Avem nevoie de o politică energetică în sine, nu doar de cîrpeli

Otilia NUŢU
Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Avem nevoie de o politică energetică în sine, nu doar de cîrpeli jpeg

Acum, că ne-am lămurit în mare ce oameni vor fi responsabili cu politica energetică în Guvern şi Parlament, i-am auzit în interviuri şi am citit programul de guvernare, putem şti la ce să ne aşteptăm pentru energie în 2013. Ba chiar le putem spune deja ce ar trebui să facă mai bine decît şi-au propus.

Ca să începem optimist, avem două veşti bune pentru sectorul energiei după alegeri. Vom avea o perioadă de calm politic relativ, după ani de instabilitate guvernamentală, campanii electorale şi populism deşănţat, întrucît primele alegeri cu miză reală vor fi prezidenţialele din 2014. Pînă acum, singurul obiectiv a fost ca preţurile să nu crească şi nu s-a luat nici o decizie majoră în rest, am avut anul şi ministrul, chiar între alegeri. Apoi, acum avem o majoritate consistentă, care teoretic poate decide fără probleme, şi măcar ştim cui trebuie să cerem socoteală pentru opţiunile proaste. În sectorul energiei, marea problemă – pe lîngă corupţie – a fost lipsa oricărei decizii, din 2007 încoace. Nu s-a făcut nimic, decît – cu greu – o parte din condiţiile împinse de FMI, chiar şi acelea doar pe jumătate, ca să poată fi întoarse din drum. De acum, actuala coaliţie are însă în faţă doi ani în care trebuie să guverneze acceptabil, neputînd da vina pe altcineva dacă nu reuşeşte. Date fiind constrîngerile bugetare, coaliţia nu are multe opţiuni: va fi obligată să facă un nou acord cu FMI şi va trebui să reducă pierderile sau să crească profiturile companiilor din energie.

Am aflat pînă acum cum gîndeşte dl Niţă despre priorităţile în energie, din interviul de la Parlament – noul ministru delegat nu crede în utilitatea managementului profesionist la companiile de stat (adică vrea abrogarea Ordonanţei 109), se opune certificatelor verzi ca schemă de sprijin prea avantajoasă pentru energia regenerabilă şi crede că misiunea FMI din ianuarie va fi mulţumită că măcar cu deficitul bugetar sîntem în grafic, n-o să se mai uite şi la reformele structurale. Probabil dl Niţă îşi va mai nuanţa poziţia pe măsură ce va intra în pîine… dar de aici pornim. Pe de altă parte, avem priorităţile în energie din programul de guvernare. Deşi multe sînt preluate din programe mai vechi ale tuturor partidelor, precum megaproiectele Tarniţa şi reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, ratate de toate guvernările dinainte, programul e util pentru că arată principalele direcţii în care se va mişca ceva, ba chiar şi pe cine are mai multă „intrare“ la noii miniştri.

De pildă, Guvernul vrea să sprijine producţia de energie termo, reluînd parteneriatele tatonate pe vremuri de Termoelectrica pentru centrale vechi ca Iernut, Doiceşti, Elcen Bucureşti, făcînd investiţii de mediu la centralele termo existente şi întărind poziţia companiilor Oltenia şi Hunedoara. Apoi, va fi importantă şi energia nucleară, însă, curios, în program se insistă mai mult pe producţia de uraniu şi apă grea făcută de RAAN Drobeta. Se va sprijini în continuare energia regenerabilă şi dezvoltarea pieţei de certificate verzi; apoi vin, desigur, celelalte investiţii în cogenerare, proiecte de eficienţă energetică, protecţia consumatorului. Printre proiectele importante rămîn şi toate conexiunile de infrastructură regionale – Nabucco, AGRI, cablul cu Turcia etc. Lucrul cel mai surprinzător a fost însă schimbarea la 180º cu privire la gazul de şist – de la moratoriul susţinut cu patimă astă-primăvară la sprijinul entuziast de acum.

Ce-şi doreşte Guvernul de la Moş Crăciun?

În program sînt preluate cîteva puncte importante din acordul cu FMI şi din directivele europene, însă nu cele care erau importante prin efectul anticorupţie şi de reducere a clientelismului. Aşadar, va continua liberalizarea preţurilor; bursa de energie OPCOM, care funcţionează bine, va deveni şi bursă de gaz; iar Guvernul va pune în sfîrşit la punct acel sistem de impozitare prin care veniturile suplimentare rezultate din liberalizare să fie împărţite cu statul, astfel ca bugetul să aibă resurse suplimentare pentru ajutarea consumatorilor mai săraci. În program nu apare însă nimic despre continuarea reformei companiilor de stat prin înlocuirea managementului clientelar cu unul selectat pe criterii de competenţă, şi nici nu se vorbeşte de privatizări sau listare la bursă a companiilor ca Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Romgaz, Electrica, Oltenia – ceea ce sugerează că şi de acum încolo companiile de stat vor rămîne o importantă sursă de rentă.

Ca la orice listă de Crăciun, proiectele de investiţii majore rămîn foarte ambiţioase şi improbabile cîtă vreme nu se transmite un semnal puternic către investitorii străini să pună bani pentru ele. Pînă una-alta, în energie n-a mai investit nimeni de ani buni, cu excepţia investiţiei făcute de Petrom în centrala de la Brazi, pentru că trebuia să folosească cumva gazul mai bine, decît să-l dea prea ieftin la preţul reglementat de stat, şi cu excepţia investitorilor în energia regenerabilă, ca urmare a unui regim foarte avantajos, cu o schemă de sprijin considerată aproape unanim prea generoasă.

Intrările de investiţii străine directe sînt la o zecime din cît erau în 2008, în general, nu doar în energie, parţial din lipsa de viziune şi de predictibilitate a legislaţiei şi de spaima resimţită de investitori după îngrozitorul an politic românesc 2012. Dacă în energie nu se face în continuare nimic, perspectivele nu sînt grozave, iar lucrurile se vor învîrti în jurul aceloraşi mărunţişuri ca şi pînă acum, în timp ce proiectele majore nu se vor înfăptui. Cîte vreun actor din piaţă constată că îi trebuie o modificare punctuală a unei legi şi negociază individual cu cineva din Ministerul Economiei; dacă modificarea se aprobă prin Ordonanţă de Urgenţă, mîine vine altul care vrea să i se rezolve şi lui o problemă; poimîine vine şi-al treilea, cu altă Ordonanţă deja scrisă; după care toţi se strîng laolaltă în conferinţe simandicoase şi deplîng la unison impredictibilitatea legislaţiei şi faptul că din această cauză nu mai poate investi nimeni în ţara asta.

Un exemplu este ce se întîmplă cu noua lege a energiei şi de acum celebrul „articol 23“, care obligă toţi participanţii la piaţa de energie electrică să tranzacţioneze pe OPCOM. Pe acest articol vor să-l modifice mai mulţi, fiecare însă în alt fel şi fiecare negociind pe uşa din dos cu unul sau altul din guvern în care au încredere, să nu afle ceilalţi. {i mai ales, să nu afle publicul panicat că modificarea înseamnă şi că Hidroelectrica va putea încheia din nou orice contract pofteşte cu „băieţii deştepţi“. La fel, ferească Sfîntul să afle FMI sau Comisia Europeană, care se opun modificării legii din acelaşi motiv. Forma finală a amendamentului, promis solemn de însuşi Remus Cernea producătorilor de energie regenerabilă, va depinde ca de obicei nu de rezultatul unei discuţii transparente şi a unei analize de impact, ci exclusiv de cît de multă influenţă au unii sau alţii, regenerabilele sau cei enervaţi din sectorul termo, Hidroelectrica sau Transelectrica din cauza sprijinului excesiv obţinut de regenerabile pînă acum.

În realitate, legea energiei e de fapt foarte proastă în totalitate, şi totuşi asta e cea mai bună formă în care s-a putut aproba sub monitorizare strictă de la FMI şi Comisia Europeană, ca să fie măcar cît mai puţine portiţe pentru băieţii deştepţi. Legea e proastă pentru că absolut nimeni nu vrea să discute serios pe substanţa ei, pe toate problemele din energie, fiecare vrea să-şi rezolve propria problemă, indiferent ce s-o întîmpla cu ceilalţi.

Aşa au mers lucrurile pînă acum, sub toate guvernările. Dacă noul Guvern vrea însă reformă adevărată, acum are suficientă putere s-o facă şi să termine definitiv cu acest mod de a face politici publice la mica înţelegere. De pildă, poate liberaliza mîine integral pieţele de gaz şi de energie electrică – există instrumente funcţionale pentru a putea proteja chiar pe toţi consumatorii casnici de creşterea preţurilor, numai că statul a reglementat preţurile pînă acum ca să dea energie ieftină unor „băieţi deştepţi“, nu de grija poporului. Apoi, Guvernul poate scoate mîine la privatizare complexul Oltenia, Hidroelectrica şi Romgaz, întregi sau pe bucăţi, prin licitaţie internaţională transparentă şi curată, în loc de tentative de vînzare a pachetelor minoritare făcute special să eşueze – să vedeţi ce investiţii ar face un privat la Hidroelectrica, care pînă acum şi-a privatizat doar profiturile în mîinile diverşilor şmecheri; şi ce bine ar duce-o consumatorul dacă ar avea de ales între companii concurente, nu între firme deţinute de acelaşi proprietar, statul.

Guvernul trebuie să scoată la licitaţie internaţională o consultanţă pentru o strategie adevărată, nu eternele „elemente de strategie pe energie electrică“ contractate direct, anual, cu aceeaşi firmă. Guvernul poate pune la punct în minister mecanisme prin care să şi urmărească punerea strategiei în aplicare, nu să avem iar un raport colorat de pus pe site. E un moment numai bun – dacă tot se pregătesc acum noile HG-uri cu funcţiile ministerelor – să construieşti astfel de mecanisme. Cu ocazia asta poate punem la punct şi relaţiile corecte între minister şi companiile subordonate, să ştim cine răspunde pentru furt. E o şansă unică acum pentru reformă radicală, dacă vrem înapoi FMI-ul şi investitorii străini.

Otilia Nuţu este expert în politici energetice la organizaţia Expert Forum (www.expertforum.ro).

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.