Aversiunea faţă de atracţie

Dan NICULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd e vorba despre reprimarea homosexualităţii, se ştie că ura leagă afectiv oamenii mai strîns decît o face iubirea. Ura este o stare primordială pe care o avem încă de la naştere pentru că ne trezim aruncaţi într-o lume ostilă. Oricîtă dragoste ne-ar dărui mamele, tot ne simţim invadaţi de stimuli dureroşi pe care-i detestăm. Abia cînd tensiunile se diminuează, atunci se poate instala starea de calm, iubire, fericire. Cea mai intensă formă a dezaprobării ca afect este ura, fiind vizibilă ca agresivitate în comportament. Totodată, ura poate fi şi cel mai puternic liant la nivel social, cînd este vorba de alianţe împotriva a ceva intolerabil pentru morala noastră. Se poate observa cu indignare cum adesea se asociază formaţiuni cu ideologii diferite ca să combată adversarul comun. Funcţionează perfect principiul: "inamicul duşmanului nostru ne este prieten". La recentele evenimente legate de contramanifestaţiile împotriva homosexualilor, s-au văzut alăturîndu-se grupuri neolegionare cu galerii de fotbal, preoţi şi studenţi la teologie cu huligani de tot felul, pentru a milita în deplină concordie faţă de ceea ce este perceput ca fiind periculos. Unite pe baza afectului comun - ura -, în numele unei morale eludate într-un fel sau altul. Aşadar, la început au ieşit în stradă nişte oameni care-şi cereau drepturile legitime în ceea ce priveşte oficializarea relaţiei lor. Şi nimic mai mult... Adică este absolut firesc ca o legătură afectivă dintre doi adulţi care consimt la asta indiferent de orientarea lor sexuală, să devină şi o relaţie legală în ceea ce priveşte parteneriatul civil. Dacă ceva provoacă în marşul diversităţii este faptul că persoanele care-şi manifestă zgomotos existenţa trezesc un sentiment de pericol în ceilalţi. Imediat au loc contra-investiri de energie psihică de aceeaşi intensitate la indivizii care se simt lezaţi de ceea ce este inacceptabil pentru ei. Contra-investirea fiind o forţă inconştientă contrară şi cel puţin egală cu aceea care porneşte din sinele profund şi caută să ajungă la conştiinţă. De unde vine această intoleranţă? De ce nu se poate privi zîmbind de pe margine la participanţii de la Gay Parade ca la un fel de carnaval? De ce foarte mulţi se inflamează şi nu ştiu ce să le spună copiilor care asistă la aşa ceva? De ce se crede că ar fi o formă de prozelitism sexual? Se vor destrăma familiile? În ce ar consta ameninţarea? S-au auzit numeroase voci îngrijorate care preziceau că în curînd vor ieşi în stradă criminalii şi pedofilii, pentru drepturi... Nu este deloc întîmplător că Biserica este cea care sare ca arsă de fiecare dată. În mare parte, aversiunea manifestă faţă de homosexualitate se explică doar prin prisma moralei religioase care este prima lezată. În profunzime s-ar afla teroarea pe care o exercită propriile pulsiuni homosexuale inacceptate la un nivel conştient. Scandalurile sexuale din sînul Bisericii dovedesc adesea că astfel de înclinaţii sînt greu de stăpînit. Este nevoie de un efort continuu de reprimare, constatîndu-se că persoanele cu astfel de tendinţe problematice pentru ele se îndreaptă către domenii care le mobilizează din plin defensele psihice. Se pot observa diverse forme de ascetism pentru diminuarea poftelor trupeşti şi mortificări ale simţurilor. Acestea sînt întărite de ritualurile obsesionale care luptă împotriva angoselor generate de sentimentele de culpabilitate. Astfel ţinîndu-se în frîu prin activităţi repetitive o sexualitate inconştientă cît se poate de scandaloasă. În ceea ce priveşte galeriile de fotbal implicate în ostilităţi, se poate înţelege virulenţa lor prin acelaşi mecanism al proiecţiei a ceva care vine din interior. Aceste grupări masculin-agresive se bazează pe puternice legături inconştiente homosexuale. Drept dovadă sînt prieteniile intense cu excluderea oricărei prezenţe feminine. Idealurile de superioritate etnică pe care le trîmbiţează organizaţiile neolegionare sînt puternic influenţate de morala religioasă. Discursul acestora se centrează adesea pe pericolul invadării, de către homosexualii degeneraţi, a purităţii neamului, ceea ce ar duce la o impietate a sîngelui poporului (sic). În toate aceste cazuri ameninţarea este mai mult una interioară, care vine să tulbure ceva de negîndit şi interzis pentru indivizi. Conform psihanalizei, proiecţia este operaţia prin care cineva expulzează în lumea exterioară gînduri, afecte şi dorinţe de care nu are ştiinţă sau pe care le refuză în el, atribuindu-le altora. Adesea, soţul infidel îşi acuză soţia de infidelitate, după cum homofobul adăposteşte dorinţe homosexuale latente. Este dovedit clinic că propriile tendinţe homosexuale nerecunoscute pot să-şi găsească exprimarea prin gînduri şi comportamente de combatere. Prin salvatorul mecanism al proiecţiei psihice, astfel de pulsiuni pot fi debarasate pe "ţapi ispăşitori". Aşadar, dictonul biblic al bîrnei şi al paiului este destul de actual şi în acest context, Iisus oferindu-ne un excelent insight asupra psihologiei umane.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.