Căile încurcate ale antimitocănismului

Caius DOBRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 171 din 19 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O teorie deja veche din ┼čtiin┼úele limbii ne avertizeaz─â s─â nu ne imagin─âm cuvintele ca pe cioburile unei oglinzi care, ├«n ├«ntregul ei ideal, ar reflecta Realitatea. Mai potrivit este s─â ni le concepem ca pe ni┼čte instrumente, pe care le folosim ca s─â "facem lucruri". Adic─â s─â intervenim asupra realit─â┼úii sau s─â conferim statutul de "realitate" unei interpret─âri a lucrurilor care ne convine. Folosul unei asemenea viziuni devine evident atunci c├«nd avem de-a face cu vocabula "mitocan". ├Än acest caz, este de la ├«nceput imposibil s─â ne ├«nchipuim o no┼úiune "neutr─â", cu valoare descriptiv─â. "Mitocan" este o etichet─â, or, o etichet─â presupune, ├«n mod esen┼úial, rela┼úia dintre cel ce o lipe┼čte ┼či cel c─âruia i se lipe┼čte. La r├«ndul s─âu, actul etichet─ârii ne spune, ├«n principiu, mai multe despre subiectul s─âu, despre "etichetator", dec├«t despre obiect, adic─â despre "de etichetat". Chiar istoria termenului ilustreaz─â acest adev─âr. "Mitocan" vine de la "mitoc", biserica ├«n jurul c─âreia se coagula un cartier (adic─â, ├«n sensul vechi, o mahala). Printr-o metonimie, mitocul ajunge s─â exprime spiritul ├«ntregii comunit─â┼úi, care, mai t├«rziu, e identificat─â cu o ├«ntreag─â clas─â mijlocie ce ├«ncepe s─â se manifeste ├«n spa┼úiul public, trezind dispre┼úul, dar ┼či suspiciunea elitelor tradi┼úionale. Din perspectiva acestora din urm─â, "mitocan" devine un termen peiorativ, menit s─â-i admonesteze ┼či s─â-i amendeze pe cei care, f─âr─â a fi "bine-n─âscu┼úi", ├«┼či uit─â locul ┼či lungul nasului. "Mitocan" este cuv├«ntul din limba rom├ón─â care seam─ân─â cel mai mult, prin sens ┼či destin, cu occidentalul "burghez". Acesta din urm─â denume┼čte, la origine, nu at├«t pe locuitorul unui burg, al unui ora┼č-cetate medieval, ci pe cel ce participa, cu onoare, la comunitatea cet─â┼úenilor, adic─â a oamenilor egali ┼či liberi. De aici, a ajuns s─â denumeasc─â ├«ntreaga stare a treia, iar apoi, dispre┼úul etico-estetic fa┼ú─â de aceasta, al celor ce se considerau mo┼čtenitorii sociali, politici sau spirituali ai aristocra┼úiei. Aceast─â evolu┼úie semantic─â a fost luat─â mult timp drept simptomul unui proces real: transformarea vechilor clase or─â┼čene┼čti ├«ntr-o categorie uman─â astfel condi┼úionat─â ├«nc├«t s─â ilustreze, ├«n mas─â, l─âcomia ┼či insensibilitatea moral─â. Este ├«ns─â mult mai probabil c─â evolu┼úia no┼úiunii de "burghez" c─âtre statutul de invectiv─â ne vorbe┼čte despre c─âile de transmitere, ├«n modernitate, a unei culturi aristocratice a orgoliului ┼či arogan┼úei "eroice". Ipoteza mea, e adev─ârat, incomplet verificat─â, este c─â termenul autohton de "mitocan" a cunoscut o transformare semantic─â radical─â ├«n momentul c├«nd s-a ├«nt├«lnit, ├«n limbajul public, cu un concept importat, la distan┼ú─â ├«n timp, din vocabularul Revolu┼úiei franceze. Cel de classe mitoyenne. Adic─â, efectiv, clas─â de mijloc. Asem─ânarea fonetic─â, absolut ├«nt├«mpl─âtoare, ├«ntre cele dou─â, dar ┼či o oarecare apropiere semantic─â au asistat na┼čterea "mitoc─âniei" ca - dac─â putem spune astfel - insult─â conservatoare modern─â. ├Äntrebarea care se pune pentru mine este: de ce "mitocan" a supravie┼úuit cu at├«ta vigoare ├«n limba rom├ón─â contemporan─â? O prim─â explica┼úie, cam elementar─â, dar nu lipsit─â de eficien┼ú─â, ┼úine, din nou, de sfera atingerilor semantice ├«nt├«mpl─âtoare: prin asociere, cuv├«ntul ne trimite la "tocan─â" ┼či la imaginea plastic─â a cuiva cu obiceiuri alimentare cvasiporcine, tocmai bun pentru a ├«ntrupa ideea platonician─â a Nesim┼úirii. Pe de alt─â parte ├«ns─â, cuv├«ntul supravie┼úuie┼čte ad─âpostindu-se la intersec┼úia paradoxal─â a dou─â curente (aproape) opuse ale sensibilit─â┼úii noastre sociale. Pe de o parte, "mitocanii" ┼či "mitoc─ânia" lor ne trimit la procesul de rezisten┼ú─â la comunism, nu prin civism, ci prin civilitate. Clasele urbane, educate ┼či occidentalizate, nu au supravie┼úuit doar prin adaptare pasiv─â la statul de tip sovietic, ci ┼či printr-un fel de sim┼ú al subvertirii sistemului prin valorile polite┼úii ┼či benevolen┼úei. Av├«nd sentimentul c─â noul regim reprezenta asaltul asupra societ─â┼úii al declasa┼úilor capabili de orice ca s─â se c─âp─âtuiasc─â, aceste clase au aplicat strategiile dintotdeauna ale civiliza┼úiilor "b─âtr├«ne" ├«n fa┼úa cuceritorilor barbari. Au ├«ncercat s─â trezeasc─â interesul ┼či apoi fascina┼úia pentru rafinamentele comportamentale, s─â induc─â, treptat, ru┼činea fa┼ú─â de starea de barbarie ┼či dorin┼úa de auto┼člefuire. ├Äntr-o jum─âtate de secol, aceast─â strategie s-a dovedit c├«┼čtig─âtoare: aproape c─â nu exist─â copii de securi┼čti ┼či activi┼čti care s─â nu-┼či fi dep─â┼čit p─ârin┼úii ├«n ceea ce prive┼čte urbanitatea ┼či educa┼úia, ┼či care s─â nu se ru┼čineze, dac─â nu de cruzimea, m─âcar de "mitoc─ânia" genera┼úiei precedente. Acest proces continu─â, sub alt─â form─â, ┼či ast─âzi, c├«nd educatori autohtoni sau occidentali trudesc, mode┼čti, ne┼čtiu┼úi, pentru ca, m├«ine, fiii ┼či fiicele "oligarhilor" no┼čtri contemporani s─â realizeze corup┼úia, l─âcomia, nesim┼úirea ┼či "mitoc─ânia" genitorilor lor. Strategiile de construc┼úie a "mitoc─âniei" ┼či de culpabilizare a "mitocanilor" au ├«ns─â ┼či o alt─â istorie. Dincolo de insinuarea continu─â a "civiliza┼úiei curtene┼čti" pe care am v─âzut-o, mai sus, ca megatendin┼ú─â a istoriei noastre sociale, un alt proces de termen lung care intereseaz─â tema noastr─â este efortul elitelor culturale, al intelectualilor umani┼čti, de a-┼či p─âstra privilegiile sau m─âcar vizibilitatea, ├«ntr-o societate caracterizat─â de avansul democra┼úiei, tehnologiei ┼či comer┼úului. Aceast─â lupt─â ├«ncepe ├«nc─â de la 1900, traverseaz─â, ├«n forme contorsionate, perioada comunist─â, ┼či continu─â, cu toat─â vigoarea, sub ochii no┼čtri. Esen┼úa strategiei intelectualilor este aceea de a lega, at├«ta c├«t se mai poate, ierarhia suflet-trup sau spirit-materie de ideea de ierarhie a prestigiului social. ├Än aceast─â logic─â, din moment ce spiritul e superior materiei, profesiunile care pretind c─â au de-a face cu el trebuie s─â precump─âneasc─â, ├«n respectul oamenilor, asupra celor ce se ocup─â de "josul material". Instrumentul cel mai eficient pentru a impune un asemenea respect nu este argumentul direct, ci continua culpabilizare, picurarea ├«n suflet a ├«ndoielii ┼či dispre┼úului de sine, inducerea unui sentiment al distan┼úei mistice ├«n raport cu Cultura. Cel aflat ├«n afara acestui cerc magic, "mitocanul", trebuie s─â simt─â c─â nu e dec├«t o mas─â inert─â. "Mitocanul" nu e, ca ├«n viziunea anterioar─â, un barbar, periculos pentru, ┼či totu┼či nu impermeabil la, civiliza┼úie. Pentru intelectualul-"cleric" care trebuie s─â-┼či apere privilegiile, "mitocanul" reprezint─â materia brut─â ┼či amorf─â, specia celor care, ca ├«n calvinismul radical, au fost damna┼úi de la bun ├«nceput, f─âr─â vreo ┼čans─â de a-┼či modifica soarta. Mi-am propus s─â fiu descriptiv ┼či non-implicat ├«n raport cu aceste dou─â moduri de a construi "mitocanul" ┼či, ├«n consecin┼ú─â, de a-l combate. ┼×i totu┼či, ├«n final, nu m─â pot ab┼úine s─â nu emit c├«teva judec─â┼úi. ├Än favoarea antimitoc─ânismului insidios, subversiv-curtenitor, a┼č spune c─â e benefic, ba chiar necesar. ├Äns─â nu e ┼či suficient. El tinde s─â reduc─â problema moravurilor la cultivarea manierelor ┼či nu pare deloc, luat ├«n sine, o surs─â de curaj civic. Altfel spus, ni┼čte cet─â┼úeni mai mitocani, dar capabili s─â-┼či apere libert─â┼úile pot fi preferabili unora ┼člefui┼úi, dar abulici ├«n raport cu drepturile ┼či responsabilit─â┼úile lor. ├Än favoarea antimitoc─ânismului militant, a┼č spune c─â radicalismul lui, chiar atunci c├«nd e necritic, poate reprezenta un agent al schimb─ârii. ├Äns─â ├«n momentul c├«nd atinge sentimentul elec┼úiunii divine ┼či dispre┼úul fa┼ú─â de masele "f─âr─â suflet", este foarte probabil c─â atinge un nivel de brutalitate moral─â ┼či mintal─â sensibil egal cu cel al "mitocanilor" pe care-i combate.

Vie╚Ťile netr─âite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
P─âs─ârile par c─â ╚Ötiu mereu unde s─â se duc─â. Nu e nimic neclar ├«n zborul lor. E o limpezime care m─â emo╚Ťioneaz─â.
p 10 jpg
Muze. Gem├╝se*
La sat e important ce ai, unde ai, c├«t ai, de unde ai. Prezen╚Ťa ta este vizibil─â celorlal╚Ťi, iar ├«ntreb─âri care s├«nt mai mult dec├«t evitate la ora╚Ö devin aici punctele principale ├«n func╚Ťie de care e╚Öti privit.
foto  Daniel Mih─âilescu jpg
ÔÇ×O gr─âdin─â cu deschidere la mare ╚Öi oceanÔÇŁ ÔÇô interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Gr─âdina de la ╚Ťar─â a bunicilor Ana ╚Öi Nicolae, magic─â. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfuma╚Ťi, dup─â care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
ÔÇ×├Änceputul a fost nevoia de evadare ├«n afara cotidianului urbanÔÇŁ ÔÇô interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului ÔÇ×Ierburi uitateÔÇŁ
ÔÇ×Ierburi uitate. Noua buc─ât─ârie vecheÔÇŁ, ap─ârut─â toamna trecut─â la Editura Nemira, este o ├«ncununare, dup─â o decad─â, a muncii mele de cercetare ╚Öi experiment─âri culinare, una dintre manifest─ârile fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O gr─âdin─â ca o via╚Ť─â. De la ghivecele studen╚Ťe╚Öti cu violete de Parma ╚Öi cactu╚Öi la gr─âdina apocalipsei ╚Öi cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
ÔÇ×S─â nu uit─âm c─â toate formele s├«nt ├«n natur─âÔÇŁ ÔÇô interviu cu artista vizual─â Chantal QU├ëHEN
Gr─âdina face parte dintr-o construc╚Ťie, o compozi╚Ťie ca un tablou. Monet a excelat ├«n asta la Giverny. Poate c─â asta m-a adus la peisaj, dar imagina╚Ťia mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascina╚Ťia lucrurilor mici
├Äntr-o not─â similar─â, ├«mi place s─â folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urm─âri via╚Ťa dincolo de ceea ce vedem ├«n grab─â.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinat─â, ca pe o mare vr─âjitoare, ╚Öi eram convins─â c─â ╚Öi ele o ├«n╚Ťelegeau.
p 21 jpg
ÔÇ×S─âlb─âticia devine un vis de intimitate, siguran╚Ť─â, control ╚Öi libertateÔÇŁ interviu cu Oana Paula POPA, cercet─âtoare la Muzeul Na╚Ťional de Istorie Natural─â ÔÇ×Grigore AntipaÔÇť
Micu╚Ťii care ast─âzi stau s─â ne asculte pove╚Ötile cu animale sper─âm s─â se transforme ├«n adul╚Ťi responsabili, ├«n sufletele c─ârora au fost s─âdite, de la v├«rste fragede, semin╚Ťe din care vor rodi respect ╚Öi dragoste pentru natur─â.
ÔÇ×Am avut coviduÔÇÖ!ÔÇŁ, iar ÔÇ×de murit, murea oricum   ÔÇŁ jpeg
Omul sfin╚Ťe╚Öte locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine ├«n memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experien╚Ťe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma ├«ntr-un loc detestabil. Totu╚Öi, ce ├«nseamn─â p├«n─â la urm─â spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
├Än arhitectur─â locul construirii este parte ├«n diferite ecua╚Ťii de ordine; de la c─âsu╚Ťa din P─âdurea Neagr─â la templu, de pild─â, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei ├«ntregi direc╚Ťii din arhitectura contemporan─â.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism fic╚Ťional
Oamenii dragi care nu mai s├«nt devin ╚Öi ei ni╚Öte personaje fic╚Ťionale, ca ╚Öi locurile ├«n care i-am ├«nso╚Ťit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsul─â a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
A╚Öadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar ÔÇô de cele mai multe ori ÔÇô locul nu poate fi separat de oameni, de pove╚Ötile lor, de via╚Ťa lor. Se influen╚Ťeaz─â reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost ╚Öi opera exila╚Ťilor. Iar eu de oamenii aceia m─â simt legat mai mult dec├«t de oricare al╚Ťii, chiar dac─â nu am fost niciodat─â nici ├«n Argentina, nici ├«n Uruguay ╚Öi ├«nc─â ├«mi caut curajul s─â-mi ├«mplinesc destinul de a merge acolo chiar la c─âderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacan╚Ťa de var─â ÔÇô fragmente de jurnal ÔÇô
P├«n─â la Histria nu s├«ntem cru╚Ťa╚Ťi aproape deloc, drumul e dur, pietre mici ╚Öi ascu╚Ťite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reu╚Öim s─â ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum s─â ajungi acas─â
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citi╚Ťi nimic!
Noua lege a Educa╚Ťiei face cititul op╚Ťional, un prim pas ├«nainte de a scoate cu totul educa╚Ťia din ╚Öcoal─â. ├Än locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
ÔÇ×Por╚Ťii mici ╚Öi gustoaseÔÇŁ
Oamenii vor continua s─â citeasc─â, dar acea lume veche a disp─ârut. H├«rtia ÔÇô dispare. ╚śtirile ÔÇô dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adul╚Ťi ├«ntre BookTok ╚Öi wattpad
╚śtim ce se cite╚Öte, ce se caut─â, ce a╚Ötept─âri au ╚Öi ne-am ├«nsu╚Öit ╚Öi un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mul╚Ťi citesc literatura str─âin─â ├«n original, ├«n special ├«n limba englez─â, chiar ╚Öi atunci c├«nd au la dispozi╚Ťie traducerile rom├óne╚Öti.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educ─âm, cum ne autoeduc─âm ╚Öi cum ne l─âs─âm ast─âzi educa╚Ťi pentru a ne forma abilit─â╚Ťile morale de m├«ine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui s─â fie scopul acestor lecturi formatoare? S─â creeze oameni care s─â func╚Ťioneze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singur─â planet─â
Luna ├«n care vin scaden┼úele nu e niciodat─â pl─âcut─â, dar, c├ónd toate notele de plat─â se str├óng ├«n aceea╚Öi zi, ea este greu de dep─â╚Öit. ╚śi ziua aceea pare s─â fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.