Budapesta - un alt fel de peron

Cînd spun cuiva că studiez la Budapesta, sînt brusc privit cu surprindere şi puţină condescendenţă (la unguri?!), ca şi cum Budapesta ar fi ultimul loc în care cineva s-ar duce să studieze. Cei mai mulţi sînt convinşi că ştiu ungureşte, ceea ce, din păcate, e fals. De partea cealaltă, cînd le spun diferitelor cunoştinţe maghiare ce fac la Budapesta (adică după ce le-am infirmat bănuielile că aş fi emigrant sau turist), nici ei nu prea cred. Întrebarea lor e mai elaborată: ce poţi să studiezi la Budapesta, şi nu în altă parte, oriunde în altă parte? Ei bine, chestia asta ciudată se numeşte Central European University (Universitatea Central-Europeană, ştiu şi în ungureşte, dar pierd din spaţiu). CEU a fost înfiinţată în 1991 cu scopul de a forma elitele din fostele ţări comuniste, actualmente postcomuniste. Da, la început banii au venit de la Soros, al cărui tablou te întîmpină la intrare. Astăzi Soros vine doar la final de an şi dă mîna cu absolvenţii, prezenţa lui fiind mai mult simbolică. Banii vin din autofinanţări, taxe şi donaţii. Contrar celor afirmate acum vreo şase luni de un cotidian central bucureştean de mare respiraţie securistică (aţi ghicit, e vorba de Ziua), CEU nici nu formează spioni, şi nici nu vinde inteligenţele româneşti lui Soros. Deşi formată în spiritul Societăţii deschise a lui Popper, astăzi CEU, ca orice altă universitate de tip american, exprimă o mare încredere în valorile stîngist-militante, multiculturaliste şi politic corecte (cu accente specifice în funcţie de departament). Fiind înregistrată întîi la New York (şi abia de un an la Budapesta), universitatea respectă aproape în detaliu programa unei universităţi americane clasice. Evident, specificul e dat de culoarea locală şi de ponderea majoră a studenţilor din estul şi sud-estul Europei. Mai mult, din raţiuni financiare, la cele mai multe departamente programa de master este comasată într-un an, în loc de doi, cum este cazul în SUA. Odată cu procesul Bologna, CEU trebuie să ofere mastere de doi ani pentru a se putea încadra în noul tip de curriculum. Ceea ce înseamnă, evident, bani mai puţini pentru burse. Cum cele mai multe dintre ţările pentru care Universitatea a fost creată sînt deja membre UE, deci se presupune că pot genera elite democratice pe cont propriu, Universitatea tinde să atragă acum studenţi din alte zone (China, de exemplu). CEU este cea mai apropiată (35 de minute cu avionul) şi cea mai ieftină universitate americană pe care românii o pot avea. Prezenţa românească la CEU a fost puternică încă de la început, cu un maximum de studenţi în ultimii ani. Cum anul acesta sînt peste 100, românii sînt astfel cei mai numeroşi. Andrei Pleşu este cercetător asociat al Universităţii, alături de Karl Popper, Ernest Gellner şi Bronislaw Geremek. Monica Macovei a fost printre primii studenţi ai Universităţii, iar acum doi ani a fost invitată ca Special Guest la festivitatea de absolvire. Poate cel mai cunoscut român de la CEU este Sorin Antohi, practic creatorul departamentului de istorie al univesităţii. Nu ştim deocamdată cît de faimoşi vor fi actualii studenţi de la CEU, dar cei mai mulţi se străduiesc, asta-i sigur. Unii se întorc în Rom