Ca să fii bun şi să te simţi bine în propria-ţi piele

Publicat în Dilema Veche nr. 242 din 28 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Trag nădejde că printre cititorii Dilemei de faţă nu se află prea mulţi dintre tinerii (ne)cititori cu care m-am întîlnit în ultimii ani pritocind tema lecturii, la liceele "Lahovary" din Rm. Vîlcea şi "Bacovia" din Bacău, la facultăţile de filologie şi istorie ale Universităţii bucureştene, la "Cărtureşti" (cu liceenii programului "Mind the Book" păstorit de Daniel Hanu), sau, cel mai recent, în vara aceasta, cu cei o sută de studenţi veniţi la mănăstirea Sîmbăta de Sus... Fatalmente o să repet şi aici cîte ceva din toate cele spuse cu un prilej sau altul. Iertare. Să tot fie vreo cinci ani de cînd m-am trezit invitat în direct, cu dimineaţa-n cap, la emisiunea lui Dobrovolschi şi Wilmark de la Radio Pro FM în ideea că - rezum barbar - "ce nevoie avem de cărţi?", cînd ghiduşul columbian m-a harponat scurt şi implacabil mărturisind că el nu citeşte nimic şi nici nu simte nevoia, de vreme ce se simte foarte bine în pielea lui şi-n realitatea valaho-înconjurătoare. Nu ştiu dacă era chiar adevărat sau era o simplă provocare de lucru, dar atunci, reacţionînd pe loc, mi-am forjat şi eu teoria cu care am şocat, cel puţin în primă instanţă, multă lume. Foarte bine, i-am zis, nici nu aveţi de ce să vă apropiaţi de-o carte, odată ce vă locuiţi confortabil fiinţa şi trăiţi intens, cu sfîntă fervoare, tot ce vi se întîmplă, fără nici un risc de depresie, delabrare sufletească, tremur nevrotic, suicid. În plus, a doua condiţie a neatingerii de carte e să nu faci rău celor din preajmă (dacă nu neapărat să faci cît mai mult bine). Dacă adolescentul acneic, învolburat, rebel fără cauză, anxios, nesigur, amalgam de furii, lacrimi de neputinţă şi patos autoafirmativ, poate ajunge fără lectură la împlinire şi siguranţă de sine, la profesionalism şi succes în carieră - totul e perfect. Atîta vreme cît - să zicem - sportul, jocurile, drumeţiile, computerul, sexul, alcoolul sau drogurile îţi aduc plăcerea supremă şi liniştea interioară, transformîndu-ţi impulsurile demonice în bună conduită morală şi armonie comunitară, de bună seamă că lectura nu mai are de ce să-ţi figureze în blazonul ADN-ului. Numai că, după cum prea bine ştim (din păcate), numai cu foarte, extrem de puţini se întîmplă aşa. Majoritatea teenager-ilor se simt nedoriţi în lume, neînţeleşi în familie, inutili social, frustraţi, complexaţi, marginalizaţi, de unde explozia sau implozia, ura sau resemnarea, insurgenţa, panica, sentimentul acut al urgenţei compensatorii. Şi atunci, vezi bine că scufundarea în cărţi, baia de cultură, reflecţia terapeutică, hărţuirea ideilor, luatul de piept şi de coarne cu gînditorii altor veacuri sînt menite să-ţi toarne miez fraged în coaja uscată, să-ţi destindă muşchii, să-ţi coboare adrenalina, dîndu-ţi rotunjime şi căptuşeală într-o lume de unghiuri ascuţite şi urîciuni înţepătoare. Foarte mulţi dintre cei cărora le-am vorbit - ca şi mulţi părinţi cu care corespondez - mi-au cerut şi-mi cer liste cu lecturi formative. După ce le-am solicitat cîteva date despre bietul împricinat (orice croitor trebuie să ştie nu doar măsurile şi firea muşteriului, dar şi rostul croielii - spielhosen, frac sau costum de călărie - disponibilitatea financiară ş.a.m.d.) şi am înşirat tot soiul de variante, mi-am dat seama ce teribil de binevenită ar fi o carte (eventual în seria antologiilor Humanitas, coordonată de Marius Chivu, Radu Paraschivescu, poate chiar Simona Sora) care să cuprindă cele zece sau douăzeci de titluri care au închegat personalitatea unor - cît să zic? cincizeci? o sută? - de nume din prim-planul vieţii noastre de azi, din artă, învăţămînt şi administraţie, din lumea afacerilor, a literaturii, medicinii, arhitecturii, mass-media etc. Sînt convins c-ar fi o apariţie cît se poate de eficientă mental, social, educaţional, financiar. Întîlnirile de acest gen au între altele darul de-a dilua scepticismul ambelor părţi. Cititorii află că nu sînt singuri, pierduţi şi ridicoli, iar scriitorul vede că nu-i nici pe departe aşa de văduvit, inutil sau dispreţuit cum i se părea. Cîtă vreme oftam solitar citind între patru pereţi, eram convins că optimismul lui Nicolae Manolescu se datora exclusiv naturii sale, nu şi experienţei. Manolescu este cel mai tare susţinător al ideii că niciodată nu s-a citit mai mult sau mai puţin ca astăzi, că tirajele interbelice erau tot de-o sută de exemplare la poezie şi cîteva mii la proză, că dintotdeauna frivolitatea romanţurilor a dominat cererea, dar că nici filozofia, religia, ştiinţele nu duceau lipsă de adoratori şi că, una peste alta, în lumea de azi informaţia - şi chiar cultura în sensul cel mai larg - nu se mai culege exclusiv din bibliotecă, din carte, ci din imagine şi sunet, adică dintr-o puzderie de ansambluri multimedia. Revenind la tinerimea noastră aparent lecturofobă, e neapărat de disociat în cuprinsul întrebării dvs., care nu este pur şi simplu "de ce citim", ci de ce (mai) citim literatură! Pentru mine a fost o surpriză să văd că printre primele zece, douăzeci de titluri care mi-au ţîşnit din condei cînd a fost vorba de lecturile (mele) formatoare nu se aflau decît cîteva romane, Dostoievski, Tolstoi, Stendhal, Yourcenar, Jünger. În rest, marii moralişti de la Marc Aureliu, Seneca, Epictet, la Pascal, Montaigne, Chamfort şi Cioran, multă reflecţie religioasă în suita Filocaliei şi Patericului, alături de ceva poezie, dar cu accentul pe reflexiv, nu pe eufonie, de la sufism şi orfism la Hölderlin, Rilke, Eminescu. Nu spun că aşa e normal, ci doar că eu am fost educat în ideea că rostul literarului e plăcerea, în vreme ce educaţia vine dinspre filozofie, etică, mistică, istoria ideilor, adică dinspre încărcătura etică a esteticului. De citit - repet - citim ca să ne cuibărim cît mai dulce-ocrotitor în noi înşine, ca să ne împăcăm cu contradicţiile din zestrea genetică (nodurile deraiante ce întretaie ameţitor linia maternă cu cea paternă), să ne cunoaştem limitele, resursele, aşteptările, oferta, preţul, riscurile, şi să ne putem înşuruba cît mai lin şi eficace în filetul social, care-i foarte dispus să ne scurtcircuiteze. Am avut satisfacţia, puţintel sadică, recunosc, să văd destui tineri integral, aproape fanatic dedicaţi universului tehnico-ştiinţific şi, deci, refractari literaturii, cum încep să ezite cînd vorbeam despre valoarea cărţii în cariera profesională, în succesul social şi financiar. Începînd cu simpla necesitate a lecturilor la zi în uzualele conversaţii cu superiorii, colegii sau subordonaţii, continuînd cu specificul socializării şi inconturnabilele standarde ale loisir-ului (spectacole, filme, evenimente culturale) care fac, de pildă, dintr-o (excelentă) revistă ca Time Out o condiţie elitar-eliminatorie în tot ce va să zică microclimatul performanţei, şi terminînd cu exemplul unei J. K. Rawling în lumea afacerilor - e limpede că lectura nu e nicidecum un apanaj al parazitismului şi hedonismului jemanfişist, o dulce inutilitate, falsa cauţiune a oamenilor de prisos. Dimpotrivă. Ei, de acuma putem discuta.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.