Busuioaca de la „Arșinel” și o băută cu mulți cavaleri

Cezar IOAN
16 aprilie 2020
Busuioaca de la „Arșinel” și o băută cu mulți cavaleri jpeg

Onorantă invitația asta, să scriu pentru Dilema veche despre petreceri cu vin de care-mi pot aduce aminte! Mai ales dacă mă gîndesc la studentul care eram cînd se petrecea prima istorisire de mai jos. Nici nu îndrăzneam pe-atunci să visez că voi publica vreodată ceva – orice – într-o astfel de revistă. Mi se părea că aerul ideilor de-aici era „prea tare” pentru mine. Și-acum mă îmbată, dar înțeleg motivul real: cît ei citeau și scriau, eu am băut vin. Mult. Știu că asta tot nu mă califică și că ar trebui să mă trezesc la realitate, dar n-o să dau cu apă rece, că nu vreau să mă trezesc din plăcuta amețeală! Așa că… două amintiri pentru vechea Dilemă, pe repede-nainte!

Busuioaca studențească de la „Arșinel”! Prima legendă urbană despre vin

Prima legendă urbană despre vin, mărturisesc, am aflat-o la începutul facultății. Și dacă tot am pomenit de școală, o s-o iau jurnalistic, să nu mă rătăcesc. Cine? Eu cu încă trei băieți și patru fete. Studenți la Jurnalism. Unde? Într-o cameră cît două paturi, un dulap cu două uși zgîriate și-o traversă de 60 de centimetri între ele din căminul C, de la „Leu” (în curtea fostei Academii „Ștefan Gheorghiu“ pentru cadrele Partidului Comunist). Cînd? Parcă pe la final de februarie 1991. După cursurile de dimineață, pe la orele 14,30. Cum? Înghesuială în odaia minusculă, dar cald (și bine). În tot necazul ăsta locativ se face simțită și-o vibrație discret erotică: „Ah! inima-mi zvâcnește!… și zboară de la mine! / Îmi cere… nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da: / Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine, / În brațe n-am nimica și parcă am ceva”. Mă rog, eram tineri și era bine, iar ideea unei asemenea înghesuieli era apetisantă. Mai ales că era și băutură în schemă. Ce? Facem o chetă (beam zilnic după ore, dar bere la cantină, nu vin în camere). Se duce un coleg la „Arșinel” (și-acum chiar cred că „privatizarea” aia din tablă verde de la stația Politehnica era magazinul actorului). Decizia fusese simplă: n-avem bani să luăm vin și „de băieți”, și „de fete” – luăm țigări și „ce beau fetele, că ele-s vedetele”, să se destindă și să le-ajungă băutura.

Vine colegul cu o sacoșă în brațe, să nu se rupă mînerele. Frig afară, de cădea cioara bocnă din copac! Cu geaca pe el și cu sacoșa, arăta ca mama urs cu puii-n brațe. Doar că puii erau multe sticle. Busuioacă de Bohotin – asta fusese comanda. De apă plată nu se pomenise la începutul anilor ’90 (parol, știu că fiică-mea nu crede azi), iar de „minerală” nu cred că aveam noi bani. Dăm cu fundul sticlelor de perete, cu un prosop „pus contră”, să nu se spargă cînd le destupăm. Bem-povestim, fumăm (toți deodată, eram ca mușchiuleții în afumătoare), bem-povestim…  Dulce rău Busuioaca! Groasă, rubinie, cu gust de caramele arse, aromată ca parfumul bulgăresc de trandafiri – și cam călduță! Cineva apare cu ideea să dansăm, cred că ne cocoțăm pe rînd în cele două paturi, ca să lăsăm loc cîte unei perechi. O pereche mai îndrăzneață își ia zborul pe coridor la giugiuleală, ca să scape de miștourile noastre.

Ne matolim, firește. La un moment, realitatea mea decide să-și ia zborul: camera începe să se învîrtească și căldura devine grețoasă, lăptoasă. O șterg fără să mai anunț pe nimeni, trec pe lîngă cuplul de pe hol fără să fac niciun mișto… N-apuc bine s-ajung la poarta complexului, că mă și reped să mă răstesc la un boschet – ca-n Creangă: „zbrr! – sub o dugheană”.

De ce? De ce mie? De ce una ca asta? Ajung acasă, în apartamentul închiriat, și mă lămurește colegul Bogdan, mult mai experimentat (îi publicase Cațavencu un text!): „Ce-ai făcut, băh?!? Ai băut de-aia de Iași? Păi, tu nu știi că ailaltă, de Huși, e aia adevărată?”.

Nu știam. M-am învățat minte atunci. Crezusem, prost, că Busuioaca de Bohotin e din Bohotin. Venea, de fapt, din multe alte locuri. Și te ducea în multe locuri.

După 20 de ani (nu-i chiar Dumas, dar e cu cavaleri)

Tot prin noiembrie, dar 2011. Mă apucasem deja de vreo nouă ani de scris despre vin și – nu mai știu cum – ajung să accept o invitație la o petrecere tematică într-un oraș de provincie, cu vreo 200 de participanți. Mă cazez în centru, mă schimb la costum și mă deplasez la local. Știam că party-ul era organizat pentru membrii unui Ordin cavaleresc al vinului, dar cînd ajung acolo rămîn uimit. Totul arăta misterios, a combinație între platoul de filmare de la Eyes Wide Shut și o ședință la Biroul Organizației de Bază de la Ku Klux Klan. Doar că nimeni n-avea fața acoperită: în penumbră, figuri serioase de oameni pe la 50 de ani, mulți cu pelerine negre lungi pînă la glezne, colane grele aurii, de trei degete, insigne, paftale și… chiar cîteva săbii.

Mă lămuresc rapid că varianta să-i întîlnesc aici pe Tom Cruise și Nicole Kidman e exclusă și mă gîndesc să fac stînga-mprejur, că nici la KKK nu mă vedeam înscris. Mă liniștește totuși gîndul că săbiile nu erau de ninja, ci de ceremonie, și decid să rămîn. Aterizez la o cinstită masă rotundă unde cunoșteam trei persoane – una cu care venisem și familia unui distins somelier bucureștean. Aflu destul de repede că mai ședeam cu un milionar de vîrsta a doua, din părinți pe ruta România – Tel Aviv – Statele Unite (omul vorbea româna). Era însoțit de asistentă (profesională, nu medicală) – o frumusețe blondă cu păr scurt și forme la locul lor, într-o rochie neagră mulată. Care rochie ascundea totul și dezvăluia totul – dar asta aveam să aflăm cu toții mai tîrziu, pe la desert, cînd a luat un microfon și a rostit un spici așezată – imprudent – între reflectoarele orchestrei și distinsul public, cu lumina din spate.

Recent, se lansase pe piață vinul din România al unui conte germano-francez – vin care sponsoriza serata. O trupă de folk anima elegant reuniunea, cavalerii se plimbă între felurile de mîncare de la o masă la alta, socializează, pupă mîini – la doamne, se bat pe umăr – la domni, discută vinuri și fac planuri. Se bea bine de tot, se leapădă pelerinele și se trece la dans – tot mai vijelios, pe măsură ce folk-ul se duce-n muzică de petrecere, în lăutărească și-așa mai departe. Încep să se întrevadă niște poale de cămașă pe la beteliile pantalonilor cu dungă, se deschid nasturi la gît, se lărgesc cravatele, lîngă ring apar abandonate perechi de pantofi cu toc. E cald, cămășile se udă în locurile consacrate. Asistenta milionarului trece și ea la microfon, cu două melodii din îndrăgitul repertoriu moldovenesc. Chiote, țîpurituri, triluri, fluierături – fiecare, cu ce știa de pe unde venea. Un carusel de dansuri, sunet și lumini, totul se învîrte…

Mă trezesc pe la 10 dimineață în camera de hotel, mahmur și angoasat: tare vinul contelui, slabă vocea asistentei. Cu săbiuțe sau fără, nu prea am fost de fală.

Cezar Ioan este fondator şi editor al revistei Vinul.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Cătălin Neamțu s-a despărțit de mama copiilor săi. După 20 de ani de iubire, au mers pe drumuri diferite
Cătălin Neamțu, unul dintre cei mai cunoscuți actori de comedie, a avut grijă mereu să își țină viața privată departe de ochii curioșilor. Cu toate acestea, au existat și excepții, una dintre ele fiind despărțirea de mama celor trei copii ai săi, cu care a format o echipă vreme de mai bine de două d
euro gaz bani flacara aragaz contor gaze germania foto shutterstock
Prețul gazelor pe bursa din Europa, a depășit prețul din iarna trecută ANALIZĂ
Temperaturile prognozate pentru această iarnă vor rămâne peste media istorică a sezonului rece, dar ele sunt așteptate să fie mai joase decât cele din ultimele două ierni.
duckadam jpg
Helmut Duckadam, decorat post-mortem de președintele Iohannis
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de decorare post-mortem a fostului portar Helmut Duckadam, a informat, miercuri, Administraţia Prezidenţială. Helmut Duckadam,
nsw police droguri putin png
Imagini cu Vladimir Putin au fost găsite de polițiști în pachetele unui traficant de droguri. Care sunt posibilele explicații
Un bărbat a fost arestat după ce a încercat să transporte droguri în valoare de 11 milioane de euro. O parte din pachetele în care se aflau drogurile aveau imaginea președintelui rus, Vladimir Putin.
Elena Lasconi Foto Mediafax jpg
Elena Lasconi răspunde acuzațiilor potrivit cărora își dorește să impună „propaganda LGBT”: „Sunt creștin-ortodoxă”. Ce spune despre trimiterea obligatorie a bărbaților români în războiul din Ucraina
Elena Lasconi, politician și fost jurnalist, a respins ferm marți seară, în cadrul emisiunii Sinteza Zilei de la Antena 3 CNN, o serie de acuzații apărute în timpul campaniei electorale, printre care și cele legate de susținerea unei presupuse „propagande LGBT”.
hot de timbre, Universul, 1924.jpeg
Pe 8 decembrie în urmă cu 100 de ani
Citind Universul de acum 100 de ani, două întâmplări mi-au sărit în ochi și mi s-au părut legate cumva.
Calin Georgescu Foto Mediafax (8) jpg
Scrisoarea dureroasă a unei foste vecine a lui Georgescu în Austria. „Îl cunosc. Renunț la cetățenie”
O româncă stabilită de mulți ani peste hotare prin căsătorie a transmis o scrisoare tulburătoare. Fostă vecină în Austria a soților Georgescu, femeia mărturișește
Mitin Universitate foto Vlad Ciobanu png
Mai mulți artiști ies în stradă la Universitate într-un manifest pro-democrație la inițiativa actriței Oana Pellea
Actrița Oana Pellea a anunțat că joi, la ora 20:00, la Universitate va avea loc o întâlnire-manifest pro-democrație la care vor participa mai mulți artiști.
Expoziție de materiale de construcții organizată la Cluj în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Marea Criză Economică: Producția de materiale de construcție în România anului 1931
Fenomenul de recesiune a pornit din SUA anului 1929 și a afectat întreaga planetă până-n 1939, rezolvarea găsită de oameni fiind un nou război.