Barnes se vinde bine la plajă

Le recunosc uşor în bibliotecă, după cotorul lăbărţat şi urmele de ulei de pe colţurile paginilor. Uneori, dacă le scutur bine, adun şi cîteva fire de nisip. Sînt cărţile vacanţelor mele, devorate pe cîte o plajă, cînd timpul se oprise şi respiram în ritmul povestirii sau, dimpotrivă, citite printre picături, printre picăturile de apă sărată sau de bere, glumele prietenilor şi planurile despre unde mergem deseară, la Amfora sau la Expirat. Cînd eram la şcoală, uram să citesc cărţile din lista lecturilor de vacanţă, pentru că erau obligatorii. Era ca şi cum, în loc să merg la plajă cu prietenii, mergeam cu nişte „amici obligatorii“. Au trecut mulţi ani de atunci, dar tot am tendinţa să aleg pentru vacanţă cărţi pe care simt că le-aş putea iubi. Şi, cum îmi place să mă inspir de la ceilalţi, m-am hotărît să trag cu ochiul în jur, în week-end-ul trecut, pe plaja de la Vamă. 

Deşi am văzut pe cineva care citea un

, proporţia scrierilor uşurele, „de vacanţă“, e mai mică decît mă aşteptam. Pe plajă, oamenii au mai degrabă Llosa, Houellebecq, Hertha Müller. Un tînăr citeşte singur pe un prosop, sub soarele blînd al dimineţii, Boris Vian,

Îl întreb cum a ales-o şi îmi spune că se potriveşte cu starea lui: „Îmi place să ridic capul din carte şi să transpun suprarealismul lui Vian în locul în care mă aflu“. Îl rog să mă lămurească. De exemplu, cum ar fi să se lase o ceaţă afrodiziacă peste Vamă? Da, chiar, cum ar fi? Cu imaginea asta în minte, plec mai departe şi dau de Iulia, o tînără minionă, care citeşte o carte de Vanora Bennet,

Aflu că e un roman istoric romanţat despre viaţa Caterinei de Valois şi că a ales-o pentru că e o lectură mai uşoară decît ce citeşte de obicei. „Filozofia nu merge pe plajă, decît dacă bei foarte mult“, îmi spune. Şi atunci nu o citeşti, filozofezi, completez eu, în gînd. Doi metri mai încolo, Roxana citeşte

de Irina Binder. Ochii îmi fug repede pe prosop, unde se mai află şi o revistă

. Îmi spune că doar la plajă poate citi, în rest nu prea reuşeşte, aşa că nu o mai întreb cum a ales cartea. 

Hotărît lucru, dimineaţa nu e tocmai vremea cititului, cel puţin nu pe plaja din Vamă, unde, mai degrabă, lumea se dezmorţeşte şi se dezmahmureşte pînă la prînz. Totuşi, plec, cu speranţe mari spre Plaja de Carte, unde, după calculele mele, am cele mai multe şanse să-i găsesc pe cititorii înrăiţi. Pe drum, mă uit pe sub umbrelele de stuf. Văd Julian Barnes, Virginia Woolf, John Fowles sau Murakami şi îmi vine inima la loc. Un cuplu citeşte, în faţa cortului. Ea, Pavel Coruţ, el, o carte despre procrastinare. Nu îndrăznesc să-i deranjez. Mă opresc la cortul de lîngă ei, unde Cristina citeşte Dino Buzzati,

Îmi spune că preferă nuvelele, proza scurtă, în vacanţă, pentru că e întreruptă des şi nu reuşeşte să se detaşeze. Chiar atunci o întrerupe prietenul ei, Călin, care citeşte, tolănit la umbră, Herta Müller,

În vacanţă, ia cărţile pe care le citeşte şi acasă, nu schimbă niciodată genul. La fel face şi Luisa, o fată foarte albă care citeşte, sub o umbrelă, Charles Bukowski,

, pe care a primit-o cadou. E cartea de azi, pentru că, în concediu, citeşte cîte una pe zi. Are douăzeci de zile de vacanţă şi a venit pregătită cu tot atîtea cărţi. Îmi spune că îi place uneori să recitească pe plajă cărţi citite în timpul anului, pentru că le descoperă altfel. O întreb care e ultima carte recitită în concediu şi îmi răspunde că, probabil, biografia lui Jung. „Eram odihnită“, adaugă repede, ca o scuză. 

Întinsă pe şezlong, înconjurată de prieteni, Alina citeşte

a lui Alex. Leo Şerban, o carte pe care a luat-o din vraful de volume necitite, ştiind că pleacă la mare. Asta mă face să mă întreb ce variante au cei care, dintr-un motiv sau altul, au venit nepregătiţi. La Biblioteca de la Plaja de Carte sînt peste 300 de titluri. Ai de unde alege, orice ai căuta: Mo Yan,

Radu Tudoran,

, sau romanele lui Jules Verne. La standul Nemira, doamna Valentina îmi spune că a vîndut 40 de cărţi, de la ora 11. Mă uit la ceas, e puţin trecut de ora trei. O întreb dacă e bine pentru o zi de sîmbătă şi îmi răspunde că sezonul e abia la început. Şi s-au înmulţit tabletele, încerc să o provoc. Îmi răspunde liniştită că lumea îşi va cumpăra în continuare cărţi, pentru că, la plajă, oamenii vor să se relaxeze, să nu aibă grija telefoanelor şi tabletelor. Îmi spune că a dat cărţi poliţiste, SF-uri, mai puţin romane de dragoste, pentru că „aici, la plajă, vor ceva mai uşor“. Arunc un ochi pe lista titlurilor vîndute. Văd

a lui Muriel Barbery şi mai multe titluri de Julian Barnes, despre care doamna Valentina îmi spune că se dă foarte bine. El şi Stephen King, despre care „este vorba peste tot acum“. Îmi arată un raft plin cu cărţile lui Andrea Camilleri şi se miră că nu am auzit de

E printre trilogiile poliţiste care se vînd cel mai bine. O întreb dacă, în cei trei ani de cînd lucrează aici, s-a apucat de citit şi îmi spune că da, iar favoritele ei sînt cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu, care „are un fel de stil al ei comic, mai de cartier“. Înainte să plec, îl întreb pe Doru, care îşi aşteaptă familia în pragul librăriei, ce cărţi şi-a adus cu el la plajă. Îmi spune că a venit cu

de Ştefan Caraman. Şi cu

de Andrei Ciobanu, adaugă repede, în şoaptă, ca să nu-l audă fiul lui. Apoi îmi spune că ţine minte o plajă din Creta unde a citit tot ciclul

. 

Cu Cristi, un coleg jurnalist, mă întîlnesc, la Stuf, la coadă la bere. Îl întreb repede ce citeşte şi-mi spune că a găsit o carte „la o gagică, cu unul care a plecat în lume“ şi îl inspiră să plece şi el, mai ales că n-a mai citit de mult o carte. Citeşte numai rechizitorii şi referate. Îi cer titlul cărţii. Sau autorul. Jack Ker… nu-ştiu-cum. Îi zîmbesc şi în minte îmi vine un drum nesfîrşit, din America anilor ’50. Mă îndrept către prosopul meu. Trec pe lîngă Paler, Bruckner, Oscar Wilde. Soarele s-a mai domolit, de undeva se aude Koop Island Blues. Zîmbesc. Lista e lungă, iar vara e abia la început.  

Observator

Jurnalul naţional.