„Brațul” festivalului

Dan Popescu este director executiv al Direcţiei Tehnice a Consiliului Judeţean Alba. Un om neobosit în organizarea logistică a Festivalului Dilema veche. Veşnic în mişcare, alergînd dintr-un loc în altul sau învîrtindu-se pe loc cu telefonul mobil la ureche, încercînd întruna să explice, să convingă de ceva pe cîte cineva sau să împartă tot felul de sarcini, gesticulînd cu mîna liberă, îndoit uşor de spate din cauza concentrării, rezolvînd problemă după problemă. M-am apropiat de el într-unul din rarele momente de răgaz, cînd stătea pe iarbă între oamenii cu ecusoane de organizatori. I-am spus că vreau să realizăm un interviu. „Dar în ce calitate să vorbesc eu?“, m-a întrebat „În cea de suflet al organizării“, i-am răspuns. „Ei, nu, sufletul sînteţi voi, cei de la Dilema veche. Dacă vreţi, eu sînt braţul.“ Şi ne-am aşezat pe o bancă din restaurantul de alături, construit în vechea pulberărie a Cetăţii.

V-am tot urmărit cu privirea, v-am auzit comandînd diverse lucruri, certînd diverse persoane, găsind soluţii de moment. De cîte zile sînteţi în priză cu organizarea acestui festival? 

Din nefericire, a început nu de prea mult timp, aşa cum ar fi trebuit, dar fiind prima ediţie, lucrurile au mers OK, zic eu. Practic, organizarea ediţiei următoare ar trebui să înceapă imediat ce s-a terminat ediţia aceasta. Acum a fost o săptămînă de muncă plină cu tot ceea ce înseamnă aranjatul. Aranjat şi pe teren o aşa-numită soluţie de festival. 

O săptămînă în care aţi avut în faţă ceva ce, de fapt, nu mai existase. Probabil că erau însă nişte lucruri care semănau cu ce aţi mai făcut. 

Da, am mai avut ingrediente asemănătoare la alte evenimente pe care le-am organizat, dar la o asemenea idee de festival n-am mai lucrat. E o noutate pentru Alba, fiind primul eveniment de o asemenea amploare care se desfăşoară în interiorul Cetăţii. 

Îmi imaginez că dificultatea a venit şi din faptul că evenimentele vizau mai multe domenii – de la muzică, dans şi proiecţii de filme pînă la expoziţii de caricaturi în aer liber, dezbateri şi gătit.

Da, combinaţia asta a presupus multe amplasamente, fiecare cu problema lui şi, în plus, mai aveam şi un şantier (de reconstrucţie) chiar în mijlocul Cetăţii, care crea disfuncţionalităţi în comunicare, în deplasare... Au fost trei zile în care nu s-a întîmplat nimic pe şantier, lucrările au fost oprite, dar s-au întîmplat o mulţime de lucruri pe lîngă şantier, la festival. Şi ca să ajungi dintr-o parte într-alta trebuia să ocoleşti, să sari garduri, aproape că trebuia să şi înoţi... Multe s-au desfăşurat rapid, aproape suprapuse în timp, într-o parte şi în alta, şi uneori au apărut situaţii imprevizibile. 

Dincolo de toate, se pare că zilele acestea aţi parcurs distanţe considerabile pe jos. 

Probabil că am mers zeci de kilometri, dar asta e bine şi pentru mine, cred. Puţin sport nu strică niciodată. 

Ce probleme imprevizibile şi complicate au apărut pe parcurs? 

Pot să spun că fiecare eveniment al festivalului a avut momentele lui şi eu am avut momentele mele. A fost, de exemplu, nevoie de mai multă logistică la partea de proiecţie de film şi la cea cu dansul contemporan, dar în final cred că totul s-a petrecut cam cum ar fi trebuit. Bineînţeles însă, feedback-ul evenimentelor nu trebuie luat de la mine, ci de la spectatori. Pentru dans, noi aveam o suprafaţă pavată şi am avut nevoie rapid să facem peste ea o podină. Am vrut să folosim nişte practicabile, dar acestea erau şi prea puţine, şi nici nu asigurau o suprafaţă bună de dans. Ne-am descurcat în cele din urmă cu nişte pal peste care am pus covorul de dans. 

De unde aţi făcut rost aşa, imediat, de toate cele? De unde aţi luat pal, pocnind din degete? 

Am cerut 16 coli de pal de la o firmă locală, dar asta se întîmpla chiar sîmbătă, în ziua spectacolului. Pentru aşa ceva mobilizezi oameni, mai aduci pe unii de acasă, din weekend, vă imaginaţi cum e. 

V-aţi certat cu cineva, aţi avut ceea ce se cheamă meciuri din pricina acestui festivalul? 

Nu, nu. E adevărat că devenim mai vocali, aşa, în timpul unui eveniment. Dar certurile nu sînt decît de natură constructivă, nici vorbă de a le pune la suflet. De altfel, ele trebuie să se stingă chiar imediat ce încep, altfel nu mai poţi continua. 

Am văzut că în anumite momente eraţi asaltat de mai multe persoane, fiecare cu altă solicitare. 

Ce să zic, m-am obişnuit. Sînt un tip popular în zona asta şi mi se întîmplă cîte trei lucruri deodată. Dar trebuie să le rezolv. Trebuie să iei decizii, şi foarte important este să aşezi lucrurile unul după altul, să le prioritizezi. Un asemenea festival implică şi decizii foarte rapide. 

Aţi avut şi vreo dilemă mai importantă în luarea vreuneia dintre aceste decizii?

Oi avea eu nişte dileme, dar într-un astfel de festival nu prea ai voie să te opreşti în aşa ceva. Dacă te blochezi la o problemă, nu le mai poţi rezolva nici pe celelalte, poţi să ratezi. Trebuie să mergi înainte aşa cum este programat, chiar dacă mai apar şi pierderi colaterale. 

Ce aţi mai avut de organizat înaintea acestui festival? 

A mai fost Festivalul Cetăţilor Dacice în luna iunie, relativ altfel decît acesta, şi a mai fost Tîrgul de turism rural din Alba, care e însă cu totul altceva. E un tîrg. 

Iar de mîine chiar vă gîndiţi să începeţi organizarea Festivalului Dilema veche de anul viitor?  

Săptămîna viitoare e Festivalul de teatru, dar acolo nu se întîmplă nimic afară. Nu va fi în Cetate, ci în cîteva săli din oraş. Vin teatre din toată ţara şi din străinătate. Noi tot organizăm de prin 2004 diferite evenimente de mai mică sau mai mare anvergură şi bineînţeles că de nevoie am învăţat să-mi fac relaţii, să ştiu cum şi la cine să apelez cînd am nevoie de ceva.

a consemnat Andrei MANOLESCU