Barnes se vinde bine la plajă

Magda BUCUR
Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
Barnes se vinde bine la plajă jpeg

Le recunosc uşor în bibliotecă, după cotorul lăbărţat şi urmele de ulei de pe colţurile paginilor. Uneori, dacă le scutur bine, adun şi cîteva fire de nisip. Sînt cărţile vacanţelor mele, devorate pe cîte o plajă, cînd timpul se oprise şi respiram în ritmul povestirii sau, dimpotrivă, citite printre picături, printre picăturile de apă sărată sau de bere, glumele prietenilor şi planurile despre unde mergem deseară, la Amfora sau la Expirat. Cînd eram la şcoală, uram să citesc cărţile din lista lecturilor de vacanţă, pentru că erau obligatorii. Era ca şi cum, în loc să merg la plajă cu prietenii, mergeam cu nişte „amici obligatorii“. Au trecut mulţi ani de atunci, dar tot am tendinţa să aleg pentru vacanţă cărţi pe care simt că le-aş putea iubi. Şi, cum îmi place să mă inspir de la ceilalţi, m-am hotărît să trag cu ochiul în jur, în week-end-ul trecut, pe plaja de la Vamă. 

Deşi am văzut pe cineva care citea un

, proporţia scrierilor uşurele, „de vacanţă“, e mai mică decît mă aşteptam. Pe plajă, oamenii au mai degrabă Llosa, Houellebecq, Hertha Müller. Un tînăr citeşte singur pe un prosop, sub soarele blînd al dimineţii, Boris Vian,

Îl întreb cum a ales-o şi îmi spune că se potriveşte cu starea lui: „Îmi place să ridic capul din carte şi să transpun suprarealismul lui Vian în locul în care mă aflu“. Îl rog să mă lămurească. De exemplu, cum ar fi să se lase o ceaţă afrodiziacă peste Vamă? Da, chiar, cum ar fi? Cu imaginea asta în minte, plec mai departe şi dau de Iulia, o tînără minionă, care citeşte o carte de Vanora Bennet,

Aflu că e un roman istoric romanţat despre viaţa Caterinei de Valois şi că a ales-o pentru că e o lectură mai uşoară decît ce citeşte de obicei. „Filozofia nu merge pe plajă, decît dacă bei foarte mult“, îmi spune. Şi atunci nu o citeşti, filozofezi, completez eu, în gînd. Doi metri mai încolo, Roxana citeşte

de Irina Binder. Ochii îmi fug repede pe prosop, unde se mai află şi o revistă

. Îmi spune că doar la plajă poate citi, în rest nu prea reuşeşte, aşa că nu o mai întreb cum a ales cartea. 

Hotărît lucru, dimineaţa nu e tocmai vremea cititului, cel puţin nu pe plaja din Vamă, unde, mai degrabă, lumea se dezmorţeşte şi se dezmahmureşte pînă la prînz. Totuşi, plec, cu speranţe mari spre Plaja de Carte, unde, după calculele mele, am cele mai multe şanse să-i găsesc pe cititorii înrăiţi. Pe drum, mă uit pe sub umbrelele de stuf. Văd Julian Barnes, Virginia Woolf, John Fowles sau Murakami şi îmi vine inima la loc. Un cuplu citeşte, în faţa cortului. Ea, Pavel Coruţ, el, o carte despre procrastinare. Nu îndrăznesc să-i deranjez. Mă opresc la cortul de lîngă ei, unde Cristina citeşte Dino Buzzati,

Îmi spune că preferă nuvelele, proza scurtă, în vacanţă, pentru că e întreruptă des şi nu reuşeşte să se detaşeze. Chiar atunci o întrerupe prietenul ei, Călin, care citeşte, tolănit la umbră, Herta Müller,

În vacanţă, ia cărţile pe care le citeşte şi acasă, nu schimbă niciodată genul. La fel face şi Luisa, o fată foarte albă care citeşte, sub o umbrelă, Charles Bukowski,

, pe care a primit-o cadou. E cartea de azi, pentru că, în concediu, citeşte cîte una pe zi. Are douăzeci de zile de vacanţă şi a venit pregătită cu tot atîtea cărţi. Îmi spune că îi place uneori să recitească pe plajă cărţi citite în timpul anului, pentru că le descoperă altfel. O întreb care e ultima carte recitită în concediu şi îmi răspunde că, probabil, biografia lui Jung. „Eram odihnită“, adaugă repede, ca o scuză. 

Întinsă pe şezlong, înconjurată de prieteni, Alina citeşte

a lui Alex. Leo Şerban, o carte pe care a luat-o din vraful de volume necitite, ştiind că pleacă la mare. Asta mă face să mă întreb ce variante au cei care, dintr-un motiv sau altul, au venit nepregătiţi. La Biblioteca de la Plaja de Carte sînt peste 300 de titluri. Ai de unde alege, orice ai căuta: Mo Yan,

Radu Tudoran,

, sau romanele lui Jules Verne. La standul Nemira, doamna Valentina îmi spune că a vîndut 40 de cărţi, de la ora 11. Mă uit la ceas, e puţin trecut de ora trei. O întreb dacă e bine pentru o zi de sîmbătă şi îmi răspunde că sezonul e abia la început. Şi s-au înmulţit tabletele, încerc să o provoc. Îmi răspunde liniştită că lumea îşi va cumpăra în continuare cărţi, pentru că, la plajă, oamenii vor să se relaxeze, să nu aibă grija telefoanelor şi tabletelor. Îmi spune că a dat cărţi poliţiste, SF-uri, mai puţin romane de dragoste, pentru că „aici, la plajă, vor ceva mai uşor“. Arunc un ochi pe lista titlurilor vîndute. Văd

a lui Muriel Barbery şi mai multe titluri de Julian Barnes, despre care doamna Valentina îmi spune că se dă foarte bine. El şi Stephen King, despre care „este vorba peste tot acum“. Îmi arată un raft plin cu cărţile lui Andrea Camilleri şi se miră că nu am auzit de

E printre trilogiile poliţiste care se vînd cel mai bine. O întreb dacă, în cei trei ani de cînd lucrează aici, s-a apucat de citit şi îmi spune că da, iar favoritele ei sînt cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu, care „are un fel de stil al ei comic, mai de cartier“. Înainte să plec, îl întreb pe Doru, care îşi aşteaptă familia în pragul librăriei, ce cărţi şi-a adus cu el la plajă. Îmi spune că a venit cu

de Ştefan Caraman. Şi cu

de Andrei Ciobanu, adaugă repede, în şoaptă, ca să nu-l audă fiul lui. Apoi îmi spune că ţine minte o plajă din Creta unde a citit tot ciclul

Cu Cristi, un coleg jurnalist, mă întîlnesc, la Stuf, la coadă la bere. Îl întreb repede ce citeşte şi-mi spune că a găsit o carte „la o gagică, cu unul care a plecat în lume“ şi îl inspiră să plece şi el, mai ales că n-a mai citit de mult o carte. Citeşte numai rechizitorii şi referate. Îi cer titlul cărţii. Sau autorul. Jack Ker… nu-ştiu-cum. Îi zîmbesc şi în minte îmi vine un drum nesfîrşit, din America anilor ’50. Mă îndrept către prosopul meu. Trec pe lîngă Paler, Bruckner, Oscar Wilde. Soarele s-a mai domolit, de undeva se aude Koop Island Blues. Zîmbesc. Lista e lungă, iar vara e abia la început.  

Observator

Jurnalul naţional. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.