Ca fotograf, am învățat să aștept

Ioana MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Ca fotograf, am învățat să aștept jpeg

Aștept. Să bată vîntul. Să nu bată vîntul. Să cadă lumina fix în locul acela din cameră. O privire. Un gest. Un personaj care să facă un întreg din combinația de elemente din dreptunghiul la care mă uit de minute bune. Să meargă doctorița la culcare. Să se trezească soldații. Să găsesc subiectul ăla de care să mă țin cu anii. O abordare nouă. Un e-mail de răspuns la povestea propusă spre publicare. Să intre banii de la ultimul assignment. Mai aștept.

img 3499 jpg jpeg

În 2002 îmi luam primul aparat pe film semiprofesionist. Voiam să fac poze, nu să devin fotograf. Eram în ultimul an de facultate la Marketing și visam la o carieră în publicitate. Dăm pe repede-înainte perioada în care nici n-am făcut atît de multe poze pe cît îmi doream, nici nu am intrat în advertising, pînă în 2008, cînd am ajuns pentru prima oară într-o fostă colonie muncitorească. Acolo a început să prindă contur ideea că vreau să fac fotojurnalism. A urmat o perioadă în care aveam în continuare un job stabil, dar de-abia așteptam timpul liber în care să fac foto. Din 2013 a încolțit un sentiment de nerăbdare care mușca, în fiecare zi, cîte puțin din liniștea sufletului și încrederea minții. Începusem să am mai multe proiecte și așteptam momentul în care să îmi fac curaj să îmi dau demisia. A durat aproape doi ani. Mi s-au părut o veșnicie. Cred că eram la jumătate de pas de depresie. Știam de la prieteni din domeniu că e greu, aproape imposibil, să trăiești din fotojurnalism în România. Dar, Doamne, cît îmi doream să fiu ca ei! Vedeam în viața lor doar libertatea pe care munca la birou mi-o îngrădise atîta timp. Azi, în dreptul numelui meu scrie fotojurnalist, deși nu îmi cîștig existența doar din asta. Iar pentru mine, motto-ul unui coleg fotograf de pe site-ul său, „Fotografia este rezultatul așteptării”, a căpătat multe valențe.

img 4990 jpg jpeg

Am așteptat mult să ajung fotograf. Iar ca fotograf am învățat să aștept. Însă așteptarea e singura parte din răbdare care mi-e familiară sau la îndemînă. Liniștea din timpul așteptării, care definește răbdarea, mi-e străină.

Aștept momentul pe care sper să îl surprind într-o fotografie, pentru că mi-e clar că, fără așteptare, nu o să ajung niciodată la el. Cea mai mare provocare, cu orice proiect de fotografie documentară, este nivelul de profunzime pe care îl poți atinge spunînd povestea respectivă. Asta vine desigur cu accesul, care, la rîndul său, vine cu timpul dedicat subiectului. Preocuparea constantă este dacă reușesc sau nu să mă apropii suficient de mult pentru a surprinde acele cadre pe care știu că le vreau, cele pe care nu le văd sau la care nu ajung să fiu martoră decît dacă petrec mult timp pe subiect, dacă prezența mea ca fotograf, deși evidentă, devine în mare parte ignorată. Sînt cea mai fericită cînd ajung în punctul în care oamenii se simt confortabil cu mine, în sensul că se simt confortabil să facă lucrurile de parcă eu nu aș fi acolo. Și, atunci, aștept ca oamenii fotografiați să ajungă în acel punct. Dar așteptarea asta nu e una marcată de liniște. E o așteptare activă, atentă, concentrată, mereu în căutare de momente semnificative. Ba mai mult, e pe alocuri atinsă de întrebări despre relevanță, de incertitudini legate de atingerea profunzimii dorite, de frica ratării unor cadre. De multe ori, e o așteptare marcată chiar de nerăbdare.

img 7159 jpg jpeg

Îmi aduc aminte de vremea cînd făceam fotografie doar pe film. Faptul că nu îmi permiteam să trag filme „fără număr” m-a învățat să aștept mai mult un cadru, să-l gîndesc mai bine înainte să declanșez. Mai țin minte însă și nerăbdarea de a vedea pozele după ce ieșeau filmele de la developat. Acea „surpriză” pe care digitalul a trivializat-o. Departe de mine să nu recunosc meritele digitalului, în ritmul în care se lucrează azi și cînd nu vrei să dai o avere pe filme, e o comoditate binevenită. Îmi amintesc doar, cu drag, de momentul revelării fotografiilor de pe un film. Nici acum, pe digital, nu verific imediat fiecare poză, pe ecranul aparatului. Prefer să mă pierd în subiect. Desigur, uneori intervine ba nerăbdarea, ba curiozitatea, ba nesiguranța, și mai arunc un ochi.

img 0348 jpg jpeg

Cînd vine vorba de răbdare, mai am mult de lucru. Atît în viața profesională, cît și în cea personală. Ca fotojurnalist, cel mai mult îmi doresc să am răbdare cu un proiect. Să învăț să îl aștept cu adevărat. Să-l las să-și ia timpul necesar, să-l cuprind, să nu mă grăbesc să-l termin, să-l văd publicat. Și mor de nerăbdare să găsesc o idee nouă, o abordare nouă, acel „ceva” care să îmi zgîndăre curiozitatea și să-mi țină viu entuziasmul.

Mai vreau să reușesc să aștept și ca om, nu doar ca fotograf. Așa cum aștept cadrul dorit, să pot aștepta și momentul potrivit pentru o discuție. Așa cum aștept să bată vîntul, să aștept și să treacă impulsul de a răspunde la nervi sau supărare. Așa cum aștept un gest al unui personaj pe care îl fotografiez, să aștept și o vorbă caldă de la cineva drag. Cu (și în) liniște. 

Ioana Moldovan este fotojurnalist freelancer (www.ioanamoldovan.com).

Fotografii de Ioana Moldovan

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.