Baruri suspendate, memorii palatale

Cecilia VOICULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Singurele cîrciumi unde mi s-ar putea dilua liniştit băutura şi înjumătăţi porţia de mîncare, şi tot mă voi fi ameţit şi săturat, sînt două restaurante pe care le-am vizitat deunăzi, aflate în vîrful unor zgîrie-nori, unul în Chicago, celălalt în New York. Locuri unde, la etajul 95, respectiv, 47, bei puţin şi te ameţeşti repede, gustul pare a se rafina odată cu alcoolul, prin simpla virtute a faptului că te afli fizic la înălţime, într-un firesc şi invizibil contact cu cerul, ceea ce te pune, paradoxal, în situaţia de a îndrăgi şi mai mult pămîntul. Sînt la Chicago, în turnul John Hancock, înalt de 450 de metri, un obelisc de oţel şi sticlă ce se subţiază tot mai mult spre vîrf. Nimic din ce ştiu despre imaginea lumii nu mai seamănă; de la această înălţime, fac eforturi de memorie ca să mai ştiu cum e pe pămînt. De la etajul 95, uitîndu-te pe fereastră " de fapt, prin peretele exterior transparent al turnului " este aproape imposibil să distingi oamenii de pe stradă, doar cîteva puncte, mai mici sau mai mari, maşini în mişcare şi vîrfurile celorlalte clădiri, care au forme ciudate, dispuse haotic din unghiul din care le privesc. Bazat pe faimosul sistem tubular, spaţiul din interiorul turnului este incredibil de larg, fără stîlpi de susţinere, iar structura exterioară este întărită de tuburi de oţel dispuse transversal pînă la nivelul etajului 18. La sud, un skyline al oraşului ce citeşte vîrfurile unei întregi planete de turnuri, culminînd cu cel mai înalt, Sears (azi, Willis), de 110 etaje. Cerul privit din cer. La est, lacul Michigan, îngheţat, şi o palmă de pămînt, debarcaderul Navy Pier, pe care se desfăşoară un întreg spectacol de lumini, parcul de distracţii, artificii şi roata Ferris, prima din lume în 1893. În restaurantul Signature Room, am băut un cidru de mere şi lămîie verde care, pe loc, şi-a inserat delicat o semnătură fermă şi precisă în memoria mea papilară, readucîndu-mi abundent aminte că am stat o clipă palpitantă pe un fel de acoperiş, de unde lumea nu mai e supusă gravitaţiei. În astfel de temporare refugii la înălţime, poţi uita gustul pămîntului, mestecîndu-l îndelung şi imponderabil pe cel al aerului şi al zborului. Dacă ne-am gîndi la gravitaţie ca la o simplă ipoteză, sigur am putea zbura " spune un prieten. În turnul Hancock, totul e izolat ermetic şi nu se aude zgomotul oraşului; privesc imaginile, ca dintr-un avangardist film mut. Din cînd în cînd, rîndunici lovesc cu ciocul ferestrele turnului, altele trec într-un viraj sigur şi milimetric. Un turn spaţial, cu vedere panoramică, supraterestră. De aici, cerul şi lacul Michigan capătă adevărata lor formă, întinderea şi culoarea lor, contopite, sînt abia acum reale. Ameţeala perfectă, de 360 de grade, am obţinut-o însă în The View Lounge, la etajul 48 al unui hotel din New York. Jos, Times Square, un fel de obor al timpului şi spaţiului pe înălţime, unde viaţa pare bine ticluită şi tîrguită. Sus, etajele 47 şi 48 fac o rotaţie completă în interval de o oră, într-un spectacol non-stop, fin regizat de îndrăzneţii arhitecţi ai building-ului. Înalt de 174 de metri, construit din oţel şi beton nefinisat, turnul Marriot Marquis găzduieşte, printre altele, o sală de teatru de 1500 de locuri şi singurul restaurant rotativ din New York, care este şi cel mai căutat bar dintre toate cele situate pe acoperişul zgîrie-norilor din oraş. La ferestrele în întregime din sticlă " care sînt singura frontieră între mine şi spaţiu " soarele apune lent, lăsîndu-se fotografiat ca un star. Muzica e în surdină, nu doar din respect pentru conversaţie, ci şi pentru a distinge şuieratul subliminal al vîntului. Văzut seara dintr-un astfel de uriaş de sticlă, New York este o bijuterie, combinată din cristalele colorate şi sclipitoare ale celorlalţi zgîrie-nori şi ale ambarcaţiunilor de pe rîul Hudson. După cîteva clipe de urcat cu liftul, privirea de furnică s-a preschimbat într-una de satelit. Orice cocktail sau pahar de vin e aproape inutil, pămîntul se învîrteşte deja sub picioare. Preţurile includ desigur spectacolul înălţimii şi modularea sofisticată, psihedelică, a stării interioare. Chiar gustul conversaţiei pare a fi inclus în preţ. Există o artă a conversaţiei decente în aceste cîrciumi aerisite, în care subiectul (de cele mai multe ori profesia şi jobul) are mai puţină importanţă decît maniera: tonul ferm, limbajul controlat al trupului, privirea articulată şi coerentă, răbdarea de a-l asculta pe celălalt pînă la capăt, vestimentaţia studiată, dar rar şocantă. Toate, în penumbra unor lumini de decor, discrete şi suficiente. "Cine nu locuieşte la New York nu ia viaţa în serios" " spune axiomatic un scriitor american contemporan. Dar cine nu locuieşte la New York poate importa bun-gust în ţara lui, profitînd în schimb de avantajul de a fi acasă? " închei maieutic.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.