Blugii de la Vincenţiu

Laurenţiu CÂRCOANĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 357 din 16 - 22 decembrie 2010
Blugii de la Vincenţiu jpeg

Sîntem în luna decembrie. Sezonul de vînătoare este în toi în magazinele de pe tot cuprinsul Americii. La televizor, reclamele la bunuri de consum îşi intensifică bombardamentele. Credit card-urile lăsate să “răsufle” peste vara (cine şi-a permis) alunecă din portofele asemenea revolverelor în tecile asasinilor profesionişti. Stau gata să tragă cu dolari (plus dobînzi) în tot ce mişcă pe rafturile proaspăt împodobite cu semne de ofertă: 25% OFF, 45% OFF sau chiar 75% OFF.  Of, of, ce de răbdare îţi trebuie să aştepţi clipa potrivită: clipa cînd jucăriile, sau pantofii, sau bluzele acelea superbe scad la preţul ideal. Atunci mîini agile apucă, trag de pe raft sau de pe umeraş şi trîntesc pe tejgheaua unde maşinile de încasat ciripesc neîntrerupt. Doua mişcări din mîinile dibace ale vînzătoarei şi lucrul mult-dorit este împachetat şi băgat într-o pungă mai mare sau mai mică, cu firma magazinului: Kohl’s, J.C. Penney, Macy’s, T.J.Maxx, Eddie Bauer şi multe multe altele. Toate aceste denumiri saltă vesele pe sacoşe şi pungi mari de hîrtie cărate de oameni grabiţi care roiesc prin mall-uri. Vesele? Poate, nu chiar aşa de vesele. Lumea este la vînătoare de oferte şi în aer se simte un fel de încrîncenare. Chiar teama: fie că nu vei mai găsi, fie că nu vei găsi la preţul pe care l-ai văzut ieri pentru că, trebuie adăugat, unele oferte sînt la fel de efemere ca un balon de săpun: doar o zi (sau doar cîteva ore). Dar mai sînt şi alte opţiuni.

Anul trecut din cauza crizei au fost la mare căutare pe tot cuprinsul Americii magazinele “de mîna a doua” aşa-numitele “thrift stores”. Un simbol al filantropiei, fiind întotdeauna în proprietatea unor asociaţii de binefacere sau a unor biserici, aceste magazine sînt totuşi o afacere pentru cei care le iau cum s-ar spune, în arendă. Înăuntru sînt etalate haine purtate, bibelouri uzate, obiecte de uz casnic folosite, mobilier, cărţi şi jucării. Toate intrate de-a valma pe uşa din spate a magazinului (aproape mereu o clădire decrepită) aduse zilnic de fel de fel de persoane. Cei ce le aduc nu vor nimic în schimb, doar se bucură că scapă de ele sau că fac un bine cuiva. Primesc totuşi o chitanţă şi pe baza ei pot să-şi reducă ninţel impozitul. Cineva ia lucrurile în primire, le scutură, le pune pe raft sau pe umeraş şi le lipeşte o bulină cu preţul scris cu pixul. Aceasta este marea atracţie pentru că preţurile sînt chiar din altă lume. Ele s-au despărţit de trepidaţia magazinelor de lux, de aceea a magazinelor de bun-gust, de aceea a magazinelor de ofertă, de aceea a magazinelor de provincie, au trecut “Styx-ul” care desparte tărîmul valorii de cel al chilipirului şi au aterizat aici, în raiul mirositor de mucegai american (miroase a căţel ud şi a deodorizant vechi de maşină cu puţin iz de tutun).
Cei care cumpără aici sînt de mai multe feluri: cîţiva sînt convinşi că găsind un coş de rufe din plastic în acest magazin şi cumpărîndu-l ajută mediul înconjurător; alţii sînt mari amatori de “vintage” - moda anilor trecuţi sau se mulţumesc cu lucruri vechi dar mai trainice decît cele noi (în ultima vreme ăsta-i un motiv serios); însă majoritatea cumpărătorilor de “thrift” (frugal n.a.) vin aici pentru că din veniturile lor nu mai rămîne pentru îmbrăcăminte decît un pumn de mărunţiş.

În oraşul nostru sînt destule asemenea magazine. Unul din ele continuă de 23 de ani sub auspiciile Societăţii St.Vincent DePaul. Am o amintire simpatică legată de acest loc. Am intrat prima dată prin uşa îngustă la nici două luni de la venirea în America fiind în faza de “explorator”. Am tras aer în piept cu sfială pentru că mirosul de vechi mi se părea cam greu de suportat. Văzînd un maldăr de blugi pe o masă m-am însufleţit şi am început să caut printre nuanţele de albastru. Am găsit o pereche de “prespălaţi” cu talie înaltă cum se purtau în anii 80 (eram în 90 acum). Nu păreau folosiţi. Dar nici noi nu mai erau. Costau doar un dolar! Nu am mai stat pe gînduri, i-am cumpărat. Ajuns acasă i-am probat (că la “Vincenţiu” cum îi spuneam eu, nu aveau cabine de probă) şi am găsit cu stupoare două bancnote de cîte un dolar într-un buzunar. Bineînţeles, am căutat în toate celelate buzunare dar atît a fost să fie. Oricum, se chema că făcusem o afacere pe cinste. În aceeaşi zi (una din zilele mele norocoase se pare) cu un cupon de ofertă găsit într-o cutie de corn-flakes ţin minte că am cumpărat încă o cutie la fel de corn-flakes şi un container de doi litri cu suc de portocale plătind numai un dolar şi douăzeci de cenţi. Păi să tot trăieşti în America, i-am împărtăşit unei matusi de-ale mele, mare amatoare de chilipiruri, în acea după-amiaza lăudîndu-mă cu toate “noroacele” care dăduseră peste mine. Mătuşa mea s-a minunat dar cu puţină părere de rău în glas mi-a spus că ea e aici de 4 ani şi nu a avut parte de asemenea oferte, si cum se poate ca eu venit aici de numai doua luni sa fiu atat de abil? Uite ca se poate i-am raspuns eu cu mîinile băgate pînă la coate în buzunarele blugilor mei cumpăraţi pe gratis şi care îmi aduseseră şi un dolar profit.

Au trecut de-atunci mulţi ani şi abilităţile mele de chilipirgiu s-au tocit. Am depăşit destul de repede faza de “explorator” sau poate ieşind din studenţie şi intrînd “in pîine” optica mi s-a schimbat. Cert e ca nu am mai intrat într-un magazin de mîna a doua. Cel mult am “băgat marfă” pe uşa din spate să scap de lucruri vechi şi să-mi primesc chitanţa bucuros de micile economii la impozitul anual. Blugii de la “Vincenţiu” încă îi mai am. Nu mă mai încap şi au buzunarele goale. Mă bate gîndul să pun doi dolari într-unul din ele şi să-i duc la “thrift store” cu următorul transport. Mai aştept însă. Poate vine iar moda anilor 80.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.