Ca-n lagăr

Manuela PREOTEASA, Cristian GHINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Toamna anului 2003. Cîţiva muncitori întorşi din Germania povestesc obidiţi unui coleg de-al meu despre ceea ce li se întîmplase. Nu plecaseră prin Oficiul de Muncă, ci prin firma ministrului Sîrbu, o ţineau ei. Din vorbă în vorbă, scapă şi numele: Donald’s din Budeşti. Cînd le spune colegul că-i ziarist, dispar. La acea dată, informaţia nu se confirmă pe de-a-ntregul: ministrul Marian Sîrbu nu apare la Registrul Comerţului, doar fratele său. Orice încercare de a afla mai mult pare în van: nimeni nu acceptă să vorbească. Contactăm cîteva instituţii specializate din Germania, sperînd să obţinem lista firmelor româneşti cu contingente de contracte şi muncitori aferenţi. Landesarbeitsgericht-urile ne refuză ferm, recomandîndu-ne să ne adresăm la Bucureşti. Salt în gura lupului. Ancheta, gîndită iniţial pentru săptămînalul Capital, se blochează din lipsă de surse. Trece jumătate de an; între timp, povestim cu echipa de la Cutia neagră de fundătură şi încercăm să găsim soluţii tehnice: cădem de acord să riscăm o vizită under-cover la Donald’s-ul budeştean, dîndu-ne interesaţi de un job la abatoarele din Germania, specializarea firmei. Împrumutăm haine adecvate, aruncăm o cameră în rucsac şi-l instruim pe Leu, şoferul nostru, că e de bază: să demareze în trombă, la o adică. Între timp, norocul dă peste noi şi din Germania, de unde, pe filiera sindicate, ne contactează un ziarist deloc străin de problema muncitorilor români. Facem schimb de informaţii şi ne aventurăm în oraşul Budeşti de Călăraşi. E chiar urbea de baştină a ministrului, în care ne învîrtim deja de o jumătate de oră, fără rost: firma pare fără urmă, doar case şi cîteva blocuri orăşeneşti, de Budeşti. Oprim şi-i întrebăm pe geamu’ maşinii pe doi-trei puştani de cartier, bretonaţi, dac-au auzit de Donald’s, le dăm adresa. Ne aruncă două ocheade, apoi, fără să răspundă, se întorc spre o poartă şi ne fac semn să tragem pe dreapta. Nu prea ştim ce-i bine să facem, dar parcă n-am risca să-i stîrnim. Nu după mult timp, dintr-o curte iese un personaj - ceva între un Bulibaşă şi un Hayssam local: haine de motor, lanţ de-un deget la gît, nelipsitele două celulare. Ne măsoară din cap pînă-n parbriz, că ce vrem. Îi explicăm povestea cu frate-miu şomer, s-a cam apucat de băut şi i-ar prinde tare bine să iasă afară la muncă, în măcelărie, poate s-o mai realiza şi el... Şi Leu-i cu piciorul pe acceleraţie... Personajul nu se lasă cu una, cu două: da’ voi ştiţi cine sînt eu? Aţi auzit de Pap...? Tot Leu ne salvează: la mine, în Rahova, toată lumea-l ştie. Înghiţim sec, că de numele ăsta am auzit şi noi, presa a scris de ani buni: şef de clan, afaceri cu jocuri de noroc, proxenetism - inclusiv cu livrare la Ministerul de Interne (!)-, iar Pap... a scăpat de fiecare dată, cum se întîmplă. "Căutăm o firmă pentru a lucra afară, am auzit că cea mai bună e aici, Donald’s parcă-i zice" - îngînăm noi şi-i tot dăm cu adresa. Dar Pap... ne priveşte încă de sus, jumătate intrigat, jumătate mîndru că el ştie "tot ce învîrte toţi pe aici... firma ministrului, bre?" - ne aruncă. "Păi, am auzit că-i o treabă sigură şi am zis să încercăm direct prin firma asta". Pap... încă se uită la noi strîmb, dar, gîdilat în orgoliu de osanalele pe care i le ridică Leu, dă un apel pe celular şi apar doi băieţi să ne conducă spre o scară de bloc. Urcăm, cu inima bătînd cam tare: ne temem ca ochiul minuscul din rucsac să nu fie zărit; în uşa unui apartament, două fetişcane ne spun că tati ş"managerul" Donald’sţ nu-i acasă. Apare şi mama, ten închis, blond spălăcit, acceptă să ne dea mobilul bărbatului, da’ mai bine să trecem luni-marţi să-l căutăm la chioşc, că nu răspunde la telefon, stă mai mult prin Germania. Săr’ mîna de informaţie, zburăm direct spre chicineta lor, pe-al cărui geam ne-amuzăm că scrie PSD. Filmăm discret, două secunde jos din maşină şi, bagă mare, Leu, acceleraţie spre Bucureşti. Cîteva săptămîni mai tîrziu, ministrul Sîrbu, care a acceptat în ultimul moment invitaţia Cutiei negre, face feţe-feţe în platoul emisiunii. Episodul din Budeşti nu e singurul său coşmar din după-amiaza aceea frumoasă de duminică, cînd se difuza, în 2004, emisiunea de anchete păstorită de Dana Deac. O poveste ca-n filme, dar cu personaje reale, de a căror soartă era responsabil tot ministrul, îi rulează deopotrivă sub ochi. În ianuarie 2003, un grup de muncitori români, măcelari, au fost bătuţi la sînge în Germania, unii desfiguraţi, de către bossul unei o alte firme cu contingente de măcelari în Germania, avizate tot de minister. Pentru că astfel se ajungea în zona asta: prin ograda lui Sîrbu. Presa germană a vuit la acea vreme: "Ţinuţi ca-n lagăr" - titrau ziarele sau televiziunile despre românii care lucrau cu viza expirată, 14-15 ore pe zi, sub salariul minim legal, cu paşapoartele confiscate de boşi. Unii, pentru că le erau datori vînduţi, nu avuseseră bani pentru taxa iniţială de intermediere: circa 800 de euro, sumă pe care, subplătiţi, nu aveau de unde s-o scoată nici după aceea. Zadarnic au sunat românii la ministere, la ambasadă, la Guvern, era început de ianuarie, imediat după sărbători şi "ne-au pus melodie: gingle bells, gingle bells. Aşa ne-a răspuns Guvernul României, cu o melodie: gingle bells, gingle bells" - se aude povestea lor pe bandă (dimineaţa, unul a filmat cu o cameră de amatori încăperile pline de sînge, chiuvetele sparte în ciocnirea cu capetele lor, ochii învineţiţi şi coastele rupte). Ca să scape, unii au sărit pe geam, iar altul s-a întors acasă în scaunul cu rotile. Caseta s-a difuzat la televiziunile germane, iar poliţia de acolo le-a oferit protecţie celor care au acceptat să fie martori contra unui rezident, Ideke, urmărit de mult timp şi arestat în acea noapte sub grave capete de acuzare. Un an şi jumătate mai tîrziu, Germania a suspendat unilateral acordul cu România, care permitea intermedierile mascate de muncitori. La noi, oficialităţile n-au scos o vorbă. Întrebaţi în emisiune ce măsuri au luat de atunci, responsabilii din Ministerul Muncii, Externe, Garda Financiară, Poliţie etc. au dat-o pe promisiunile clasice: că vor verifica imediat legalitatea contractelor. Nimic. Acasă, măcelarii bătuţi au stat cîteva luni şi apoi şi-au căutat din nou de lucru. Tot afară. Cei în putere, din Călăraşi, Olteniţa, Timişoara, pe care i-am întîlnit la vremea filmărilor, au şi şters-o; altora, mai în vîrstă, le-a venit greu, că "selecţia" e dură; unii se agăţau de relaţiile noastre: "nu ştiţi vreo firmă serioasă, să ne accepte?" Nu ştim.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni