Barnes se vinde bine la plajă

Magda BUCUR
Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
Barnes se vinde bine la plajă jpeg

Le recunosc uşor în bibliotecă, după cotorul lăbărţat şi urmele de ulei de pe colţurile paginilor. Uneori, dacă le scutur bine, adun şi cîteva fire de nisip. Sînt cărţile vacanţelor mele, devorate pe cîte o plajă, cînd timpul se oprise şi respiram în ritmul povestirii sau, dimpotrivă, citite printre picături, printre picăturile de apă sărată sau de bere, glumele prietenilor şi planurile despre unde mergem deseară, la Amfora sau la Expirat. Cînd eram la şcoală, uram să citesc cărţile din lista lecturilor de vacanţă, pentru că erau obligatorii. Era ca şi cum, în loc să merg la plajă cu prietenii, mergeam cu nişte „amici obligatorii“. Au trecut mulţi ani de atunci, dar tot am tendinţa să aleg pentru vacanţă cărţi pe care simt că le-aş putea iubi. Şi, cum îmi place să mă inspir de la ceilalţi, m-am hotărît să trag cu ochiul în jur, în week-end-ul trecut, pe plaja de la Vamă. 

Deşi am văzut pe cineva care citea un

, proporţia scrierilor uşurele, „de vacanţă“, e mai mică decît mă aşteptam. Pe plajă, oamenii au mai degrabă Llosa, Houellebecq, Hertha Müller. Un tînăr citeşte singur pe un prosop, sub soarele blînd al dimineţii, Boris Vian,

Îl întreb cum a ales-o şi îmi spune că se potriveşte cu starea lui: „Îmi place să ridic capul din carte şi să transpun suprarealismul lui Vian în locul în care mă aflu“. Îl rog să mă lămurească. De exemplu, cum ar fi să se lase o ceaţă afrodiziacă peste Vamă? Da, chiar, cum ar fi? Cu imaginea asta în minte, plec mai departe şi dau de Iulia, o tînără minionă, care citeşte o carte de Vanora Bennet,

Aflu că e un roman istoric romanţat despre viaţa Caterinei de Valois şi că a ales-o pentru că e o lectură mai uşoară decît ce citeşte de obicei. „Filozofia nu merge pe plajă, decît dacă bei foarte mult“, îmi spune. Şi atunci nu o citeşti, filozofezi, completez eu, în gînd. Doi metri mai încolo, Roxana citeşte

de Irina Binder. Ochii îmi fug repede pe prosop, unde se mai află şi o revistă

. Îmi spune că doar la plajă poate citi, în rest nu prea reuşeşte, aşa că nu o mai întreb cum a ales cartea. 

Hotărît lucru, dimineaţa nu e tocmai vremea cititului, cel puţin nu pe plaja din Vamă, unde, mai degrabă, lumea se dezmorţeşte şi se dezmahmureşte pînă la prînz. Totuşi, plec, cu speranţe mari spre Plaja de Carte, unde, după calculele mele, am cele mai multe şanse să-i găsesc pe cititorii înrăiţi. Pe drum, mă uit pe sub umbrelele de stuf. Văd Julian Barnes, Virginia Woolf, John Fowles sau Murakami şi îmi vine inima la loc. Un cuplu citeşte, în faţa cortului. Ea, Pavel Coruţ, el, o carte despre procrastinare. Nu îndrăznesc să-i deranjez. Mă opresc la cortul de lîngă ei, unde Cristina citeşte Dino Buzzati,

Îmi spune că preferă nuvelele, proza scurtă, în vacanţă, pentru că e întreruptă des şi nu reuşeşte să se detaşeze. Chiar atunci o întrerupe prietenul ei, Călin, care citeşte, tolănit la umbră, Herta Müller,

În vacanţă, ia cărţile pe care le citeşte şi acasă, nu schimbă niciodată genul. La fel face şi Luisa, o fată foarte albă care citeşte, sub o umbrelă, Charles Bukowski,

, pe care a primit-o cadou. E cartea de azi, pentru că, în concediu, citeşte cîte una pe zi. Are douăzeci de zile de vacanţă şi a venit pregătită cu tot atîtea cărţi. Îmi spune că îi place uneori să recitească pe plajă cărţi citite în timpul anului, pentru că le descoperă altfel. O întreb care e ultima carte recitită în concediu şi îmi răspunde că, probabil, biografia lui Jung. „Eram odihnită“, adaugă repede, ca o scuză. 

Întinsă pe şezlong, înconjurată de prieteni, Alina citeşte

a lui Alex. Leo Şerban, o carte pe care a luat-o din vraful de volume necitite, ştiind că pleacă la mare. Asta mă face să mă întreb ce variante au cei care, dintr-un motiv sau altul, au venit nepregătiţi. La Biblioteca de la Plaja de Carte sînt peste 300 de titluri. Ai de unde alege, orice ai căuta: Mo Yan,

Radu Tudoran,

, sau romanele lui Jules Verne. La standul Nemira, doamna Valentina îmi spune că a vîndut 40 de cărţi, de la ora 11. Mă uit la ceas, e puţin trecut de ora trei. O întreb dacă e bine pentru o zi de sîmbătă şi îmi răspunde că sezonul e abia la început. Şi s-au înmulţit tabletele, încerc să o provoc. Îmi răspunde liniştită că lumea îşi va cumpăra în continuare cărţi, pentru că, la plajă, oamenii vor să se relaxeze, să nu aibă grija telefoanelor şi tabletelor. Îmi spune că a dat cărţi poliţiste, SF-uri, mai puţin romane de dragoste, pentru că „aici, la plajă, vor ceva mai uşor“. Arunc un ochi pe lista titlurilor vîndute. Văd

a lui Muriel Barbery şi mai multe titluri de Julian Barnes, despre care doamna Valentina îmi spune că se dă foarte bine. El şi Stephen King, despre care „este vorba peste tot acum“. Îmi arată un raft plin cu cărţile lui Andrea Camilleri şi se miră că nu am auzit de

E printre trilogiile poliţiste care se vînd cel mai bine. O întreb dacă, în cei trei ani de cînd lucrează aici, s-a apucat de citit şi îmi spune că da, iar favoritele ei sînt cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu, care „are un fel de stil al ei comic, mai de cartier“. Înainte să plec, îl întreb pe Doru, care îşi aşteaptă familia în pragul librăriei, ce cărţi şi-a adus cu el la plajă. Îmi spune că a venit cu

de Ştefan Caraman. Şi cu

de Andrei Ciobanu, adaugă repede, în şoaptă, ca să nu-l audă fiul lui. Apoi îmi spune că ţine minte o plajă din Creta unde a citit tot ciclul

Cu Cristi, un coleg jurnalist, mă întîlnesc, la Stuf, la coadă la bere. Îl întreb repede ce citeşte şi-mi spune că a găsit o carte „la o gagică, cu unul care a plecat în lume“ şi îl inspiră să plece şi el, mai ales că n-a mai citit de mult o carte. Citeşte numai rechizitorii şi referate. Îi cer titlul cărţii. Sau autorul. Jack Ker… nu-ştiu-cum. Îi zîmbesc şi în minte îmi vine un drum nesfîrşit, din America anilor ’50. Mă îndrept către prosopul meu. Trec pe lîngă Paler, Bruckner, Oscar Wilde. Soarele s-a mai domolit, de undeva se aude Koop Island Blues. Zîmbesc. Lista e lungă, iar vara e abia la început.  

Observator

Jurnalul naţional. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

kilometraj pexels jpg
Cum profită samsarii de parcul auto învechit al României pentru a da țepe de mii de euro
O șesime din banii dați pe o mașină second-hand în România ajunge direct în buzunarele escrocilor. Un studiu recent arată că falsificarea kilometrajului umflă prețurile cu 14,5%, generând o pagubă națională de 131,6 milioane de euro pe an.
simona halep jpg
Simonei Halep, chinuită de popularitate: „Mă ascundeam de oameni în parcare!”
Lumea întreagă o cunoaște pe Simona Halep, dar puțini știu că marea campioană a dus o luptă aprigă cu propria timiditate. În timp ce mii de oameni îi strigau numele, Simona căuta, de fapt, un loc unde să nu fie văzută de nimeni. Popularitatea a fost pentru ea o povară greu de gestionat.
baesystempoland png
Cum remodelează programul SAFE apărarea din Europa. Polonia direcționează aproape toți banii în economia națională. Ce face România
Europa se află într-o transformare profundă a arhitecturii sale de securitate, influențată atât de războiul din Ucraina, cât și de tendința Statelor Unite de a-și reducere angajamentele securitare pe continentul european.
hesa shahed 136 drones jpg
Asul din mâneca Iranului. Poate SUA capacitatea Gardienilor Revoluției de a lansa drone Shahed?
Țintirea capacității Iranului de a lansa drone Shahed ar putea fi cheia deschiderii Strâmtorii Ormuz și opririi atacurilor asupra statelor din Golf, dar poate SUA să le scoată din joc? se întreabă NYT, într-o analiză dedicată avantajului oferit de aceste drone ieftine în război.
Lingouri de aur FOTO Shutterstock
Febra aurului în România: de ce crește apetitul pentru investiții, în timp ce restul lumii bate în retragere
Războiul din Iran a generat una dintre cele mai paradoxale dinamici ale pieței materiilor prime din ultima perioadă. În timp ce prețul țițeiului rămâne la un nivel extrem de ridicat, aurul și argintul, care erau beneficiarii tradiționali ai instabilității geopolitice, au suferit scăderi masive.
supa ciorba praz istock jpg
Ciorbă de praz. Rețeta pas cu pas pentru un preparat de post de nota 10
Este o rețetă foarte simplă, care nu are nevoie decât de câteva ingrediente pe care le veți găsi în orice magazin din țară. Este vorba despre ciorba de praz, un preparat sănătos și perfect pentru zilele de post din această perioadă.
1 doctori radiografie plamani shutterstock 7034971 jpg jpeg
De la „boala sărăciei” la boala stresului. Cum s-a schimbat profilul pacientului cu TBC și ce tratamente noi apar în România
Tuberculoza tratată cu mai puține capsule pe zi este recomandarea OMS, noile tratamente disponibile scurtând în același timp cu două luni perioada necesară vindecării. Noile terapii ar contribui și la o mai bună aderență la tratament a pacienților, cred medicii.
Prima ședință a Camerei Deputaților în noua componență după alegerile parlamentare, la Palatul Parlamentului din București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Epuizarea profesională, ignorată de aleși. Rezultatul votului care lasă milioane de români fără drepturi în fața burnout-ului
Senatul României a respins recent o inițiativă care trebuia să definească și să prevină epuizarea profesională (burnout-ul), deși statele membre UE sunt încurajate să includă riscurile psihosociale în politicile lor de muncă şi să implementeze măsuri de prevenţie.
soseste istock jpg
Motivul pentru care simți mereu că picioarele tale sunt reci. Când trebuie să consulți un specialist
Tuturor ni s-a întâmplat să simțim că picioarele noastre sunt reci. Însă, pentru unele persoane, acest sentiment este unul constant, așa că devine important să știe când poate semnala o problemă medicală ceva mai serioasă.