Bucureşti-Berlin: două plimbări

Ionela GAVRILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 80 din 28 Iul 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dantelării, sticlărie, statuete kitsch, aparate foto, scaune cu spătar de lemn şi tapiţerie tocită, bătrînele cu pălării cochete din alte timpuri, gălăgie stridentă pe lîngă terase cu manele, şlapi de cauciuc, ziare în geam, faliment, sutiene pe tarabă, teatre, încălţăminte de lux, graffiti. Centrul Istoric al Bucureştiului în zilele noastre. Aici e locul unde se vrea pusă piatra de temelie a obiectivelor turistice din Capitală. O zi obişnuită în Centrul Istoric bucureştean Cum treci de Biserica Studenţilor şi coteşti spre Blănari te izbeşte evidenţa că, într-adevăr, nu mai circulă maşini. Doar duba Poliţiei e dosită după o casă, iar în jurul ei, adunate ciorchine, mai multe tinere de etnie rromă, cu fuste largi şi baticuri răvăşite, protestează la auzul amenzilor de milioane pe care le au de plătit pentru cine ştie ce. Mergi mai departe printre case coşcovite, cu ferestrele deschise a părăsire, şi te izbeşte mirosul de drojdie de la una dintre terasele cu mese de plastic şi bere ieftină, unde îşi fac veacul studenţi şi oameni abia ieşiţi de la muncă. O gaşcă de tineri îmbrăcaţi în tricouri negre însoţiţi de fete cu ochii înconjuraţi de dermatograf negru dă tîrcoale cluburilor de noapte, deşi nu e decît cinci după-amiaza. Ca să treci din strada Blănari în Lipscani, trebuie să traversezi un gang mirosind a stătut şi a urină. Cîteva bătrînele poposesc printre graffiti-urile de pe ziduri şi examinează oferta sărăcăcioasă şi desuetă dintr-un magazin de costume şi pălării. Ieşi în sfîrşit la lumină şi tarabele cu blugi ieftini şi chiloţăraie plus alte nimicuri se oferă cu dărnicie privirii. Ca să completeze atmosfera de tip "Europa din Colentina", de la o terasă se înalţă trilul oriental al unei vedete autohtone şi mirosul lipsit de adîncimi filozofice al micilor sfîrîind pe grătar. Trei juni cu piepturile arse de soare îşi flutură pe mijlocul străzii cămăşile descheiate. Pe strada Covaci, un ţigan gras negociază cu un tînăr preţul unui ceas de mînă. "Hai, două sute, ce naiba!". Neînduplecat, clientul părăseşte taraba plină de maşini de cusut vechi, şuruburi şi şurubele asupra cărora vînzătorul tronează mîndru. Vitrinele sînt ornate cu rochii de mireasă, ceasuri, bibelouri, veioze, aparate de fotografiat, sfeşnice, bijuterii, iar multe dintre ele poartă numele altor vremuri: "Menajul", "Nichelul", "Radio Progres", "Titan", "Ţesături", "Precizia". Pe Smârdan în jos, mirosul îmbietor de gogoşi se întreţese cu cel de lipici şi cremă de ghete, iar praful ruinelor devine înecăcios. Prin gangurile mirositoare dintre casele dărăpănate flutură rufe decolorate puse la uscat. La răstimpuri, voci groase care se ceartă răzbat cu murmur pînă în stradă. Şerveţele, hîrtii, pahare de plastic, beţigaşe de urechi ornează dalele mărunte ale străzilor. În faţa unei croitorii de pe Lipscani, meşterul îşi aşteaptă muşteriii care nu mai vin: "Cînd mai treceau maşinile, mai era cum mai era, dar acum... Eu am făcut rost de spaţiul acesta acum cinci ani, cînd i-am plătit pe ăia de la Primărie", spune Dumitru Pană cu o privire uşor înceţoşată de la cele două sticle de bere de pe pervaz. De interesat, nu s-a interesat atunci nimeni de viitorul unei astfel de prăvălii. Acum spune că trebuie să se reprofileze, că vad comercial a rămas totuşi aici şi cine ştie ce vremuri vin. Deşi bine dosite şi camuflate de firmele cu litere medievale şi de ornamentele de fier forjat, ochiul iniţiatului va descoperi cafenelele scumpe şi elegante din zonă. Pe terasa barului unde s-a discutat cu diverse oficialităţi renovarea Centrului Istoric bucureştean, două femei plesnind de bunăstare s-au încumetat să şadă. La gît şi la încheieturi au aur lat care sclipeşte în soare. Mănîncă tacticos. Alături, nişte copii bat o minge de tenis. La întoarcere, pe acelaşi gang plin de graffiti şi băltoace, întîlnesc o americană venită să viziteze acest obiectiv turistic mai aparte. La întrebarea dacă i-a plăcut, Elisabeth Vernon răspunde diplomatic, cu zîmbet impecabil de păpuşă Barbie: It needs a lot of work, indeed. Interesting anyway . Berlin, un posibil model Dacă vrei să compari centrul capitalei României cu cel al Berlinului, mai bine nu. E ca şi cum ai lua temperatura lavei unui vulcan cu un termometru medical. Şi asta nu pentru că nu ar exista clădiri vechi - căci de aceea se cheamă "centru istoric", nu? - ci pentru că atitudinile faţă de ele nu prea au mare lucru în comun. Începînd de la măreaţa Poartă Brandenburg, Centrul Istoric berlinez se desfăşoară în cercuri concentrice pe o suprafaţă de aproximativ o mie de ori mai mare decît zona vizată pentru renovare în Bucureşti. În primul cerc se află muzeele, uriaşe, susţinute de coloane masive. Se mai lucrează încă la consolidarea fundaţiilor, dar şantierul nu este zgomotos şi discordant, ci mascat discret cu panouri uriaşe cu reclame sau imagini interesante din oraş. Treptat, înălţimea clădirilor coboară la case cu patru-cinci etaje, cochete şi cu linii perfecte, de parcă mai ieri au fost construite. Din loc în loc s-au insinuat clădiri moderne, însă nu coloşi de termopane care taie elanul unui muzeu sau al unei biserici preţioase, aşa cum se poate vedea la Biserica Armenească din Bucureşti. Sînt construcţii proiectate de arhitecţi celebri ai secolului nostru, încercînd să facă trecerea de la vechi la nou. Astfel încît părţi din clădiri ale altor vremuri au fost integrate în graţioase blocuri transparente rupte parcă din Star Trek şi păstrate ca moaştele în colivii de sticlă. Clădirile istorice ale capitalei Germaniei sunt coordonate de o instituţie a statului care se ocupă de grădini şi palate şi care, după căderea Zidului Berlinului, a făcut un plan după care s-au apucat oamenii să renoveze. Domnul Kerkemeier, ghid turistic de circumstanţă şi membru activ al unei comisii a municipalităţii care se ocupă de probleme de mediu şi de protecţia clădirilor vechi, îmi spune că cea mai importantă temă dezbătută în acest moment de municipalitate o reprezintă graffiti-urile care mînjesc pereţii caselor. În realitate, Herr Kerkemeier se plînge de prezenţa cîtorva mîzgăleli răzleţe pitulate prin colţurile dosnice ale caselor. M-am gîndit cu nostalgie la "Gelu & Alina = Love" şi la alte inscripţii care împînzesc pereţii clădirilor de pe Lipscani. Cînd mergi spre oraşul regal Postdam, casele îşi schimbă arhitectura, de la cartierul olandez la cel cu influenţe italiene, aducînd cu nişte temple mai mici, aerisite şi albe ca pe malul mării. Kerkemeier spune că aceste clădiri au fost renovate din banii locatarilor şi nu s-a pus nicicînd problema să fie altfel. Bineînţeles, conform unui plan de armonizare care a ţinut cont de integrarea în peisajul oraşului şi de arhitectura iniţială a casei. Singura biserică lăsată neterminată în centrul Berlinului reprezintă un memento al celui de-al doilea război mondial şi are un efect estetic şi emoţional deosebit în peisajul fără frînturi arhitectonice al oraşului. Această biserică şi bucăţile din Zid sînt singurele care lasă la iveală tencuiala, neordinea şi o studiată devastare. Poarta Brandenburg, simbolul Berlinului, arată de parcă mai ieri constructorii au dat la o parte schelele pentru finisaje. Un afiş uriaş aduce aminte tuturor cum arăta poarta imediat după al doilea război mondial: devastată, ştirbă. Seamănă cu unele clădiri pe care le vezi pe Lipscanii noştri, unde însă nu a fost nici un război în ultimii 60 de ani.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultate alegeri locale și europarlamentare 2024. Cum s-a colorat harta României, în funcție de voturi
Peste 9 milioane de români au votat duminică, 9 iunie, iar la prima impresie harta țării, în funcție de felul în care au ales aceștia, a suferit puține schimbări față de 2020. Profesorul Valentin Naumescu remarcă faptul că mare câștigătoare e coaliția PSD-PNL, iar USR este marele perdant.
image
Aproximativ 35% din muncitorii străini aflați în România au fugit după intrarea țării noastre în Schengen
Odată cu accesul țării noastre la zona Schengen au fost implementate o serie de modificări legislative și procedurale, însă întregul proces al aderării a atras după sine și consecințe negative.
image
Dezvăluire incendiară: Avionul minune al lui Putin, doborât de ucraineni cu un sistem american Patriot. SUA au confirmat
SUA a confirmat că Ucraina a folosit unul dintre sistemele sale de rachete sol-aer Patriot, de fabricație americană, pentru a doborî o aeronavă rusă Beriev A-50 cu sistem de avertizare timpurie și control aerian (AWACS), în ianuarie 2024.

HIstoria.ro

image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.
image
D-Day, cum arată Europa după 80 de ani
Cine merge pe drumurile din Normandia în aceste zile, cu mașina, pe biciclete sau pe jos, are parte de o călătorie în timp. Peste tot întâlnești soldați americani, jeepurile umplu toate șoselele, dar și alte autovehicule ale armatei americane.