Buda la chinezi - o țară, două sisteme

Laura RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 196 din 10 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sosisem în Beijing cu o zi înainte şi mi se pusese în vedere să evit, pe cît posibil, utilizarea toaletelor publice. "Sînt bude turceşti şi sînt foarte murdare." Însă după 5 ore de mers pe jos, berea chinezească băută la una dintre puţinele terase din centrul oraşului şi-a spus cuvîntul. "Eşti norocoasă!" - mi s-a spus. Ne aflam în faţa celei mai mari librării din Beijing, o clădire cu 6 etaje din zona pietonală Wanfujing, unde toaletele se pare că erau decente. "Urcă la etajul III şi toaleta e în faţa scărilor rulante." Cum în China etajul III înseamnă de fapt etajul II, mi-a luat ceva vreme să mă dumiresc că nu mă aflam unde trebuie. Am izbutit, finalmente, să găsesc ceea ce căutam, după 10 minute de arat printre copii chinezi care citeau benzi desenate pe jos şi studenţi care învăţau din cărţile pe care nu-şi puteau permite să le cumpere. Fericirea mea era maximă! Evrika! Prietenul meu avusese dreptate, toalete decente, nimic nou, nimic diferit - îmi spuneam - însă nu aveau uşi! Într-o fracţiune de secundă, logica mi-a dictat să folosesc ultima cabină. Bun! Aici nu mă va deranja nimeni. Nu şi în China! Într-adevăr, nu mică mi-a fost mirarea să constat că, la finalul sesiunii, în faţa mea, uşor aplecată şi cercetîndu-mă atent, se afla o tînără care, observînd (cum, nu ştiu!) că nu sînt asiatică, voia să exploreze diferenţele dintre noi. În China nu există pudoare cînd vine vorba de nevoile fiziologice. Copiii mici sînt îmbrăcaţi şi acum în pantaloni desfăcuţi între picioare şi pînă şi iarna poţi avea surpriza să vezi vreo mămică în parc sau pe trotuar, ajutîndu-şi copilul să-şi facă nevoile. În toaletele publice din vechile cartiere de hutong-uri (casele tradiţionale chinezeşti), nici măcar pereţi despărţitori nu sînt, ba chiar acolo, unde, dimineaţa, toată lumea merge, vecinii socializează, fumează, citesc ziarul, iar întrebări de genul "Ce găteşti azi?" sînt obişnuite, în timp ce... Nu crezi pînă nu vezi, aşa că, în toaleta tradiţională a unui restaurant, în care mă aflam cu prietenii, m-am trezit lîngă mine cu chelneriţa care mă servise la masă şi care mi-a dat bună ziua şi m-a întrebat senină din ce ţară sînt. Tot în timp ce... Aflu acum că, recent, s-a interzis scuipatul pe stradă - deh, se pregătesc de Olimpiadă. Între timp, toaletele publice primesc din partea municipalităţii rating-uri de pînă la 5 stele. În blocuri şi hoteluri, toaletele sînt de tip occidental. Cu toate acestea, în cartierele de hutong-uri toaleta şi duşurile sînt la fiecare capăt al străzii, în sate denumirea este deja improprie, cîteva găuri în pămînt sau în zid rezolvînd problema, iar în centrul capitalei, în restaurantul vestit pentru specificul său, "raţă Beijing", vizitat de personalităţi celebre şi unde la intrare tronează poze cu Bill Clinton, e bine să te (ab)ţii. Un prieten îmi povestea că, într-o călătorie prin China, în timp ce aştepta trenul, cîţiva chinezi "evoluau" direct pe peron. În Hong Kong şi Macao treaba stă altfel. Colonizarea şi-a spus cuvîntul şi condiţiile sînt mai civilizate, la standarde occidentale (sau aproape...). În China continentală însă, la întrebarea "de ce aşa?", ţi se explică că squat toilets sînt mult mai sănătoase pentru procesul fiziologic în cauză şi că, oricum, nu e nici o ruşine, toată lumea face. Într-o ţară cu o cultură atît de aparte, e greu să nu faci gafe, e imposibil să nu fii pus într-o situaţie jenantă. Nu ştiu dacă mă mai poate impresiona ceva, după cele trăite în China, deşi unii spun că India îţi oferă o altă definiţie a cuvîntului "murdar". Ceea ce nu îmi pot explica este cum se schimbă radical atitudinea lor în faţa unei bluze mai decoltate, a unui sărut scurt pe obraz, de "la revedere!", cum ridică din sprînceană dacă văd pe stradă o femeie care poartă sandale pe piciorul gol. Oricît de bine te informezi, oricîte poveşti asculţi, oricît navighezi pe Internet, odată ajuns în China realitatea este atît de diferită, încît vei constata că aşa-zisa ta pregătire pentru această experienţă este cel puţin insuficientă şi că nu, chinezii nu sînt toţi la fel, că parterul este de fapt etajul I, că acolo nu se lasă bacşiş deloc, că mesele sînt foarte importante şi nu se sare peste ele, iar dacă sînt însoţite şi de un pui de somn, scurt, dar bun, cu capul pe tastatură, cu atît mai bine, că familia şi tradiţiile sînt sacre, că sloganul "o ţară, două sisteme" se aplică, de exemplu, şi în cazul toaletelor. Cultura chineză spune că este nepoliticos să răspunzi "nu". La întrebarea "Este o toaletă pe aici?", răspunsul "Cred că ar fi bine să mai mergem" nu sună deloc liniştitor. Cu toate cele povestite, nu vă descurajaţi, China merită vizitată şi, vorba cîntecului din Monty Python, "I (still) like Chinese".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.