Blasfemia teoretică şi secularizată

Aurel CODOBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 119 din 4 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La origine, blasfemia însemna luarea în derîdere a zeilor într-o comunicare formulată într-un limbaj mai degrabă concret, decît abstract. În raport cu artele ori cu limbajul cotidian, teoria este mai degrabă serioasă în faţa vieţii: ea nu rîde, nu plînge şi nu detestă, ea este contemplaţie netulburată şi netulburătoare. De aceea nici măcar ateismele, în măsura în care au fost teoretice, nu au fost considerate propriu-zis blasfemice, chiar dacă au fost pedepsite. Aparţinea discursului artelor - literaturii, în primul rînd - să-i ia în derîdere pe zei, pentru că numai ea deţine mijloacele discursive necesare pentru a-i ironiza: concretul şi deformarea. Tot astfel, blasfemia a însemnat iniţial, la greci mai ales, directa impietate faţă de zeităţi, faţă de sacralitate. Mai tîrziu, creştinismul a extins calificarea de blasfemice şi asupra formulărilor eretice. Iar Islamul a considerat blasfemice nu numai ironiile la adresa lui Allah, ci şi pe acelea adresate lui Mahomed, care este doar profetul zeului. Prin extensie, diferitele culturi seculare au considerat blasfemice luarea în derîdere a acelor semnificaţii considerate sacre, iar legislaţia modernă s-a modificat în consecinţă: dacă la vechii evrei blasfemia era pedepsită prin lapidare şi dacă statele creştine premoderne, identificîndu-se cu credinţa, au pedepsit-o adeseori cu moartea, după revoluţia franceză blasfemia a încetat să mai fie pedepsită legal în statele occidentale. Arta a putut rămîne însă blasfemică. Ereziile artistice - avangardele, începînd cu impresionismul - au părut blasfemice "religiei artei". Blasfemice au fost apoi anumite modalităţi literar-artistice de a trata sexualitatea, începînd cu Marchizul de Sade. Dar exigenţele, atît ale artei înseşi, cît şi ale societăţii faţă de artă, au devenit foarte permisive în aria culturilor occidentale. În ultima vreme, blasfemia a părut să devină apanajul conflictului civilizaţiilor, cum s-a întîmplat bunăoară cu Versetele satanice (în care caz autorul, deşi islamic, se autositua în cercul cultural occidental) mai demult, şi cu caricaturile anti-islamice mai recent. Am putea observa mai întîi că aceste valorizări blasfemice ale produselor din interiorul unei culturi de către o altă cultură, exterioară ariei, sînt datorate generalizării sau, mai precis, globalizării comunicării. Ea este totodată rezultatul comunicării între culturi unde dialectica sacrului şi profanului, aşa cum o formulează Eliade, funcţionează cu viteze diferite. Prin urmare, o cultură, cum este în general cea occidentală, ce pare să-şi fi pierdut simţul blasfemiei, e firesc să nu resimtă discursul ironic al artelor sau al mass-media asupra semnificaţiilor altor culturi, care sînt mai degrabă religii decît culturi. Dar, oare, să-şi fi pierdut cultura noastră simţul pentru orice fel de blasfemie? Să nu sacralizeze civilizaţia occidentală actuală chiar nimic? Pentru că în cultura "total dezvrăjită" a postmodernităţii în drum spre globalizare par, totuşi, să se facă simţite noi tabuuri. Sacralitatea lumii în care trăim pare să graviteze în jurul vieţii şi să idolatrizeze corpul, iar tabuurile noastre s-au modificat pe măsură. În acest context, blasfemia ia forma punerii în discuţie a dreptului la existenţă a cuiva, fie a unui individ (deficienţii de diferite categorii), fie a unor naţiuni sau a unor rase. Consecinţa este că nu se pot pune în discuţie - decît într-un singur sens discursiv - diferenţele de rasă, de naţionalitate şi chiar de gen: acela al contestării lor. Testul următor mi se pare edificator: nu am simţi noi ca pe o blasfemie negarea de către un musulman a Holocaustului? Unele ţări chiar pedepsesc legislativ o atare atitudine, aşa cum făceau mai demult statele creştine cu ironizarea şi desconsiderarea lui Dumnezeu. Locul blasfemiei religioase literar-artistice a fost luat în cultura noastră de o blasfemie teoretică şi secularizată!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Calin Georgescu Foto Mediafax (9) jpg
Călin Georgescu recunoaște că a fost la ferma de la Ciolpani: „Am fost pentru că m-au rugat. Nu am participat la discuție”
Călin Georgescu a recunoscut în această seară, la Realitatea Plus, că a fost sâmbătă la ferma de la Ciolpani, unde s-a aflat și Horațiu Potra. Acesta a spus, însă, că nu a participat la discuțiile dintre echipa sa de pază și Potra.
congres-sua-shutterstock
Congresul SUA cere evaluarea riscurilor retragerii sprijinului pentru Ucraina
Congresmanii americani doresc ca șefii serviciilor de informații să evalueze riscurile pentru securitatea SUA dacă Washingtonul încetează să mai furnizeze arme Ucrainei și Rusia câștigă războiul.
Nicu Sârghea, toboșarul trupei VUNK Foto   Vunk   Facebook jpg
Toboşarul trupei VUNK a murit la vârsta de 48 de ani. „Lumea noastră a devenit mai tăcută”
Nicu Sârghea, toboşarul trupei VUNK, a murit joi, 12 decembrie, la vârsta de 48 de ani. „Îi vom simți mereu ritmul în fiecare cântec și îi vom purta amintirea în suflete”, au scris colegii de trupă pe pagina de Facebook.
71031783 1004 webp
România a fost admisă pe deplin în spațiul Schengen
Consiliul JAI, reuniunea miniștrilor de Interne din UE, a decis în această dimineață aderarea totală a României și Bulgariei la spațiul Schengen de la 1 ianuarie 2025. Austria și Țările de Jos au renunțat la veto.
georgescu iohannis foto EPA + FB jpg
Klaus Iohannis și Călin Georgescu s-au întâlnit pe vremea când președintele României era primar al Sibiului. În ce context s-au cunoscut cei doi
Un articol din 2003, recent scos la lumină, dezvăluie un moment semnificativ din carierele publice ale lui Klaus Iohannis și Călin Georgescu.
Accident mortal Foto   Info Trafic 24 jpg
Șoferul care a murit în timpul unei întreceri a avut permisul suspendat de polițiști pentru conducere agresivă. Noi informații din dosar
Noi informații în cazul accidentului din Ploiești, de marți seară, în care au murit doi tineri. Șoferul care și-a pierdut viața în timpul cursei a avut permisul suspendat de polițiști. În cauză a fost audiat și celălalt tânăr care a participat la întrecere.
WhatsApp Image 2024 12 12 at 21 42 31 9c8f791e jpg
Cine este americanul dispărut care a fost găsit în Siria. A fost ţinut în închisoare, după ce a intrat în ţară ca pelerin
Un american, care a fost dat dispărut, a fost găsit în Siria. El spune că a fost ţinut în închisoare luni de zile după ce a intrat în ţară ca pelerin. Localnicii l-au văzut mergând desculţ pe străzile din sudul Damascului.
image png
Nicu Sârghea și-a prevestit sfârșitul! Ce a putut să spună cu doar o seară înainte de tragedie
Industria muzicală românească este în doliu după ce Nicu Sârghea, toboșarul trupei Vunk, s-a stins din viață la doar 48 de ani. Moartea lui fulgerătoare a iscat doar lacrimi și suferință în rândul familiei, al colegilor de breaslă și al fanilor lui. Artistul a fost activ pe rețelele de socializare c
112 jpeg
O fetiţă de 9 ani s-a curentat pe patinoarul din centrul Ploieştiului, după ce a atins un indicator rutier
Un tată a reclamat că fetiţa lui, de 9 ani, s-a curentat pe patinoarul din centrul Ploieştiului, după ce a atins un indicator rutier, amplasat la mică distanţă. Polițiștii au găsit deficienţe la instalaţia electrică.