„Avem acasă un băieţel şi o fetiţă“ - interviu cu Laura MIHĂILESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
„Avem acasă un băieţel şi o fetiţă“   interviu cu Laura MIHĂILESCU jpeg

Cînd ați decis să adoptați?

Deși poate pare greu de crezut, decizia de a adopta a venit extrem de natural pentru soțul meu și pentru mine. În momentul în care am aflat că este puțin probabil să avem un copil pe cale naturală, nu am luat nici o altă variantă în calcul. Am simțit amîndoi că, de fapt, așa trebuie să fie și că urmează un drum interesant, o căutare, că pornim într-o aventură, un quest de căutare a copiilor noștri.

La ce v-ați gîndit cînd ați pornit la drum și cum a fost, de fapt?

Atunci cînd decizi că vrei să adopți și faci și primul pas în direcția asta, nu știi efectiv la ce să te aștepți. Toată lumea îți spune că e greu, durează mult, sistemul nostru este greoi. Nimeni nu îți spune, însă, despre emoțiile din timpul perioadei de atestare ca familie adoptivă, despre momentul în care începi să îi faci loc în suflet unui copil pe care nu îl cunoști încă și nici nu știi cînd îl vei cunoaşte, dar știi că e acolo și că urmează să vină. Nimeni nu îți povestește despre oamenii superbi pe care îi întîlnești pe parcurs și care îți sînt alături (și aici mă refer mai ales la specialiștii din cadrul compartimentelor Adopţii – noi am avut nişte experiențe foarte plăcute). Am pornit la drum cu emoții și cu o cerere semnată pe care erau niște date despre copiii pe care îi căutam (și pe care le-am schimbat oricum în urma cursurilor de atestare), și am intrat într-un proces lung în care ne-am format ca părinți și ne-am pregătit pentru familia care a urmat.

Ce vi s-a părut cel mai greu în etapa pregătitoare?

Cea mai grea este așteptarea, și asta cred că o spune toată lumea. Cu cît îți propui însă să iei fiecare zi așa cum vine, fiecare emoție atunci cînd apare, cu atît va fi mai ușor. Noi am putea spune că sîntem norocoși, avem deja doi copii minunaţi la numai șapte luni de la obținerea atestatului.

Cît a durat procesul de adopție în cazul dvs.?

Ne-am decis să adoptăm înainte să ne căsătorim, în 2014. În decembrie 2014 ne am dus la Protecția Copilului şi am făcut informarea în vederea adopției, primul pas dintr-un proces lung, însă extrem de util. În septembrie 2015 am obținut atestatul, iar în martie 2016 avem acasă un băiețel și o fetiță.

Care au fost temerile dvs.? 

Nu mi-a fost nici o secundă teamă că nu ne vom descurca sau că vom avea probleme cu copiii. Cele mai mari emoții au fost înainte de zilele în care i-am văzut, pentru că m-am întrebat mereu dacă voi simți din prima că sînt copiii mei. Am simțit. Este un sentiment care nu se compară cu nimic. 

Ce vă amintiți din ziua în care v-ați în­tîlnit?

Cînd mi-am ținut băiețelul în braţe pentru prima dată avea o lună și jumătate. Am plîns de fericire. Cînd mi-am văzut fetița pentru prima dată, primul lucru pe care l-a spus a fost: „Ați venit? De cînd vă așteptam“. Am plîns de fericire din nou. 

Ce a urmat?

A urmat perioada de vizite. Cred că, de fapt, e cel mai greu lucru. Să îți vezi copilul plîngînd la plecare și să știi că nu îl poți lua cu tine este îngrozitor. Partea bună este că, la noi, a durat fix o lună.

Cum a fost prima voastră zi împreună?

În prima zi cu băiețelul nostru am stat și ne-am minunat de fiecare moment în care respira, l-am păzit ca pe cel mai de preț lucru. În prima zi cu fetița noastră am povestit despre familia noastră și cum am ajuns să ne găsim în lumea asta mare. 

Cîți ani aveau atunci și cîți au acum?

Nectarie avea aproape 2 luni cînd ne am găsit, acum are puțin peste un an. Maria are 4 ani şi ne-am găsit acum două luni.

Ce au zis cei din jurul dvs. despre această decizie?

Unii te susțin, alții te critică, mulți nu zic nimic. Cel mai important este că părinții noștri ne susțin și ne ajută enorm cu cei mici. Avem și mulți prieteni care au adoptat și care ne sînt alături. În momentul în care îți iei copiii acasă, nici o părere nu mai contează, oricum.

Cum o să le spuneți?

Povestea familiei noastre este simplă. O încurcătură a trimis copiii în burticile altor femei, care şi-au dat seama că nu sînt copiii lor și care i-au dus pe copii la centru pînă cînd familia lor adevărată îi va găsi. Cu ajutorul oamenilor minunați de la Adopții, căutarea a fost un succes și în final sîntem împreună, așa cum ar trebui. Copiii care ajung în burtici greşite sînt speciali și superiubiţi, și se numesc copii adoptați. Fetița mea spune povestea familiei noastre cu mîndrie, tuturor.

Cum ați descrie viața voastră de acum?

Ne adaptăm. Rîdem mai mult, dansăm mai mult, ne uităm la desene animate. Ne emoționăm mai mult, sîntem mai îngrijoraţi, colorăm, pieptănăm prințese cu părul lung și știm cine este Plușica. În ­rest, e cu și mai multă iubire.

Laura Mihăilescu este marketing manager.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.