Ca și vorbitor

Gramaticii Academiei

Gramatica Academiei

Limba română s-a schimbat însă nu pentru că „a decis“ cineva (de exemplu, lingviştii, aşa cum cred unii...), ci pentru că este în strînsă legătură cu schimbările din societate. Cel mai sensibil la modificări este – aşa cum învaţă studenţii la Litere încă din anul I – vocabularul: obiecte şi domenii noi (de la fax la computer, de la tehnologia informaţiei la sistemul financiar-bancar) aduc cu ele cuvinte noi, aşa că ne-am trezit cu o grămadă de termeni englezeşti, în lipsa unor cuvinte neaoşe. Unii se simt deranjaţi din această cauză (dar ce schimbare nu deranjează?...), alţii adoptă frenetic anglicismele pentru că au impresia că numai astfel pot arăta că sînt „oameni ai timpului prezent“, în ton cu evoluţia societăţii. Nimic de făcut: pînă la urmă, limba se autoreglează prin mecanisme proprii, chiar dacă pentru asta este sacrificată uneori „estetica“ vorbirii.

S-au schimbat însă şi tot felul de structuri preluate „din mers“ şi ajunse aproape de generalizare. Două exemple pe care cred că în cîţiva ani lingviştii vor fi nevoiţi să le considere „normale“, pentru că vor fi prea răspîndite: „care“ în loc de „pe care“ („cartea care am citit-o“) şi, mai ales, „ca şi“ în loc de „ca“ („ca şi parlamentar, cred că...“ ori „ca şi student, am studiat...“). Observ la tineri (inclusiv la cei trecuţi prin mulţi ani de şcoală şi de facultate) un uz total decomplexat al formulei aproape magice „ca şi...“.

Probabil că şcoala – făcută tot mai prost – îşi are partea ei de vină. Dar cu impactul televiziunii nu te pui: „modelele“ sînt preluate mai ales din massmedia.

Ce-i de făcut?

Măcar, din cînd în cînd, „ca şi vorbitori ai limbii române“, cîte o radiografie a situaţiunii...