Bătălia pentru opinia publică (fragment)

H.R. PATAPIEVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Nici unul dintre intelectualii socotiţi a fi Ťai lui Băsescu» nu este nici susţinătorul ideologic, nici clientul acestuia. Iată argumentul, condensat. Ca să fie clienţi, ar trebui să existe beneficii. Or, nu există beneficii. Ca să fie susţinători ideologici, ar trebui să existe atît o ideologie, cît şi un angajament public în favoarea acesteia. Or, nu există nici una, nici cealaltă. Să le luăm pe rînd. Sînt două situaţii respingătoare din punct de vedere moral: cea de client plătit şi cea de adulator al puterii. În sens pecuniar, numai Gigi Becali Ťare» intelectuali. I-a plătit, iar aceştia îl servesc public. Însă nici unul dintre Ťintelectualii lui Băsescu» nu a fost plătit de acesta pentru ca vreunul dintre ei să adopte public poziţiile pe care le-au adoptat. Aici, argumentul onoarei, deşi bazat doar pe conduita trecută a persoanei şi pe încrederea în comportamentul ei viitor, este esenţial. Dacă el este nesocotit înseamnă că se poate afirma orice despre oricine. Dar atunci şi cei care acuză se pretează replicii că şi ei susţin ce susţin pentru că sînt plătiţi. Acuzaţia de client nu poate fi făcută în mod onorabil decît pe baza unor dovezi ori a unor argumente rezonabile. De pildă, afirmaţia că eu aş fi Ťintelectualul lui Băsescu» pentru că preşedintele m-a numit la ICR este implauzibilă din trei motive: pentru că trecutul meu nu e de om servil; pentru că nu susţin după numirea mea la ICR decît poziţii care sînt în deplin acord cu luări de poziţie anterioare numirii mele; în fine, pentru că niciodată nu m-am luptat pentru dobîndirea vreunei funcţii publice, iar pe cele pe care le-am avut le-am ilustrat cu onestitate, în spiritul serviciului public (contrariul ar trebui dovedit) (...). Acum, implicaţia de susţinere ideologică. Nu există o ideologie a omului politic Traian Băsescu. Dacă ar exista ar putea fi formulată. Or, nimeni nu a făcut-o pînă acum. Dar să presupunem că ar exista. Atunci care ar fi ideologia la care aderă Ťintelectualii lui Băsescu»? (...) Dacă se va spune că ideologia proprie lui Traian Băsescu este Ťcezarismul» şi Ťantidemocratismul», aşa cum au făcut-o Adrian Severin ori Renate Weber, atunci va trebui să se demonstreze în mod convingător că afirmaţiile lui Traian Băsescu chiar sînt antidemocratice şi că acţiunile sale sînt cu adevărat îndreptate împotriva democraţiei. Această demonstraţie nu a fost făcută decît la nivel de proces de intenţie. Astfel, Adrian Severin, care odinioară ne-a demonstrat că Băsescu e rău pentru că e tătar, acum ne somează să credem, cam în acelaşi fel, că Băsescu e antidemocrat pentru că face lucruri pe care el, Adrian Severin, le dezaprobă din punctul de vedere al PSD-ului. Oricum am lua-o, cu argumente fie etnic-rasiste (Băsescu e tătar), fie ideologice (Băsescu e antidemocrat), procedeul e moralmente jalnic şi constă din aplicarea interesată a unui stigmat. Alt exemplu. Renate Weber, ca să demonstreze că acţiunile preşedintelui sînt nocive chiar şi atunci cînd par bune, argumentează că în adîncul sufletului său Traian Băsescu nu crede ce spune, ori face ce face cu alte intenţii decît cele pe care le declară: altfel spus, sîntem îndemnaţi să nu credem într-un act public (de pildă, condamnarea comunismului) în numele credinţei în ceea ce Renate Weber ştie, anume că omul politic Traian Băsescu are gînduri ascunse. Ambele moduri de a argumenta sînt bazate pe proces de intenţie. Or, adevărul bunului simţ este acesta: dacă omul politic Traian Băsescu are o ideologie ascunsă, ea trebuie să transpară cumva din afirmaţiile sale fie publice, fie private; ori din acţiunile sale, fie publice, fie private. Dacă dovada acestui lucru nu poate fi făcută cu un grad rezonabil de probabilitate, atunci această ideologie ascunsă nu există, iar procedeul de a formula judecăţi de condamnare în baza acuzaţiei că există intenţii malefice ascunse trebuie tratat drept ceea ce e. O fraudă deopotriva morală şi intelectuală (...). Expresia Ťintelectualii lui Băsescu», din punct de vedere ideologic nu are acoperire nici în fapte, nici în vorbe. Ce este, atunci? Este o armă de luptă, prin care cei care o folosesc caută să îi delegitimeze public pe intelectualii care s-au pronunţat împotriva suspendării preşedintelui, stigmatizîndu-i ca Ťantidemocraţi»." (H.-R. Patapievici, "Bătălia pentru opinia publică", în Evenimentul zilei, 19 iulie)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.