Bursa şi deochiul

"Căderea bursei din New York, care a schimbat atît de mult peisajul monetar, este unul dintre episoasele spectaculoase ale istoriei financiare. O mişcare prelungită de expansiune s-a bazat pe ani în şir de prosperitate în America, uimitoare şi fără precedent. Dar acum circa doi ani, mişcarea speculativă a dat semne că pierde contactul cu realitatea şi, în ciuda măsurile uneori vigoroase, dar de cele mai multe ori timide, ale autorităţilor bancare din SUA, febra speculativă s-a întins peste naţiune şi a urcat preţurile la cote fantastice, în principal cu bani împrumutaţi (...). Ar putea acest colaps al bursei să producă blocaj în industrie, cînd producţia industrială este, în cea mai mare parte, într-o stare sănătoasă şi echilibrată? Optimiştii spun că nu există un precedent pentru o reacţie atît de negativă şi în cel mai rău caz ar trebui să ne aşteptăm la un şoc minor care va duce la o ezitare de scurtă durată (...). Alţii sînt mai pesimişti şi spun că nu doar preţurile trebuie urmărite, ci şi efectul psihologic pe care îl au căderile de pe Wall Street, adică va fi aruncată în aer încrederea Americii în expansiunea nelimitată. Aceşti analişti observă că orgia speculaţiilor a fost atît de răspîndită în America încît oameni de toate condiţiile au fost înşelaţi de profituri, uneori reale, dar de cele mai multe ori aflate doar pe hîrtie, astfel încît au trăit peste posibilităţile lor, şi şi-au creditat viitorul pentru a cumpăra bunuri de lux, uneori peste limita totală a veniturilor proprii." (The Economist, 23 noiembrie 1929) Ei bine, da, e tot The Economist, tot despre criză, dar din 1929. Prima veste proastă este că optimiştii nu au avut dreptate atunci. Prima veste bună este că ulterior America şi-a recăpătat încrederea în expansiunea nelimitată. A doua veste proastă este că atunci căderea bursei a dus într-adevăr la cădere industrială. A doua veste bună este că astăzi America nu mai are industrie, trăieşte din servicii. A treia veste proastă este că acum întreaga lume produce pentru America. A treia veste bună este că şi atunci s-a anunţat moartea capitalismului. Zvonul a fost profund exagerat. Am terminat cu veştile, nici nu ştiu ce a fost cu acest acces iresponsabil de comparativism istoric. Deci: totul e bine, nu urmează altă mare criză, staţi liniştiţi la locurile voastre. Dacă tot staţi, atunci citiţi. De pildă, eu citesc acum o carte care se cheamă The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable (Lebăda neagră: Impactul lucrurilor foarte improbabile). Voi explica la rubrica mea, într-o recenzie ulterioară, de ce se cheamă aşa. Autorul, Nassim Taleb, este un fost broker care a făcut ceva avere din speculaţii financiare, apoi s-a retras ca să se ocupe de filozofia vieţii şi a istoriei. Deocamdată, din paginile pe care le-am citit, explică foarte calm şi cu umor de ce lumea este mai haotică decît vrem noi oamenii să o credem şi că de cele mai multe ori acesta e un lucru bun, că modelele matematice pe care se bazează afacerile şi riscurile financiare nu sînt cu mult mai serioase decît descîntecele babelor care te apără de deochi, că nu trebuie să îi ascultaţi pe oamenii de ştiinţă de la Fannie Mae care vă explică că o cădere a pieţei imobiliare americane este foarte improbabilă. Da, cartea a fost terminată în 2006 şi are un succes nebun, a stat 17 săptămîni pe lista americană de bestseller-uri şi a fost tradusă în 27 de limbi. Vă spun mai tîrziu cum se termină şi cine e criminalul. Deocamdată, savuraţi criza actuală! În definitiv, aşa ceva vezi doar o dată la cîteva generaţii! (C. G.)