Ca-n lagăr

Manuela PREOTEASA, Cristian GHINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Toamna anului 2003. Cîţiva muncitori întorşi din Germania povestesc obidiţi unui coleg de-al meu despre ceea ce li se întîmplase. Nu plecaseră prin Oficiul de Muncă, ci prin firma ministrului Sîrbu, o ţineau ei. Din vorbă în vorbă, scapă şi numele: Donald’s din Budeşti. Cînd le spune colegul că-i ziarist, dispar. La acea dată, informaţia nu se confirmă pe de-a-ntregul: ministrul Marian Sîrbu nu apare la Registrul Comerţului, doar fratele său. Orice încercare de a afla mai mult pare în van: nimeni nu acceptă să vorbească. Contactăm cîteva instituţii specializate din Germania, sperînd să obţinem lista firmelor româneşti cu contingente de contracte şi muncitori aferenţi. Landesarbeitsgericht-urile ne refuză ferm, recomandîndu-ne să ne adresăm la Bucureşti. Salt în gura lupului. Ancheta, gîndită iniţial pentru săptămînalul Capital, se blochează din lipsă de surse. Trece jumătate de an; între timp, povestim cu echipa de la Cutia neagră de fundătură şi încercăm să găsim soluţii tehnice: cădem de acord să riscăm o vizită under-cover la Donald’s-ul budeştean, dîndu-ne interesaţi de un job la abatoarele din Germania, specializarea firmei. Împrumutăm haine adecvate, aruncăm o cameră în rucsac şi-l instruim pe Leu, şoferul nostru, că e de bază: să demareze în trombă, la o adică. Între timp, norocul dă peste noi şi din Germania, de unde, pe filiera sindicate, ne contactează un ziarist deloc străin de problema muncitorilor români. Facem schimb de informaţii şi ne aventurăm în oraşul Budeşti de Călăraşi. E chiar urbea de baştină a ministrului, în care ne învîrtim deja de o jumătate de oră, fără rost: firma pare fără urmă, doar case şi cîteva blocuri orăşeneşti, de Budeşti. Oprim şi-i întrebăm pe geamu’ maşinii pe doi-trei puştani de cartier, bretonaţi, dac-au auzit de Donald’s, le dăm adresa. Ne aruncă două ocheade, apoi, fără să răspundă, se întorc spre o poartă şi ne fac semn să tragem pe dreapta. Nu prea ştim ce-i bine să facem, dar parcă n-am risca să-i stîrnim. Nu după mult timp, dintr-o curte iese un personaj - ceva între un Bulibaşă şi un Hayssam local: haine de motor, lanţ de-un deget la gît, nelipsitele două celulare. Ne măsoară din cap pînă-n parbriz, că ce vrem. Îi explicăm povestea cu frate-miu şomer, s-a cam apucat de băut şi i-ar prinde tare bine să iasă afară la muncă, în măcelărie, poate s-o mai realiza şi el... Şi Leu-i cu piciorul pe acceleraţie... Personajul nu se lasă cu una, cu două: da’ voi ştiţi cine sînt eu? Aţi auzit de Pap...? Tot Leu ne salvează: la mine, în Rahova, toată lumea-l ştie. Înghiţim sec, că de numele ăsta am auzit şi noi, presa a scris de ani buni: şef de clan, afaceri cu jocuri de noroc, proxenetism - inclusiv cu livrare la Ministerul de Interne (!)-, iar Pap... a scăpat de fiecare dată, cum se întîmplă. "Căutăm o firmă pentru a lucra afară, am auzit că cea mai bună e aici, Donald’s parcă-i zice" - îngînăm noi şi-i tot dăm cu adresa. Dar Pap... ne priveşte încă de sus, jumătate intrigat, jumătate mîndru că el ştie "tot ce învîrte toţi pe aici... firma ministrului, bre?" - ne aruncă. "Păi, am auzit că-i o treabă sigură şi am zis să încercăm direct prin firma asta". Pap... încă se uită la noi strîmb, dar, gîdilat în orgoliu de osanalele pe care i le ridică Leu, dă un apel pe celular şi apar doi băieţi să ne conducă spre o scară de bloc. Urcăm, cu inima bătînd cam tare: ne temem ca ochiul minuscul din rucsac să nu fie zărit; în uşa unui apartament, două fetişcane ne spun că tati ş"managerul" Donald’sţ nu-i acasă. Apare şi mama, ten închis, blond spălăcit, acceptă să ne dea mobilul bărbatului, da’ mai bine să trecem luni-marţi să-l căutăm la chioşc, că nu răspunde la telefon, stă mai mult prin Germania. Săr’ mîna de informaţie, zburăm direct spre chicineta lor, pe-al cărui geam ne-amuzăm că scrie PSD. Filmăm discret, două secunde jos din maşină şi, bagă mare, Leu, acceleraţie spre Bucureşti. Cîteva săptămîni mai tîrziu, ministrul Sîrbu, care a acceptat în ultimul moment invitaţia Cutiei negre, face feţe-feţe în platoul emisiunii. Episodul din Budeşti nu e singurul său coşmar din după-amiaza aceea frumoasă de duminică, cînd se difuza, în 2004, emisiunea de anchete păstorită de Dana Deac. O poveste ca-n filme, dar cu personaje reale, de a căror soartă era responsabil tot ministrul, îi rulează deopotrivă sub ochi. În ianuarie 2003, un grup de muncitori români, măcelari, au fost bătuţi la sînge în Germania, unii desfiguraţi, de către bossul unei o alte firme cu contingente de măcelari în Germania, avizate tot de minister. Pentru că astfel se ajungea în zona asta: prin ograda lui Sîrbu. Presa germană a vuit la acea vreme: "Ţinuţi ca-n lagăr" - titrau ziarele sau televiziunile despre românii care lucrau cu viza expirată, 14-15 ore pe zi, sub salariul minim legal, cu paşapoartele confiscate de boşi. Unii, pentru că le erau datori vînduţi, nu avuseseră bani pentru taxa iniţială de intermediere: circa 800 de euro, sumă pe care, subplătiţi, nu aveau de unde s-o scoată nici după aceea. Zadarnic au sunat românii la ministere, la ambasadă, la Guvern, era început de ianuarie, imediat după sărbători şi "ne-au pus melodie: gingle bells, gingle bells. Aşa ne-a răspuns Guvernul României, cu o melodie: gingle bells, gingle bells" - se aude povestea lor pe bandă (dimineaţa, unul a filmat cu o cameră de amatori încăperile pline de sînge, chiuvetele sparte în ciocnirea cu capetele lor, ochii învineţiţi şi coastele rupte). Ca să scape, unii au sărit pe geam, iar altul s-a întors acasă în scaunul cu rotile. Caseta s-a difuzat la televiziunile germane, iar poliţia de acolo le-a oferit protecţie celor care au acceptat să fie martori contra unui rezident, Ideke, urmărit de mult timp şi arestat în acea noapte sub grave capete de acuzare. Un an şi jumătate mai tîrziu, Germania a suspendat unilateral acordul cu România, care permitea intermedierile mascate de muncitori. La noi, oficialităţile n-au scos o vorbă. Întrebaţi în emisiune ce măsuri au luat de atunci, responsabilii din Ministerul Muncii, Externe, Garda Financiară, Poliţie etc. au dat-o pe promisiunile clasice: că vor verifica imediat legalitatea contractelor. Nimic. Acasă, măcelarii bătuţi au stat cîteva luni şi apoi şi-au căutat din nou de lucru. Tot afară. Cei în putere, din Călăraşi, Olteniţa, Timişoara, pe care i-am întîlnit la vremea filmărilor, au şi şters-o; altora, mai în vîrstă, le-a venit greu, că "selecţia" e dură; unii se agăţau de relaţiile noastre: "nu ştiţi vreo firmă serioasă, să ne accepte?" Nu ştim.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.