solid sistem de protecție socială pare să fie cheia succesului. Cu cît o țară reușește să aproximeze mai bine acest model, cu atît șansele ca cetățenii săi să se bucure de o calitate mai bună a vieții cresc, deși cu siguranță pot interveni în joc și alte variabile.

România, privită prin lupa statisticilor despre calitatea vieții, stă surprinzător de binișor. În ultimul index publicat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, în 2020, scorul ponderat era de 0.828, ceea ce o plasa pe locul 49 – coincidență sau nu, aproape aceeași poziție cu cea din indexul libertății economice. Văzute în evoluție, datele arată chiar mai bine. Spre exemplu, în anul 1990 scorul României era 0.708, semnificativ mai scăzut. În perioada scursă de la căderea comunismului, speranța de viață a crescut cu mai bine de șase ani, iar produsul intern brut pe cap de locuitor este mai mult decît dublu, cu creșteri semnificative, de asemenea, pentru toate celelalte criterii luate în calcul.

De ce, atunci, senzația persistentă în societățile contemporane că traiul nostru este, de fapt, mai puțin bun? E suficient să deschizi televizorul sau Facebook-ul, ca să plonjezi într-un ocean adînc de insatisfacții legate de calitatea vieții. Să fie vorba de o deficiență fatală a statisticii, ca în faimoasa butadă atribuită lui Grigore Moisil: „Dacă stai cu o fesă pe un bloc de gheață, iar cu cealaltă pe o plită încinsă, în medie ți-e bine”? Ne spun atît de puțin statisticile macro despre realitatea vieților noastre? Nu cred, deși meritele acestei abordări ca subiect al unei discuții de cafenea, berărie sau metrou sînt incontestabile…

O ipoteză mai plauzibilă ar putea fi construită pornind de la o idee populară printre economiștii care văd uneori fericirea (mulțumirea, i-aș zice mai curînd) ca rezultat al soldului dintre viață și așteptări. Dacă viața noastră o ia înaintea așteptărilor, senzația subiectivă va fi că trăim bine, dacă rămîne în urmă, vom fi nemulțumiți. Foarte probabil, o perioadă lungă de relativă stabilitate și prosperitate ne generează așteptări într-un ritm mai susținut decît creșterea capacității sociale de a le satisface. Nu vrem doar o slujbă care să ne dea un venit, vrem o carieră care să ne împlinească intelectual și în care să ne regăsim. Nu vrem doar oportunitatea de a comunica facil, ci ne dorim să o facem de pe ultimul model de smartphone. Același lucru l-am putea spune despre aproape orice, de la mașini și vacanțe la școli și servicii medicale. Cînd descoperim că cineva (adică noi) trebuie să ocupe și slujbele neplăcute sau mecanice, de exemplu, soldul dintre viață și așteptări devine negativ. Nu vreau în nici un caz să sugerez că nu există suferință reală și dramatică în societate, ci doar să indic faptul că, într-o astfel de interpretare, o calitate „obiectiv” decentă a vieții este perfect compatibilă cu o percepție personală mai degrabă negativă despre ea.

Cu siguranță, putem încerca și alte explicații, la fel de (im)plauzibile și incomplete. Aș mai adăuga doar un posibil ingredient lipsă din metodele de calcul al calității vieții, poate pentru că am ajuns în acel moment al existenței mele în care îi pot aprecia cu adevărat importanța: tihna. Așa cum observa în jurnalul său regretatul profesor Mihail Radu Solcan, tihna este mai curînd facilitată de o viață simplă (însă, aparent doar paradoxal, poate fi compatibilă cu excese izolate și cu încălcări locale ale unor reguli). Dar viețile noastre mai lungi și mai îndestulate nu s-au simplificat, ba dimpotrivă. E greu, de pildă, să supraestimăm progresul adus de tehnologiile comunicării. Pe de altă parte, tot ele ne-au făcut accesabili oricînd și vizibili oriunde, cu toate neajunsurile care decurg de aici. Vreau să am tot ceea ce îmi spun statisticile că pot avea, dar să mă bucur de toate în tihnă. Un ideal greu realizabil, poate imposibil chiar, dar posibilitatea de a face planuri utopice ar trebui să-și aibă și ea locul într-o viață de calitate.

Emanuel-Mihail Socaciu este conferențiar univ. dr. și prodecan la Facultatea de Filosofie a Universității din București, membru fondator al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată din cadrul aceleiași universități (www.ccea.ro). Cea mai recentă carte publicată: A cui este casa mea? Preliminarii la o etică a restituției, Editura ALL, Bucureşti, 2014.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Martin Jordan sosie Gordon Ramsay foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“, vizitați de Gordon Ramsay. „Când îți demontează farfuriile de la amuletă, te gândești: «Îți e permis, maestre»“
În ediția de miercuri a show-ului culinar de la Antena 1, chefii au avut un șoc total când l-au văzut în platou pe celebrul Gordon Ramsay.
Bianca Elena Calian finalista The Miss Globe 10  foto arhiva personala jpg
Bianca Elena Călian, românca de la The Miss Globe. Concursul de frumusețe se desfășoară în Albania
Concursul de frumusețe The Miss Globe are loc în perioada 1-15 octombrie, în Albania. Una dintre cele 61 de concurente este o româncă: Bianca Elena Călian, o tânără de 24 ani din Pitești.
steag israel
Israelul se pregătește să aloce de urgență 25,5 milioane de dolari pentru noii repatriați din Rusia
Guvernul israelian pregătește un program de asistență de urgență pentru noii repatriați din Rusia. Propunerea corespunzătoare va fi luată în considerare de Knesset, relatează The Jerusalem Post.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.