Avem casete cu „Casablanca“

Iulia RUGINĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

E revelionul lui 1987, am 5 ani și în apartamentul parinților mei se aude Modern Talking. Orga de lumini construită de taică-miu la el la fabrică clipește în verde, galben și roșu, în ritmul dat de Brother Louie“. Mă minunez iar și iar cum e posibil ca o orgă să audă muzica și să danseze în ritmul ei, ca mine, ca mama și ca tata. Muzica vine din magnetofon. Mi se pare uriaș, nu înțeleg cum merge, nu am voie să umblu la el. Benzile se învîrt sincron și de-acolo pleacă, unul după altul, cîntec după cîntec. Cum de se întîmplă asta, e un mister. La fel de mare ca orga care aude muzica. La fel de mare ca fețele celor care cîntă. La fel de mare ca versurile în engleză pe care nu le înțeleg. 

E 1993, eu am 11 ani și sînt pentru prima dată în disco Ring. N-am văzut niciodată atît de mulți oameni dansînd. Ei sînt în costume de baie, eu m-am îmbrăcat cu fusta mea de Lambada. La pupitru e un domn care schimbă melodiile. Vorbește peste ele și asta mă enervează groaznic, dar îmi trece repede cînd pune o piesă pe care o știu. Am avut spectacol cu ea la dansuri, știu să dansez perfect pe ea, așa că mă prefac că sînt singură în discotecă și fusta mea de Lambada se învîrte pe Let’s Twist Again“.

E toamna lui 1995 și sîntem la Poiana Țapului. Acum muzica vine din casetofon, iar casetofonul vine cu noi peste tot unde există o priză. Caseta cu Hiturile verii 95, cumpărată de la taraba din Eforie Sud, are o copertă colorată în roșu, galben și verde, ca orga de lumini din sufrageria noastră, dar n-are pe ea cea mai frumoasă melodie din lume. Aș asculta-o tot restul vieții mele și dacă ar trebui să derulez banda înapoi cu pixul sau cu degetul care îmi încape prin gaura zimțată a casetei. Casablanca“. Nu o am și nu pot face nimic ca să o am. Casablanca“ se găsește rar și foarte puține casete o conțin. Abia a apărut, acolo unde apare muzica frumoasă, în străinătate. Mergem să luăm TEC de kiwi de la un magazin din centru. Pe geamul magazinului e lipită o foaie de hîrie. Mă opresc în dreptul ei pentru că simt că mi se taie picioarele de bucurie și simt că visez. Pe foaie scrie cu pixul „Avem casete cu «Casablanca»”. 

E 1996 și am propriul meu walkman. L-am cîștigat acum un an la Robingo și sînt foarte mîndră de asta. N-am voie să-l scot afară, să nu mi-l fure cineva, dar pot să dau muzica oricît de tare la căștile firave, învelite într-un burete care mai mult mă zgîrie pe urechi. Ascult caseta cu Erasure, cumpărată din tîrg de la Obor. Cel mai mult îmi place Always“ și cînt versurile cu voce tare, dar numai pentru că sînt singură acasă. 

E 1997, am 15 ani și nimeni nu mă înțelege. Am în sfîrșit camera mea și profit de asta ca să plîng în fiecare noapte. Îl ascult pe Ciprian Dinu la Radio 21 și sper să nu mai vorbească iar peste Hold Me Now“, ca s-o pot înregistra și să pot să plîng peste ea și mai tîrziu. O am trasă de trei ori, o dată fără început, pentru că n-am avut casetă goală la îndemînă, o dată pînă la jumătate pentru că a venit ora exactă și o dată cu vocea lui, care nu mă deranjează atît de tare, că e blîndă și oricum mă întreb non-stop: cum arată Ciprian Dinu? Cum arată Johnny Logan? Începe Fell in Love with An Alien“ și o înregistrez pe ea. Kelly Family știu cum arată, am poster cu ei. Umplu așa și caseta asta. I-am făcut deja coperta cu carioca, trec și ultima melodie și îmi completez colecția de casete care se cheamă toate Love SongsPart 1, part 2, part 3, part 4. Le ascult pe rînd, iar și iar, și pare că cineva totuși mă înțelege – toți cei care cîntă.

Am 19 ani și am descoperit că poți împrumuta de la British Council casete video cu trupe britanice. Dau peste un VHS cu videoclipuri de Nick Cave. Henry Lee“ mă lasă cu gura căscată. Mercy Seat“ mă sperie. Citesc despre Nick Cave tot ce găsesc, dar nu prea găsesc. Prietenii mei nu au, așa că îmi încerc norocul la colegul meu Vlad de la cursul de pregătire de la UNATC. Vlad e deștept și știe muzică. Se bucură cînd îl întreb. Săptămîna următoare primesc patru albume complete, cu piesele scrise de mînă pe bucăți de hîrtie, decupată cît să intre în coperțile CD-urilor. Mi le-a copiat special pe toate. E cel mai frumos cadou din lume. E o declarație de dragoste. Mă îndrăgostesc și eu, de Nick Cave pe loc, de Vlad doi ani mai tîrziu. 

Am 41 de ani. E 2023, sînt în avion spre Seattle și scriu textul ăsta. Ascult la airpods-uri piesele din folder-ul meu de Liked Songs pe Spotify. E o ciudățenie folder-ul ăsta, format aleator din click-uri pe inimioare date cu generozitate. Unele nici nu știu cum se numesc, despre altele mă întreb ce caută acolo și cît de eclectice mi-au ajuns gusturile muzicale de cînd îmi petrec atîta timp pe Spotify, de cînd ascult muzică acasă, pe stradă, la volan, în tren, în avion.  

E o piesă pe care aș vrea tare mult să o ascult acum, dar n-am Internet, iar în librăria de muzică a Turkish Airlines nu se găsește. Cobor din avion și cît aștept bagajul dau un search pe Spotify. O găsesc imediat și e ciudat să citesc numele ăsta pe un ecran și nu scris de mînă pe o copertă colorată în roșu, verde și galben: Jessica Jay. Zîmbesc cînd dau play. Fell in love with you watching Casablanca. You know I’ve never really been there, so I don’t know. 

Iulia Rugină este regizoare și scenaristă.

p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca

Adevarul.ro

image
Orașul în care oamenii au declarat război operelor de artă. Sculpturi furate, vandalizate sau batjocorite pe internet
Chiar dacă Iașiul este un important oraș cultural al României, se pare că locuitorii nu sunt atât de prietenoși cu operele de artă care își fac apariția pe străzile orașului. Astfel, nu puține au fost momentele în care sculpturile expuse au fost furate, vandalizate sau intens criticate
image
Medic din România, anchetat în Marea Britanie pentru proceduri medicale „delicate” pentru propria satisfacție sexuală
Un medic român din cadrul Serviciului Național de Sănătate Publică din Marea Britanie a fost radiat pentru că a efectuat proceduri medicale, inclusiv pe copii, pentru propria satisfacție sexuală.
image
Fiul unui om de afaceri din Brăila, prins cu 4 kilograme de aur, arme și 400.000 de euro în mașină. Conducea băut, drogat și fără permis
Fiul unui cunoscut afacerist din Brăila, a fost prins beat la volan și fără permis de conducere. Bărbatul avea în autoturism peste 400.000 de euro, patru kilograme de aur și 7.000 de lei

HIstoria.ro

image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.