"Biserica nu interzice nimic. Iubirea nu e interdicţie, e libertate!"

Cristian GALERIU
Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Biserica Ortodoxă se găseşte între rîndurile ziarelor după chipul şi asemănarea poftei, lăcomiei, ipocriziei, mai nou, a crimei. Actualitatea şi modernitatea unei biserici care, prin esenţa sa, ţine de dogma veche au fost de mai multe ori puse în discuţie. Concluzia nu a fost încă trasă. Ce înseamnă echilibristica credincioşilor între interdicţie şi permisiune, ce vrea Biserica să ascundă şi ce ni se permite nouă să primim din acţiunile şi mesajele ezoterice ale acestei instituţii rămîn dileme despre tabu-uri. Biserica nu interzice nimic. "Crede şi nu cerceta!" - deşi este citit de unii ca pe o încercare de îndobitocire, în esenţă, acest pasaj ar trebui văzut astfel: taina este mai presus de raţiune. Lucrul dumnezeiesc nu se dezvăluie gîndului, ci sufletului. Taina, pe de o parte, ascunde, dar, pe de altă parte, atrage. O taină este faptul că Dumnezeu există ca iubire desăvîrşită între trei persoane, trei entităţi. Cu alte cuvinte, prin dăruire absolută faţă de celălalt. Iar acest mesaj este esenţa umanităţii. Iubirea ne defineşte şi ne construieşte pe noi, oamenii. Nu s-a căutat să se afle de ce divinitatea este întreită şi, în acelaşi timp, unitară. Noi o acceptăm ca pe un adevăr. Pentru că iubirea este dincolo de raţiunea pură. Cunoaşterea lui Dumnezeu se face prin iubire, prin credinţă. Adevărul în toată plenitudinea lui se lasă descoperit doar în acest fel. Biserica nu interzice nimic. Mesajul Bisericii este definit în esenţă prin libertate şi nu prin constrîngere. Misiunea preotului este aceea pe care o propovăduia şi Sfîntul Apostol Petru: să le facem tuturor toate. Prin rugăciune. Misiunea preotului nu seamănă cu aceea a unui atotştiutor care împarte pedepse şi oprelişti. Preotul nu poate obliga pe nimeni să postească, să se roage, să facă ceea ce nu doreşte să facă. Biserica Ortodoxă nu ia hotărîri papale, să le spunem aşa. Nu interzice expres, de exemplu, unei femei machiate să intre în biserică. Este hotărîrea preotului respectivei biserici să o oprească. Sau nu. Logica acestei interdicţii, dacă poate fi numită aşa, este că în casa lui Dumnezeu fiecare dintre noi dă dovadă de discreţie. O smerire din interior. Aţi văzut în vreo icoană un sfînt machiat? Întrebarea asta nu trebuie citită ca o interdicţie a machiajului. Nu cred că un preot din vreo eparhie din Bucureşti ar interzice unei femei să se machieze. Într-o eparhie dintr-un sat uitat de lume însă, acest lucru ar fi scandalos. Dar nu asta este esenţa. Dacă femeia machiată păcătuieşte este nu pentru că se machiază. Frumuseţea vine din interior şi nu neapărat din alternarea unor culori ale machiajului. Dumnezeu înseamnă simplitate, apropierea de Dumnezeu este o alegere a simplităţii şi a discreţiei. Un preot, în predica lui, spunea că orice lucru pe care îl facem şi simţim că ne îndepărtează de Dumnezeu, ne apropie de Celălalt. Nimic nu este interzis în practica Bisericii, tot ce se cere credinciosului care alege să vină la biserică este să fie în dragostea lui Dumnezeu. Este adevărat că mulţi se plîng că preoţii îi forţează să postească. În realitate nici un preot nu face acest lucru. Dar ca cineva să poată primi împărtăşania, trebuie să se facă demn de ea. Şi atunci trebuie să postească. De cele mai multe ori, Biserica nu este măsurată cu măsura pe care o merită. Cazul de la Tanacu, ceea ce s-a întîmplat acolo merită pe larg discutat şi, fără îndoială, este un lucru trist. Dar zona aceea a ţării, în simplitatea ei, este un locaş al credinţei, faţă de un Bucureşti cosmopolit. Modelul Mîntuitorului ţine de iubire, de dăruire, de acceptare şi toleranţă, nu de interdicţie, de ascunzişuri de pedeapsă nemijlocită, de ameninţare. Este un mesaj al vieţii, nu al morţii. Regulile Bisericii sînt interdicţii absurde, tabuuri, numai dacă vrei să le vezi astfel. Omul vine în biserică şi primeşte sau nu primeşte Adevărul. Este o opţiune, nu o constrîngere. Este alegerea asumată a unei căi. Calea lui Dumnezeu. Odată cu credinţa, vine şi libertatea. Nimic nu mai pare împovărător. Totul este firesc. Să simplificăm: pentru a ajuge la metrou trebuie să ieşi din casă, să încui uşa, să cobori la parter, să faci drumul de 10, 20, 50 m. Nu este o constrîngere, este un drum pe care, dacă nu-l parcurgi în totalitate, nu mai ajungi acolo unde ţinteşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.