Boardgame - relaxare prin stres

Mona CĂLINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Boardgame   relaxare prin stres jpeg

Jocul şi joaca, la oamenii mari, sînt dubioase. Mă refer la a te juca din plăcere pură, purtînd ceva din patosul copilăriei şi îndîrjirea maturităţii. Şi zic dubioase pentru că eu sînt unul dintre acei oameni care au trecut jocul la nivel de pasiune, ca deliciu al vieţii, iar asta este aproape de neînţeles pentru multe din cunoştinţele mele. Pînă la urmă, este o chestiune care ţine de gust personal: la fel cum unora le place fotbalul, politica şi alte hobby-uri, care au şi ele la bază cîteva jocuri la nivel de culise, iar altora, nu. Aşa e şi cu joaca: o simţi sau nu. Pentru oamenii ca mine, împătimiţi de jocuri, baruri de profil au apărut relativ recent, mai precis de vreo doi ani încoace. Adică baruri de boardgame-uri. Clientela lor este alcătuită preponderent din studenţi, pe timp de zi, şi cum se lasă seara peste Bucureşti, apare tinerimea din clasa muncitoare. Tinerime – pentru că rar se întîmplă să treacă pragul clienţi de peste 35-40 de ani. Momentan, sînt patru astfel de baruri consacrate în Capitală: Lente Café, Hobby Café, Ceainăria Tabiet şi Ludic. Piaţa pentru astfel de baruri este destul de tînără şi ofertantă. Ca idee, dacă suni în orice zi a săptămînii, rar reuşeşti să faci rezervare pentru ziua respectivă. Trebuie să suni cu cel puţin o zi înainte, dacă vrei să-ţi potoleşti pofta de joacă.

Lente Café are un spaţiu special pentru joc doar în barul de pe strada Arcului nr. 8. Este o casă mare, veche, la parter funcţionează ca bar şi restaurant, iar mansarda este destinată jocurilor. Aici sînt cinci mese, un pic înghesuite, dar asta creează un fel de cadru intim de complicitate între cei care vin să (se) joace. Oferta propriu-zisă este săracă: vreo 20 de jocuri, iar starea unora dintre ele îţi cam taie din avîntul ludic. Spaţiul de joacă este ca un apendice al barului, o tentativă uşor stîngace de a acoperi şi cererea din ce în ce mai mare a clienţilor care vor să anime o ieşire în oraş cu amuzamentul jocurilor de societate.

La Hobby Café, lucrurile stau un pic mai bine. Cafeneaua este situată tot într-o casă veche, pe strada Negustori nr. 34. O casă din aceea cu pereţi înalţi, impunători, în care decorul este puţin cam prea clasic pentru o atmosferă de joacă. Dar, cum îi zice şi numele, barul este conceput mai mult pentru persoanele care caută o seară relaxantă, în care se pot şi juca. Jocurile sînt, în mare parte, un memento al copilăriei (de la Piticot la Ţintar) sau evergreen-uri ale tinereţii părinţilor noştri (Rummy şi nişte table cinstite).

Cel mai vechi loc care îşi merită cu adevărat titulatura de bar de boardgame-uri este Ceainăria Tabiet, de pe strada Popa Savu nr. 20. Funcţionează de doi ani, timp în care şi-a perfecţionat oferta (are peste 150 de jocuri) şi serviciile (poţi să şi cumperi jocurile care-ţi plac). Însă a dat-o în strategii de marketing, care ştirbesc din plăcerea jocului. Au dezvoltat un întreg sistem, în care totul se taxează. Este singurul loc unde trebuie să plăteşti ca să închiriezi jocurile de la ei. Asta pe lîngă o consumaţie aferentă. Şi dacă vrei să mergi după ora 20, apare obligativitatea unei consumaţii minime. Dacă vrei să ai acces oricînd la jocuri, poţi să-ţi faci un abonament pe o lună sau pe şase, cu alte costuri. Au pînă şi un program de fidelizare, cu tot cu carduri de membru şi de VIP. Deşi printre pasionaţii de boardgame-uri sînt păreri cîrcotaşe cum că deja e prea mult, în fond, este un bar cu tematică de joc ajuns  la un nivel avansat de business.

Barul Ludic are impregnat conceptul de joc în fiecare detaliu (apropo de detalii, nume ales perfect). Îl găsiţi pe strada Colţei nr. 50, cu un spaţiu destinat exclusiv jocului: atît în camera principală, cît şi la subsol şi pe terasă. Au peste 70 de boardgame-uri, iar la subsol poţi juca şi Wii. Decorul este cît se poate de ludic: mobilă viu colorată, meniu sub forma unui avion de hîrtie, iar pe pereţi sînt fotografii care ilustrează ipostaze muncitoreşti ale omuleţilor Lego şi care încadrează, cu subtilităţi multiple, un citat din cartea lui Johan Huizinga – Homo ludens – în care este teoretizată natura ludică a culturii. Barul urmează să se extindă şi la etaj şi mansardă, şi să-şi deschidă şi bucătărie.

Tipul ăsta de business prinde în joc din ce în ce mai multă clientelă dornică de seri competitive sau relaxante. Planează o întrebare cu iz retoric: de unde acest interes vădit pentru joc, şi de ce acum?

La „acum“, un răspuns posibil este legat de amploarea pe care au luat-o jocurile pe calculator. Sînt pe acelaşi trend ascendent şi au un potenţial de entertainment foarte mare, care poate fi repetat cu rezultate diferite de fiecare dată. În acest caz, este lăudabil efectul: oamenii înlocuiesc monitorul cu tabla de joc, clickurile cu vorbe, şi plăcerea solitară (de multe ori neînţeleasă) cu bucurie trăită la comun cu prietenii. Fără pretenţii şi intenţii de vreo exegeză a jocului, mă întreb care este resortul lui şi dau un răspuns personal: jocul este o luptă pentru ceva sau o exhibare a ceva, fie amîndouă. Poate avea accente de eludare temporară a unei realităţi nesatisfăcătoare, sau este o reflecţie a competiţiei, care garantează anumite doze de adrenalină. Jocul în sine este o acţiune conflictuală: recreează, conceptual, o situaţie stresantă a vieţii cotidiene, cu scopul de a recrea persoanele implicate. Mai explicit, exact ca în viaţa de zi cu zi, are reguli stricte, presupune etalarea unor competenţe personale aflate în directă competiţie cu ale altora. De aici, reiese o presiune apăsătoare pentru a atinge primul triumful şi, deci, recunoaşterea celorlalţi. De-abia după această reuşită maslowiană, urmează relaxarea. Este, poate, o microrealitate în care ai din nou şansa unui început, în care toată lumea pleacă cu şanse egale, iar probabilităţile de a reuşi, de a-ţi atinge scopul sînt infinit mai mari decît în realitatea mare, de zi cu zi. Pe şleau, jocul ne stresează ca să ne relaxeze.

Mona Călinescu este PR & Marketing Online al Librăriei Cărtureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

firea băluță colaj foto jpg
Își dispută pielea ursului din pădure. A început războiul în PSD pentru Primăria Capitalei. Cine sunt favoriții SURSE
Fotoliul de primar general nu s-a eliberat, Nicușor Dan fiind umăr la umăr cu George Simion în competiția pentru Palatul Cotroceni, dar taberele din PSD au început să-și dispute Primăria Capitalei, susțin surse politice pentru Adevărul.
Lucian Romascanu FOTO Facebook
Romașcanu spune că PSD nu este în favoarea plecării lui Ciolacu de la conducerea partidului
Fostul preşedinte al PSD Buzău, Lucian Romaşcanu, s-a declarat sâmbătă, 17 mai, împotriva plecării lui Marcel Ciolacu din funcţia de preşedinte al partidului, săptămâna viitoare urmând să aibă loc Consiliul Politic Naţional al formaţiunii.
Emmanuel Kunde foto x jpeg
A murit camerunezul Emmanuel Kunde, fost adversar al României la Mondialul din 1990
Emmanuel Kunde, fost fundaș al naționalei Camerunului și adversar al României la Cupa Mondială din 1990, a murit la vârsta de 68 de ani, a anunțat Federația Cameruneză de Fotbal.
Dmitri Peskov FOTO AFP
Kremlinul anunță că o întâlnire între Putin și Zelenski ar putea avea loc doar dacă se ajunge la anumite acorduri
Kremlinul a anunțat sâmbătă, 17 mai, că președintele rus Vladimir Putin s-ar întâlni cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski, doar dacă se ajunge la anumite înțelegeri.
Iancu de Hunedoara png
Ce a făcut Ioan de Hunedoara cu averea sa uriașă. Celebrele cetăți și mănăstiri ridicate de eroul medieval
Pe lângă impunătorul Castel al Corvinilor din Hunedoara, numeroase cetăți și mănăstiri ridicate în Transilvania medievală păstrează amprenta lăsată de Ioan de Hunedoara. Cunoscut și sub numele de Iancu de Hunedoara, acesta a fost una dintre figurile centrale ale secolului al XV-lea. Conducător al Tr
Votul în diaspora. FOTO Inquam Photos / Alex Nicodim
Numeroase sesizări după ce alegătorii au postat buletine de vot marcate pe TikTok
Coaliția VotCorect a centralizat o serie de nereguli și incidente semnalate de observatori și cetățeni, multe dintre ele fiind legate de postarea unor fotografii cu buletine de vot cu opțiunea electorală marcată.
BeFunky collage (86) jpg
Irinel Columbeanu e „confuz și nu mai are reacții”. Serghei Mizil, mărturisiri cutremurătoare despre fostul milionar. Ce datorii are la azil
Irinel Columbeanu, fostul om de afaceri cunoscut pentru stilul său de viață extravagant din anii 2000, se află de mai mult timp într-un centru de îngrijire din România. Starea sa de sănătate s-a degradat vizibil, iar uneori nu mai recunoaște persoanele care vin să-l viziteze, spune Serghei Mizil.
euro strada jpg
O femeie din Timișoara aruncă pe jos 13.000 de euro în plină stradă. Oamenii au sărit să adune banii
Un incident surprinzător a avut loc seara trecută în complexul studențesc din Timișoara. O femeie a aruncat intenționat pe jos 13.000 de euro, iar trecătorii s-au grăbit să strângă bancnotele.
Secție de vot - alegeri - stampila FOTO Reuters
Reportaj The Guardian în București, înaintea votului: greaua alegere a președintelui României
The Guardian publică un reportaj despre alegerile prezidențiale din România, evidențiind o țară profund divizată între doi candidați opuși, iar rezultatul votului de duminică va influența viitorul țării.