Aurul pur, urina sinceră

Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
Mîntuirea biogeografică jpeg

La o primă vedere, autenticitatea pare o temă mai degrabă auxiliară și o preocupare relativ recentă: „Nevoia de autenticitate a căpătat contur abia spre finalul secolului al XIX-lea, odată cu apariția producției în masă și a consumerismului”, consideră Miles Orvell; dar intensitatea și amploarea dezbaterii pe care o prilejuiește ne amintesc că autenticitatea își trage seva din străvechea temă capitală a adevărului (chiar dacă ea poate deveni, ca exces al axării pe sine, tocmai opusul adevărului). Vastitatea discuției despre autenticitate ne arată că aceasta nu a murit, cum îndeobște se spune, ci a rămas, cum era și pentru existențialiști, o temă „de viață și de moarte” (Julia Straub) – fie și pentru simplul motiv că „investiția colectivă în autenticitate e atît de mare, încît nu ne mai putem descotorosi de ea, nici chiar după decenii de deconstructivism și anti-esențialism” (Virginia Richter).

Lionel Trilling pune autenticitatea în legătură cu sinceritatea, un precursor de talie mai mică al ei, care caracteriza, la origini, obiecte, nu persoane. Se spunea despre un vin că e „sincer”, în sensul de „curat, nefalsificat” (fără nuanța peiorativă a vinului „cinstit”, adică „fără mari pretenții”). În limbaj medical, se vorbea, bunăoară, despre urina „sinceră” sau „limpede, curată, sănătoasă”. Potrivit dicționarului englez al lui Johnson, termenul începe să fie folosit abia la începutul secolului al XVI-lea pentru persoane și comportamente, ca în „viață sinceră”, în sensul de viață „bună, deplină, consecventă”. Semnificația actuală de „franc, neprefăcut, fățiș” apare abia mai tîrziu.

Trilling evocă anecdotic și o etimologie populară, neverificată, a lui „sincer” ca provenind din latinescul „sine cera” („fără ceară”), cu trimitere la calitatea mierii extrase din fagure, pură, veritabilă, necontaminată cu ceară. Îmi amintesc, în acest context, de „sincerismul” unui anumit stil literar din România anilor 1990, a cărui probă de autenticitate era utilizarea cuvintelor tari, „fără ceară”, dar, mai ales, fără perdea, și care pare să ilustreze aura de autenticitate a exprimării buruienoase.

Dar „necontaminarea” ca marcă a autenticității e discutabilă. „Autentic” e aurul pur, dar și gemele ale căror culori specifice, atît de prețuite, se datorează tocmai unor impurități, unor contaminări chimice (cu „cromatofori”), care le conferă, în fond, valoare și autenticitate. „Decontaminată” de amprenta creatorului, opera de artă își pierde și ea valoarea. „Producția industrială, de serie, va șterge urmele fabricării operei de artă, evocînd impresia perfecțiunii și, paradoxal, a autenticității. Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie” (Theodor W. Adorno, Minima Moralia).

Merită pomenită și componenta nostalgică a raportării la autenticitate, autenticitatea percepută ca originaritate pierdută,situată inevitabil departe – în timp și în spațiu. Bun, autentic înseamnă aici „vechi și de departe”. Obsesia recentă pentru „vintage”, occidentalii care caută „viața autentică” în îndepărtata Asie, unde autenticitatea, s-ar presupune, încă nu a murit, sînt doar cîteva exemple.

Dar care e, pînă la urmă, dilema, paradoxul autenticității? Un posibil răspuns îl dă Jonathan Culler, în Framing the Sign: „Pentru ca ceva să fie perceput ca autentic, trebuie marcat ca autentic; dar cînd e marcat ca autentic, e mediat, devine un semn care trimite la sine însuși, și e, ca atare, lipsit de autenticitatea a ceea ce e cu adevărat imaculat, neatins de mediatori culturali”. (Matei Pleșu)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.