Atenţie, urmează imagini şocante! - atracţie şi morţi, on şi offline

Alexandru DINCOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Atenţie, urmează imagini şocante!   atracţie şi morţi, on şi offline jpeg

Întotdeauna mi-a fost teamă de durere, boală şi, mai ales, de moarte. Numai gîndul că existenţa mea ar putea să înceteze îmi dă uneori fiori, iar posibilitatea ca această inexistenţă să fie, de fapt, un proces precedat de chinuri groaznice e de neconceput. Şi, cu toate acestea, şi asupra mea, precum şi asupra altora, moartea exercită o fascinaţie care, privită detaşat, poate ridica semne de întrebare.

Practic un sport de luptă în care durerea e prezentă aproape constant – şi nu vorbesc aici de degetul umflat de la picior, care mă împiedică de cîteva zile să merg fără să mă schimonosesc la fiecare pas. O durere uneori subtilă, alteori acută, dar care poate rezulta (sau cel puţin aşa le place karatiştilor să creadă) în accidentări grave sau chiar în... moarte. Am jucat jocuri virtuale cu împuşcături şi îmi plac filmele cu bătaie, am citit cărţi despre gulag, am fost şi încă mai sînt uluit de modul în care regimurile totalitare au reuşit să extermine atît de mulţi oameni şi, uneori, am tras şi cu ochiul la lucruri mult mai rele şi mai „autentice“ de-atît. Să-mi fie ruşine.

Îmi aduc aminte, de exemplu, cum prin liceu, la scurt timp după ce accesul la Internet a devenit oarecum facil şi dial-up-ul a început să încarce facturile părinţilor, a venit un prieten la mine şi a insistat să-mi arate un site mişto. Avea un zîmbet care ascundea o farsă, însă am intrat în jocul lui. Era vorba despre Ogrish. Pentru cine nu a avut plăcerea să îl cunoască, site-ul conţinea imagini şi clipuri video necenzurate cu tot felul de grozăvii, printre care torturi, execuţii şi accidente. Nu cred că am petrecut mai mult de cinci minute acolo. Dar pe moment, recunosc, am fost oarecum fascinat de ideea că voi vedea ceva ce nu prea ai unde şi cum să vezi – moartea. Scandalos, macabru, strigător la cer.

În prezent, după mai bine de zece ani, la Muzeul „Grigore Antipa“ din Bucureşti putem vedea expoziţia The Human Body şi putem admira cadavre plastinate cu măiestrie. Adică oameni morţi, ca să spunem „lucrurilor“ pe nume, dar care transcend, în acelaşi timp, moartea şi consecinţele distructive pe care aceasta le are asupra corpului omenesc. M-am dus să văd şi eu cum arată, deşi mai vizitasem la Berlin şi Body Worlds, prima expoziţie de acest gen, şi am răsfoit, într-o zi, tot caietul cu impresii de la ieşire, pentru a încerca să-mi dau seama, ca orice antropolog care se respectă, ce cred şi ce spun oamenii după ce ies de acolo şi văd ce se află dincolo de piele. Şi mai scandalos, mai macabru şi de-a dreptul urlător la cer, de data asta.

Fascinaţia este, însă, reacţia unanimă a acestor turişti întunecaţi, puşi în faţa spectacolului morţii. Pentru că pînă şi atracţia pentru locuri legate într-un fel sau altul de moarte, precum şi pelerinajul la acestea au un nume. Dark Tourism (Richard Sharpley, Philip R. Stone (eds.), The Darker Side of Travel. The Theory and Practice of Dark Tourism, Bristol, Channel View Publications, 2009) – sau „tanatoturismul“ – este cu siguranţă mult mai bătrîn decît Ştirile de la ora 5. Şi nu foarte greu de înţeles. Experienţa sa îţi oferă o anumită apropiere de moarte, înlătură cel puţin o parte din tabuurile care o însoţesc şi poate, în plus, să te facă să te simţi bine. Chiar dacă într-un mod poate pervers, viziunea morţii îţi oferă satisfacţie. Satisfacţia de a fi scăpat şi de a te putea apropia de ea ca un simplu spectator, mîndru şi detaşat, care o priveşte de sus. E un fel de voyeurism, dar un voyeurism de cîştigător care a înfrînt cel puţin o moarte. Moartea altuia.

Şi revin la sporturile (mele) de luptă pentru că se încadrează în aceeaşi categorie. Ele sînt, de exemplu, al doilea cel mai vizionat sport de către tinerii între 14 şi 26 de ani („Tînăr în România. Profil urban de marketing“, Youth Monitor, 2012), după fotbal, şi unul dintre cele mai violente, ba chiar dintre cele mai sîngeroase. Spectacolul bătăii atrage, fără îndoială, însă foarte puţini se încumetă să calce pragul şi să experimenteze pe propriul corp efectele acesteia. Iar în momentul în care o fac, au în vedere tot moartea, consecinţa supremă.
 
Să ne mai mirăm de audienţa generată de veştile morbide, de aproprierea morţii unor personaje „mondene“ de către fel şi fel de indivizi, de mulţimea de gură cască strînsă la locul accidentelor sau de privirile aruncate pe furiş în urma unor cortegii funerare?

Moartea e peste tot. Pîndeşte pe YouTube, unde mai scapă cîte o execuţie sîngeroasă din America Latină, pe Facebook, în centrul unui priveghi virtual, pîlpîie pe stradă, în candelele aprinse la locul unor accidente, strigă senzaţional de pe micile ecrane şi zace, tăcută şi educată, chiar şi la muzeu. În spatele fiecărei apariţii clipesc însă zeci, sute, chiar mii de ochi, fascinaţi de misterul unui deznodămînt care îi va ajunge, mai devreme sau mai tîrziu, şi de care nici tehnica plastinaţiei nu îi va mai putea scăpa.

Alexandru Dincovici este antropolog şi cadru didactic asociat la SNSPA.

Ilustrația L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.