Cafea, bulion și ulei

Publicat în Dilema Veche nr. 357 din 16 - 22 decembrie 2010
Cafea, bulion și ulei jpeg

- cum funcționează un magazin social? -

În Piaţa Matache din Bucureşti a apărut, de curînd, un magazin social. Lîngă Plafar, în locul unei foste alimentare. 

Încă unul? – au mormăit cîţiva nemulţumiţi care îşi trec după-amiezile sprijiniţi de mesele cîrciumilor din piaţă. Şi nu doar ei. Voci ale presei autohtone au găsit de cuviinţă – căci la noi cîrcoteala e încă de bonton – să ridice din sprîncene şi să găsească nod în papură, la nici cîteva săptămîni de la deschiderea magazinului. Ba că oamenii fac coadă în faţă, „ca pe vremea lu’ Ceaşcă“, aşteptînd ore întregi să li se deschidă (deşi orarul este afişat clar pe uşă), ba că produsele nu sînt extrem de diverse (aici, dacă-mi îngăduiţi, le voi trece în revistă, puţin mai încolo). 

În primul rînd, ce justifică această cîrcoteală? Poate faptul că în România au existat de-a lungul timpului mai multe tentative de „magazine sociale“, de tip „economat“, care de la teorie la practică pierdeau orice noţiune de magazin pentru oameni cu venituri mici. (În urmă cu cîţiva ani chiar am fost într-un asemenea economat din Cotroceni: sub firma girantă de preţuri scăzute, am găsit doar fineţuri gurmande pentru „săracii“ cartierului.) Scandalurile legate de acest gen de „economate“ (care, sub masca de sfinţenie, făceau bani în draci) s-au ţinut lanţ, iar anchetele jurnalistice, şi nu numai, au dezvăluit afaceri în toată regula pe bani publici, afaceri făcute la adăpostul scutirilor de taxe. Rînd pe rînd aceste economate au fost închise, „rebrenduite“, iar scandalurile, acuzele de fraudă şi corupţie, procesele – au încetat, totul reintrînd pe făgaşul normal al abandonării ideii, în teorie, cel puţin, nobilă. Însă odată cu această abandonare, păgubiţi în mod direct – săracii – au fost şi ei daţi uitării.   

N-au venit americanii, ci austriecii 

Un kilogram de făină: 1 leu. Ulei: 2,50 lei. Supe, conserve, toate între 1,50 şi 2 lei. Treninguri, cămăşi, halate: 7,50 lei. O sosieră de inox, căci cine nu şi-ar dori de sărbători ceva frumos pe masă: 1 leu. Perii de baie, şampoane, geluri, farduri: 1-2 lei. Cele mai căutate sînt cafeaua, uleiul şi bulionul. Preţurile produselor din magazinul Somaro au între 25% pînă la 40% din valoarea reală a mărfii. 

La cîţiva ani de la scandalurile legate de economate, iniţiativa de a face totuşi ceva pentru cei care nu îşi permit nici măcar luxul alimentelor de bază a venit din partea austriecilor. „Magazinul SOMARO se bazează pe un concept dezvoltat de SOMA, Austria, care a lansat primul magazin social SOMA în Linz, în 1999“ – îmi spune directorul general, Simon Suitner. „Ideea e să oferim clienţilor cu venituri mici mărfuri la preţuri reduse. În prezent, în Austria există peste 40 (aproximativ 11 sub nume SOMA, restul sub alte nume, dar cu un concept la fel) astfel de magazine, iar din 2009 lanţul s-a extins şi în Germania. România este însă prima ţară est-europeană în care s-a deschis un asemenea magazin, sponsorizat fiind prin două fundaţii din Austria: Fundaţiei Katharina Turnauer Privatstiftung în cooperare cu Fundaţia ERSTE şi ataşatul social al ambasadei Austriei, Dr. h.c. Barbara-Wiebke Schöfnagel.“ 

Alimente donate, nu cumpărate 

Diferenţa faţă de fostele noastre economate, cele generatoare de multe dileme juridice, prin care produsele erau cumpărate şi revîndute, chipurile, mai ieftin, conceptul austriac de „magazin social“ se bazează pe marfă donată de producători sau marile lanţuri de magazine, vîndută mai apoi la preţuri simbolice, stabilite în funcţie de cerinţe, de cantitate, de termenul de expirare. Totuşi, oricît de austriac ar fi, conceptul este adaptat României. În primul rînd, din cauza legii. Dacă în Austria marfa cu termenul de garanţie depăşit poate fi în continuare comercializată – dacă trece proba sondajului zilnic făcut de către angajaţii magazinului respectiv (şi nimeni în 11 ani nu a acuzat intoxicaţii sau alte probleme) –, în România aşa ceva este strict interzis. Mă mir totuşi puţin de abordare, uşor mă şi alarmez, dar imediat mi se oferă un argument absolut logic: „Orice produs are un termen mai mare decît cel înscris pe el. Pe etichetele noastre scrie: «termen de valabilitate minim», nu «termen de expirare». În România, dacă un iaurt expiră azi, gata, îl arunci. Ceea ce nu e chiar aşa, dacă îi asiguri condiţiile de depozitare“.  

A doua diferenţă de Austria ţine de birocraţie: „În România, nici o marfă nu e fără hîrtie, ceea ce înseamnă multă birocraţie pentru noi. În Austria majoritatea mărfurilor ajung în magazinele noastre fără hîrtie, e pusă într-un loc pentru SOMA şi donată pur şi simplu.“ În România însă, din cauza birocraţiei vor ajunge să plătească şi TVA, ceea ce înseamnă că trebuie să facă rost de bani şi pentru asta. Vorbind de bani, bineînţeles, preţurile la raft sînt, incontestabil, simbolice. Totuşi, ce fac cu cîştigurile? Directorul zîmbeşte: suma provenită din vînzare este reinvestită, deşi cîştigurile sînt mult prea mici pentru a putea vorbi în termeni de „investiţie“. Dacă totuşi ar fi să iasă „pe plus“, suma ar merge automat spre finanţarea deschiderii şi altor magazine de acest tip. 

Cine sînt clienţii? 

Micile diferenţe ale conceptului austriac şi adaptarea lui spaţiului nostru se referă şi la alegerea beneficiarilor. „Noi nu avem posibilitatea de a selecta aceste persoane. În Austria, situaţia e diferită: acolo magazinele îşi selectează clienţii, pentru că la noi există o adeverinţă de venit care poate fi cerută la Casa de Asigurare Socială. Aici nu există aşa ceva, iar sprijinul Primăriei de sector e esenţial. Iar pentru asta, Primăria trebuie să facă anchete sociale şi să ştie exact cine în ce situaţie trăieşte.“

Pînă acum, sînt 500 de beneficiari ai acestui prim magazin SOMARO (cel din Piaţa Matache fiind doar un pilot, urmînd în timp deschiderea acestor magazine şi în alte sectoare, dar şi în alte oraşe). Toţi trebuie să fie rezidenţi în sectorul 1, să aibă un venit de aproximativ 350 de lei pe lună pe membru de familie şi să se afle în evidenţa DGASPC sector 1. Pe baza acestei evidenţe li se întocmesc legitimaţii nominale, cu care pot cumpăra produse în valoare de 10 lei pe zi, de trei ori pe săptămînă.  De ce aceste reguli? În primul rînd, pentru că trebuie să rămînă marfă şi pentru următorul cumpărător. Pentru al doilea motiv îmi este invocată... experienţa din Austria: „cînd un cumpărător cumpăra mai mult pentru a vinde mai apoi la colţ de stradă“. Îmi înfrînez comentariul de asemănare a celor două ţări şi întreb de unde şi cum fac rost totuşi de produse, avînd în vedere că trebuie să facă un lobby adevărat pentru donaţii. „Trimitem proiectul la producători sau la diferite lanţuri de supermarketuri. Nici noi nu ştim ce marfă ne vine. Mereu e o surpriză. Mereu se schimbă. Pentru că nu avem voie să cumpărăm, totul petrecîndu-se prin sponsorizare sau donaţii, nu avem control asupra produselor. Dacă primim un telefon de la un furnizor, cum că are marfă, mergem imediat să colectăm. Şi primim orice, marfă alimentară sau nealimentară.“ Unii furnizori sînt mai motivaţi decît alţii să doneze aceste produse, deşi donaţia, din cîte aveam să aflu, nu este un lucru care ţine doar de moralitate, ci are şi o variantă pragmatică, care i-ar putea motiva în plus pe comercianţi. De multe ori, dacă ambalajul e puţin stricat, o pungă ruptă sau o conservă lovită, or marfa respectivă se apropie de termenul de valabilitate, marile magazine nu o mai pot comercializa, rămînînd blocată sau fiind pur şi simplu aruncată. Donaţia e astfel o metodă prin care marfa, de altfel încă bună, nu e irosită ci oferită oamenilor cu venituri foarte scăzute.

Cumpărător român, cumpărător austriac

Zilnic, prin „economatul“ SOMARO din Piaţa Matache trec zeci de oameni. Unii au auzit că aici e ieftin, dar n-au legitimaţie, şi fac scandal, alţii încearcă să meargă „la sentiment“. Majoritatea însă mulţumesc Celui de sus că au ce pune pe masă. Şomeri, părinţii cu mulţi copii, mame singure, bolnavi cronici, pensionari cu pensie minimă, minoritari. Categoriile sînt aceleaşi. Şi în România, şi în Austria. Unii vin mai rar, alţii mai des, unii sînt mai prietenoşi, alţii nu, unii au o zi mai bună, alţii – mai proastă. Ce au totuşi în comun este situaţia materială. Şi, deocamdată doar pentru cei din sectorul 1, un „economat“ care, de la teorie la practică, n-a pierdut nimic pe drum. (Şi nici nu va pierde, sînt asigurată, de vreme ce însuşi conceptul de funcţionare pe bază de donaţii este gardianul său.)

Foto: V. Eftimie

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești