Blasfemia teoretică şi secularizată

Aurel CODOBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 119 din 4 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La origine, blasfemia însemna luarea în derîdere a zeilor într-o comunicare formulată într-un limbaj mai degrabă concret, decît abstract. În raport cu artele ori cu limbajul cotidian, teoria este mai degrabă serioasă în faţa vieţii: ea nu rîde, nu plînge şi nu detestă, ea este contemplaţie netulburată şi netulburătoare. De aceea nici măcar ateismele, în măsura în care au fost teoretice, nu au fost considerate propriu-zis blasfemice, chiar dacă au fost pedepsite. Aparţinea discursului artelor - literaturii, în primul rînd - să-i ia în derîdere pe zei, pentru că numai ea deţine mijloacele discursive necesare pentru a-i ironiza: concretul şi deformarea. Tot astfel, blasfemia a însemnat iniţial, la greci mai ales, directa impietate faţă de zeităţi, faţă de sacralitate. Mai tîrziu, creştinismul a extins calificarea de blasfemice şi asupra formulărilor eretice. Iar Islamul a considerat blasfemice nu numai ironiile la adresa lui Allah, ci şi pe acelea adresate lui Mahomed, care este doar profetul zeului. Prin extensie, diferitele culturi seculare au considerat blasfemice luarea în derîdere a acelor semnificaţii considerate sacre, iar legislaţia modernă s-a modificat în consecinţă: dacă la vechii evrei blasfemia era pedepsită prin lapidare şi dacă statele creştine premoderne, identificîndu-se cu credinţa, au pedepsit-o adeseori cu moartea, după revoluţia franceză blasfemia a încetat să mai fie pedepsită legal în statele occidentale. Arta a putut rămîne însă blasfemică. Ereziile artistice - avangardele, începînd cu impresionismul - au părut blasfemice "religiei artei". Blasfemice au fost apoi anumite modalităţi literar-artistice de a trata sexualitatea, începînd cu Marchizul de Sade. Dar exigenţele, atît ale artei înseşi, cît şi ale societăţii faţă de artă, au devenit foarte permisive în aria culturilor occidentale. În ultima vreme, blasfemia a părut să devină apanajul conflictului civilizaţiilor, cum s-a întîmplat bunăoară cu Versetele satanice (în care caz autorul, deşi islamic, se autositua în cercul cultural occidental) mai demult, şi cu caricaturile anti-islamice mai recent. Am putea observa mai întîi că aceste valorizări blasfemice ale produselor din interiorul unei culturi de către o altă cultură, exterioară ariei, sînt datorate generalizării sau, mai precis, globalizării comunicării. Ea este totodată rezultatul comunicării între culturi unde dialectica sacrului şi profanului, aşa cum o formulează Eliade, funcţionează cu viteze diferite. Prin urmare, o cultură, cum este în general cea occidentală, ce pare să-şi fi pierdut simţul blasfemiei, e firesc să nu resimtă discursul ironic al artelor sau al mass-media asupra semnificaţiilor altor culturi, care sînt mai degrabă religii decît culturi. Dar, oare, să-şi fi pierdut cultura noastră simţul pentru orice fel de blasfemie? Să nu sacralizeze civilizaţia occidentală actuală chiar nimic? Pentru că în cultura "total dezvrăjită" a postmodernităţii în drum spre globalizare par, totuşi, să se facă simţite noi tabuuri. Sacralitatea lumii în care trăim pare să graviteze în jurul vieţii şi să idolatrizeze corpul, iar tabuurile noastre s-au modificat pe măsură. În acest context, blasfemia ia forma punerii în discuţie a dreptului la existenţă a cuiva, fie a unui individ (deficienţii de diferite categorii), fie a unor naţiuni sau a unor rase. Consecinţa este că nu se pot pune în discuţie - decît într-un singur sens discursiv - diferenţele de rasă, de naţionalitate şi chiar de gen: acela al contestării lor. Testul următor mi se pare edificator: nu am simţi noi ca pe o blasfemie negarea de către un musulman a Holocaustului? Unele ţări chiar pedepsesc legislativ o atare atitudine, aşa cum făceau mai demult statele creştine cu ironizarea şi desconsiderarea lui Dumnezeu. Locul blasfemiei religioase literar-artistice a fost luat în cultura noastră de o blasfemie teoretică şi secularizată!

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.