Boardgame - relaxare prin stres

Mona CĂLINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Boardgame   relaxare prin stres jpeg

Jocul şi joaca, la oamenii mari, sînt dubioase. Mă refer la a te juca din plăcere pură, purtînd ceva din patosul copilăriei şi îndîrjirea maturităţii. Şi zic dubioase pentru că eu sînt unul dintre acei oameni care au trecut jocul la nivel de pasiune, ca deliciu al vieţii, iar asta este aproape de neînţeles pentru multe din cunoştinţele mele. Pînă la urmă, este o chestiune care ţine de gust personal: la fel cum unora le place fotbalul, politica şi alte hobby-uri, care au şi ele la bază cîteva jocuri la nivel de culise, iar altora, nu. Aşa e şi cu joaca: o simţi sau nu. Pentru oamenii ca mine, împătimiţi de jocuri, baruri de profil au apărut relativ recent, mai precis de vreo doi ani încoace. Adică baruri de boardgame-uri. Clientela lor este alcătuită preponderent din studenţi, pe timp de zi, şi cum se lasă seara peste Bucureşti, apare tinerimea din clasa muncitoare. Tinerime – pentru că rar se întîmplă să treacă pragul clienţi de peste 35-40 de ani. Momentan, sînt patru astfel de baruri consacrate în Capitală: Lente Café, Hobby Café, Ceainăria Tabiet şi Ludic. Piaţa pentru astfel de baruri este destul de tînără şi ofertantă. Ca idee, dacă suni în orice zi a săptămînii, rar reuşeşti să faci rezervare pentru ziua respectivă. Trebuie să suni cu cel puţin o zi înainte, dacă vrei să-ţi potoleşti pofta de joacă.

Lente Café are un spaţiu special pentru joc doar în barul de pe strada Arcului nr. 8. Este o casă mare, veche, la parter funcţionează ca bar şi restaurant, iar mansarda este destinată jocurilor. Aici sînt cinci mese, un pic înghesuite, dar asta creează un fel de cadru intim de complicitate între cei care vin să (se) joace. Oferta propriu-zisă este săracă: vreo 20 de jocuri, iar starea unora dintre ele îţi cam taie din avîntul ludic. Spaţiul de joacă este ca un apendice al barului, o tentativă uşor stîngace de a acoperi şi cererea din ce în ce mai mare a clienţilor care vor să anime o ieşire în oraş cu amuzamentul jocurilor de societate.

La Hobby Café, lucrurile stau un pic mai bine. Cafeneaua este situată tot într-o casă veche, pe strada Negustori nr. 34. O casă din aceea cu pereţi înalţi, impunători, în care decorul este puţin cam prea clasic pentru o atmosferă de joacă. Dar, cum îi zice şi numele, barul este conceput mai mult pentru persoanele care caută o seară relaxantă, în care se pot şi juca. Jocurile sînt, în mare parte, un memento al copilăriei (de la Piticot la Ţintar) sau evergreen-uri ale tinereţii părinţilor noştri (Rummy şi nişte table cinstite).

Cel mai vechi loc care îşi merită cu adevărat titulatura de bar de boardgame-uri este Ceainăria Tabiet, de pe strada Popa Savu nr. 20. Funcţionează de doi ani, timp în care şi-a perfecţionat oferta (are peste 150 de jocuri) şi serviciile (poţi să şi cumperi jocurile care-ţi plac). Însă a dat-o în strategii de marketing, care ştirbesc din plăcerea jocului. Au dezvoltat un întreg sistem, în care totul se taxează. Este singurul loc unde trebuie să plăteşti ca să închiriezi jocurile de la ei. Asta pe lîngă o consumaţie aferentă. Şi dacă vrei să mergi după ora 20, apare obligativitatea unei consumaţii minime. Dacă vrei să ai acces oricînd la jocuri, poţi să-ţi faci un abonament pe o lună sau pe şase, cu alte costuri. Au pînă şi un program de fidelizare, cu tot cu carduri de membru şi de VIP. Deşi printre pasionaţii de boardgame-uri sînt păreri cîrcotaşe cum că deja e prea mult, în fond, este un bar cu tematică de joc ajuns  la un nivel avansat de business.

Barul Ludic are impregnat conceptul de joc în fiecare detaliu (apropo de detalii, nume ales perfect). Îl găsiţi pe strada Colţei nr. 50, cu un spaţiu destinat exclusiv jocului: atît în camera principală, cît şi la subsol şi pe terasă. Au peste 70 de boardgame-uri, iar la subsol poţi juca şi Wii. Decorul este cît se poate de ludic: mobilă viu colorată, meniu sub forma unui avion de hîrtie, iar pe pereţi sînt fotografii care ilustrează ipostaze muncitoreşti ale omuleţilor Lego şi care încadrează, cu subtilităţi multiple, un citat din cartea lui Johan Huizinga – Homo ludens – în care este teoretizată natura ludică a culturii. Barul urmează să se extindă şi la etaj şi mansardă, şi să-şi deschidă şi bucătărie.

Tipul ăsta de business prinde în joc din ce în ce mai multă clientelă dornică de seri competitive sau relaxante. Planează o întrebare cu iz retoric: de unde acest interes vădit pentru joc, şi de ce acum?

La „acum“, un răspuns posibil este legat de amploarea pe care au luat-o jocurile pe calculator. Sînt pe acelaşi trend ascendent şi au un potenţial de entertainment foarte mare, care poate fi repetat cu rezultate diferite de fiecare dată. În acest caz, este lăudabil efectul: oamenii înlocuiesc monitorul cu tabla de joc, clickurile cu vorbe, şi plăcerea solitară (de multe ori neînţeleasă) cu bucurie trăită la comun cu prietenii. Fără pretenţii şi intenţii de vreo exegeză a jocului, mă întreb care este resortul lui şi dau un răspuns personal: jocul este o luptă pentru ceva sau o exhibare a ceva, fie amîndouă. Poate avea accente de eludare temporară a unei realităţi nesatisfăcătoare, sau este o reflecţie a competiţiei, care garantează anumite doze de adrenalină. Jocul în sine este o acţiune conflictuală: recreează, conceptual, o situaţie stresantă a vieţii cotidiene, cu scopul de a recrea persoanele implicate. Mai explicit, exact ca în viaţa de zi cu zi, are reguli stricte, presupune etalarea unor competenţe personale aflate în directă competiţie cu ale altora. De aici, reiese o presiune apăsătoare pentru a atinge primul triumful şi, deci, recunoaşterea celorlalţi. De-abia după această reuşită maslowiană, urmează relaxarea. Este, poate, o microrealitate în care ai din nou şansa unui început, în care toată lumea pleacă cu şanse egale, iar probabilităţile de a reuşi, de a-ţi atinge scopul sînt infinit mai mari decît în realitatea mare, de zi cu zi. Pe şleau, jocul ne stresează ca să ne relaxeze.

Mona Călinescu este PR & Marketing Online al Librăriei Cărtureşti.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.