Atacul lui Ianucovici asupra societăţii civile - interviu cu Alyona GETMANCHUK

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Atacul lui Ianucovici asupra societăţii civile   interviu cu Alyona GETMANCHUK jpeg

Ne-am văzut ultima dată la Vilnius, cînd făceaţi parte dintr-un grup ce reprezenta ONG-urile din Ucraina care au semnat în mod simbolic Acordul de Asociere cu UE. Ce s-a întîmplat după, aici, în Ucraina?

S-a produs ceva neaşteptat. Nimeni nu ar fi crezut că cetăţenii ucraineni vor ieşi în stradă să protesteze pentru a cere semnarea Acordului cu UE. Ultimele analize, rapoarte realizate pe această temă indicau contrariul. Nimeni nu se aştepta ca ucrainenii să iasă în stradă pentru a cere şi susţine un viitor european.

Aceste acţiuni s-au transformat dintr-un protest pentru Europa într-unul pentru apărarea drepturilor omului, aş spune pentru apărarea demnităţii. Prin urmare, Revoluţia Europeană sau Euromaidanul s-a transformat într-o Revoluţie a demnităţii. Se poate observa că, în stradă, nu există multe steaguri ale Uniunii Europene. Eu personal am încă steagul UE în propria maşină şi îl pot folosi în orice moment. Totuşi, o parte din cei care protestează în prezent nu sînt susţinători înfocaţi ai căii europene, dar toţi sînt uniţi împotriva regimului Ianucovici. Ceea ce îşi doresc toţi este de fapt demisia, îndepărtarea de la putere a actualului regim. Un alt motiv pentru care nu vedem multe steaguri ale Uniunii Europene printre manifestanţi ţine şi de faptul că mulţi ucraineni sînt dezamăgiţi de modul în care UE se poziţionează faţă de Ucraina, sînt dezamăgiţi de politicile Bruxelles-ului în legătură cu Ucraina. Ei îşi doreau o poziţie mult mai fermă din partea UE faţă de politica dusă de guvernarea ucraineană.

Ce înseamnă mai exact o poziţie mai fermă?

Sancţiuni, oamenii îşi doreau sancţiuni „individuale“ împotriva lui Ianucovici. Oamenii încă îşi doresc asta, dar sînt dezamăgiţi. Ei consideră că aplicarea sancţiunilor de către Uniune, mai ales după summit-ul de la Vilnius, ar fi făcut ca dialogul purtat cu puterea să fie unul paşnic, evitînd astfel manifestări violente şi victimele. Toţi se aşteptau ca următoarea revoluţie să fie sîngeroasă, nu paşnică, cum a fost în 2004.

Cum a apărut violenţa? Debutul a fos paşnic, manifestările radicalizîndu-se odată cu intervenţia forţelor armate. De ce s-a întîmplat asta? M-am aflat în mijlocul mulţimii şi am fost impresionat de modul de organizare, după modelul militar, cu reguli clare, ierarhizare. Au fost organizaţi de alte forţe, partidele din opoziţie, organizaţii de tineret?

Nu au fost organizaţi de partide, au existat încă de începutul manifestărilor, în interiorul Euromaidanului, nişte mişcări radicale, dar acestora li s-a cerut să fie tolerante, paşnice, ele conformîndu-se cerinţelor. Consider că au fost cel puţin doi factori principali care au făcut ca acţiunile să degenereze în manifestări radicale. Primul este legat de absenţa unor rezultate în timpul Euromaidanului: două luni oamenii au stat în stradă şi nu au obţinut nimic. Două luni este o perioadă lungă, dacă mai luăm în considerare şi starea vremii. În condiţiile în care nu a venit nici un semnal din partea guvernării Ianucovici, putem înţelege de ce s-a ajuns în această situaţie.

Cine ia deciziile asupra protestului? Cei trei lideri politici ai partidelor principale au controlul, cît de implicaţi sînt?

Nu, au încercat să controleze protestele la început, dar li s-a explicat că protestele nu au fost iniţiate de politicieni, că sînt şi ei cetăţeni de rînd, avînd aceleaşi drepturi şi obligaţii ca ceilalţi participanţi la manifestări.

A existat o situaţie interesantă, ieri (23 ianuarie 2014, n.n.), cînd partidele din opoziţie au purtat negocieri cu preşedintele şi echipa sa. Reprezentanţii lor s-au întors în mulţime, pe scena Euromaidanului, dar protestatarii nu au acceptat, nu au recunoscut negocierile purtate de aceştia. Practic, liderii opoziţiei au decis să oprească negocierile cu puterea, la cererea manifestanţilor.

A fost un angajament sincer, într-adevăr venit din partea liderilor politici? Am văzut momentul acela live la TV, cineva mi-a tradus, liderul Svoboda a întrebat mulţimea în aşa fel încît răspunsul primit să fie cel dorit de el. Ceea ce mă face să revin la întrebare: liderii controlează mulţimea, sau e invers? Pot comunica aceşti lideri în mod real cu mulţimea, sau protestele pot scăpa totalmente de sub control?

Cred că problema aceasta este – ei nu mai pot controla mulţimea. Chiar dacă ieri au decis, la cererile protestatarilor, să oprească negocierea cu puterea, le-au cerut totuşi acestora să fie disciplinaţi şi să acţioneze coordonat în cadrul protestelor. Dar sînt mulţi manifestanţi cu comportament radical. Liderii politici poartă şi ei o parte din responsabilitate pentru acţiunile întreprinse de protestatari. De exemplu, unul dintre lideri, Arseniy Yatsenyuk, le-a vorbit oamenilor şi le-a spus că singurul lider al mişcărilor este însuşi poporul ucrainean.

Cel de-al doilea factor care a dus la radicalizarea mişcărilor protestatare, pe lîngă lipsa unei acţiuni şi a unor concesii din partea guvernului, este noua legislaţie cu privire la societatea civilă, mult mai dură şi constrîngătoare decît cea adoptată în Rusia şi Belarus, în acest domeniu.

Ce efecte are această legislaţie asupra ONG-ului dumneavoastră? Sînteţi afectaţi?

Da, sîntem afectaţi. Pentru a face ceva pentru propria ţară, cred că ONG-ul nostru şi celelalte organizaţii nonguvernamentale trebuie să găsească o modalitate de a schimba, îndrepta actuala legislaţie, pentru a ne putea asigura propria supravieţuire.

Tocmai am avut un dialog la Forumul Civic România – Ucraina şi cineva a ridicat problema unei posibile belarusificări a Ucrainei. Ce părere aveţi despre asta?

Este un subiect foarte sensibil. Pe de o parte, întotdeauna am crezut că scenariul din Belarus, unde societatea civilă nu există, nu trebuie repetat. Prin acţiunile noastre, am vrut să împiedicăm acest lucru, dar am devenit ostatici ai pachetului legislativ adoptat, ai măsurilor prevăzute de acesta. Pe de altă parte, asta înseamnă sfîrşitul dialogului, va însemna izolarea nu doar a unor politicieni ucraineni faţă de Vest, ci va reprezenta izolarea întregii ţări.

La începutul dialogului nostru, aţi menţionat că oamenii au cerut măsuri mai ferme din partea Bruxelles-ului. Acest fapt reflectă întreaga stare de spirit din rîndul experţilor şi a comunităţii de ONG-uri ucrainene?

Da, aceasta este starea de spirit dominantă. Cred că cei care nu susţin această idee sînt percepuţi de ceilalţi ca susţinători, colaboratori ai regimului actual, pentru că oamenii sînt foarte sensibili, ofensaţi şi privesc problema din perspectiva emoţională. Îi înţeleg, pentru că, pînă în prezent, nu am avut asemenea ameninţări care să vină din partea puterii şi să afecteze independenţa, securitatea statului.

Din partea Rusiei adică, sau cine anume ameninţă statul?

Din partea Rusiei, dar şi ameninţări interne. În prezent, marea ameninţare pentru Ucraina nu este Rusia, ci propria guvernare. Avem statistici care arată că mai mult de 40% din populaţia Ucrainei consideră că marea ameninţare asupra securităţii statului este reprezentată de guvernarea Ianucovici. Subscriu şi eu la această opinie.

Ce s-a întîmplat cu preşedintele Ianucovici? Erau totuşi nişte consilieri, experţi care cunoşteau situaţia, care au condus negocierile cu UE. Ce s-a schimbat în interiorul cercului său? Pare rupt de realitate.

Sînt mai mulţi factori care au contribuit la situaţia actuală. Un factor important este economia, situaţia financiară a ţării. Ianucovici s-a aflat în situaţia în care Ucraina avea nevoie urgentă de un împrumut, acesta fiind condiţionat, de către FMI, de implementarea unei serii de reforme. Care nu au fost acceptate. De fapt, a fost o combinaţie între situaţia financiară a ţării şi alegerile prezidenţiale ce urmează să se desfăşoare. Era garantat un ajutor financiar venit din partea Uniunii Europene, dar după semnarea Acordului de Asociere. Guvernarea Ianucovici nu a avut oameni capabili să gestioneze aceste provocări economice. Mulţi dintre ei fac parte din aşa-numita „Familie“ – oameni din cercul interior al preşedintelui, aleşi nu pentru că erau profesionişti, ci pentru că îi erau loiali şi pentru că îi puteau asigura propria securitate. Ianucovici are o problemă personală, este paranoic în ceea ce priveşte propria securitate, se simte în permanenţă ameninţat, nu are încredere în nimeni din cauza trecutului său. El dorea să primească o sumă mare de bani, dar FMI şi UE puneau nişte condiţii, nişte reforme care puteau reprezenta un obstacol pentru realegerea lui, în 2015.

Ce se întîmplă în Estul ţării?

Este o întrebare bună şi cred că problema este reprezentată de specificul mişcării protestatare, de specificul Euromaidanului – care face practic imposibilă participarea celor din Est. Spre exemplu, o parte din mesajele afişate de protestatarii radicali conţin idei ce contravin valorilor împărtăşite de cei din Est. Este vorba aici de trecutul istoric, de valorile culturale, chiar distrugerea monumentului lui Lenin din Kiev, de către oamenii partidului Svoboda. Şi sigur, o altă contribuţie a avut şi partea din mass-media controlată de Ianucovici, ce susţinea că mulţimea de protestatari este reprezentată de extremişti radicali, plătiţi să acţioneze. Am fost surprinsă să aflu că tineri politicieni din Estul ţării cred că oamenii care participă la Euromaidan sînt plătiţi de forţele externe, de americani, prin intermediul ambasadelor. Chiar şi unii dintre oamenii bine educaţi din Est cred astfel de ipoteze. Cu toate acestea, există sondaje clare care demonstrează contrariul. 91% sau 92% dintre protestatari susţin că participă la manifestaţii din proprie iniţiativă.

Ce se întîmplă în interiorul Partidului Regiunilor? Este posibil să se creeze acolo un curent anti-Ianucovici? Aceştia sînt oameni pragmatici, orientaţi către afaceri, iar atmosfera revoluţionară nu le este deloc prielnică. Oare consideră că Ianucovici a mers prea departe?

Acum două luni o parte dintre ei se gîndeau să părăsească partidul, dar în prezent nu cred că vor să facă o mişcare, sînt în poziţie de aşteptare, aşteaptă să vadă ce se mai întîmplă. Aş spune că nu depinde de membrii partidului, ci de oamenii care controlează partidul. Oligarhii. Aceştia decid soarta partidului. Persoana principală, care controlează peste 50 de parlamentari ai partidului, este oligarhul Rinat Akhmetov. 

Kiev, 24 ianuarie 2014 

Alyona Getmanchuk este director al Institute of World Policy din Ucraina, un experimentat jurnalist şi analist de politică externă. 

a consemnat Cristian GHINEA

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.