"Biserica nu interzice nimic. Iubirea nu e interdicţie, e libertate!"

Cristian GALERIU
Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Biserica Ortodoxă se găseşte între rîndurile ziarelor după chipul şi asemănarea poftei, lăcomiei, ipocriziei, mai nou, a crimei. Actualitatea şi modernitatea unei biserici care, prin esenţa sa, ţine de dogma veche au fost de mai multe ori puse în discuţie. Concluzia nu a fost încă trasă. Ce înseamnă echilibristica credincioşilor între interdicţie şi permisiune, ce vrea Biserica să ascundă şi ce ni se permite nouă să primim din acţiunile şi mesajele ezoterice ale acestei instituţii rămîn dileme despre tabu-uri. Biserica nu interzice nimic. "Crede şi nu cerceta!" - deşi este citit de unii ca pe o încercare de îndobitocire, în esenţă, acest pasaj ar trebui văzut astfel: taina este mai presus de raţiune. Lucrul dumnezeiesc nu se dezvăluie gîndului, ci sufletului. Taina, pe de o parte, ascunde, dar, pe de altă parte, atrage. O taină este faptul că Dumnezeu există ca iubire desăvîrşită între trei persoane, trei entităţi. Cu alte cuvinte, prin dăruire absolută faţă de celălalt. Iar acest mesaj este esenţa umanităţii. Iubirea ne defineşte şi ne construieşte pe noi, oamenii. Nu s-a căutat să se afle de ce divinitatea este întreită şi, în acelaşi timp, unitară. Noi o acceptăm ca pe un adevăr. Pentru că iubirea este dincolo de raţiunea pură. Cunoaşterea lui Dumnezeu se face prin iubire, prin credinţă. Adevărul în toată plenitudinea lui se lasă descoperit doar în acest fel. Biserica nu interzice nimic. Mesajul Bisericii este definit în esenţă prin libertate şi nu prin constrîngere. Misiunea preotului este aceea pe care o propovăduia şi Sfîntul Apostol Petru: să le facem tuturor toate. Prin rugăciune. Misiunea preotului nu seamănă cu aceea a unui atotştiutor care împarte pedepse şi oprelişti. Preotul nu poate obliga pe nimeni să postească, să se roage, să facă ceea ce nu doreşte să facă. Biserica Ortodoxă nu ia hotărîri papale, să le spunem aşa. Nu interzice expres, de exemplu, unei femei machiate să intre în biserică. Este hotărîrea preotului respectivei biserici să o oprească. Sau nu. Logica acestei interdicţii, dacă poate fi numită aşa, este că în casa lui Dumnezeu fiecare dintre noi dă dovadă de discreţie. O smerire din interior. Aţi văzut în vreo icoană un sfînt machiat? Întrebarea asta nu trebuie citită ca o interdicţie a machiajului. Nu cred că un preot din vreo eparhie din Bucureşti ar interzice unei femei să se machieze. Într-o eparhie dintr-un sat uitat de lume însă, acest lucru ar fi scandalos. Dar nu asta este esenţa. Dacă femeia machiată păcătuieşte este nu pentru că se machiază. Frumuseţea vine din interior şi nu neapărat din alternarea unor culori ale machiajului. Dumnezeu înseamnă simplitate, apropierea de Dumnezeu este o alegere a simplităţii şi a discreţiei. Un preot, în predica lui, spunea că orice lucru pe care îl facem şi simţim că ne îndepărtează de Dumnezeu, ne apropie de Celălalt. Nimic nu este interzis în practica Bisericii, tot ce se cere credinciosului care alege să vină la biserică este să fie în dragostea lui Dumnezeu. Este adevărat că mulţi se plîng că preoţii îi forţează să postească. În realitate nici un preot nu face acest lucru. Dar ca cineva să poată primi împărtăşania, trebuie să se facă demn de ea. Şi atunci trebuie să postească. De cele mai multe ori, Biserica nu este măsurată cu măsura pe care o merită. Cazul de la Tanacu, ceea ce s-a întîmplat acolo merită pe larg discutat şi, fără îndoială, este un lucru trist. Dar zona aceea a ţării, în simplitatea ei, este un locaş al credinţei, faţă de un Bucureşti cosmopolit. Modelul Mîntuitorului ţine de iubire, de dăruire, de acceptare şi toleranţă, nu de interdicţie, de ascunzişuri de pedeapsă nemijlocită, de ameninţare. Este un mesaj al vieţii, nu al morţii. Regulile Bisericii sînt interdicţii absurde, tabuuri, numai dacă vrei să le vezi astfel. Omul vine în biserică şi primeşte sau nu primeşte Adevărul. Este o opţiune, nu o constrîngere. Este alegerea asumată a unei căi. Calea lui Dumnezeu. Odată cu credinţa, vine şi libertatea. Nimic nu mai pare împovărător. Totul este firesc. Să simplificăm: pentru a ajuge la metrou trebuie să ieşi din casă, să încui uşa, să cobori la parter, să faci drumul de 10, 20, 50 m. Nu este o constrîngere, este un drum pe care, dacă nu-l parcurgi în totalitate, nu mai ajungi acolo unde ţinteşti.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.