Atacul blînd al literaturii

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
image

Mult timp, ca elevă de liceu, n-am știut să fac diferența dintre Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. Am găsit cîteva explicații pentru ignoranța aceasta inacceptabilă în cazul unui pasionat de literatură, cum pretindeam că sînt. Despre Neculce știam, din comentariile pe care mi le făceam singură, citind de ici și de colo, că seamănă cu Ion Creangă și îl încadrasem oarecum într-un tipar. E bine să-ți faci singur adnotările, să nu preiei doar informație dată de-a gata în teribilele cărți de eseuri, le spun mereu elevilor mei. Pierzi mai mult timp, dar compensezi prin deschiderea culturală, fără de care orice demers de analiză mi se pare impostură. În anii ’90, nu aveam cine știe ce surse, aveam, e drept, istorii ale literaturii, și chiar le studiam cu atenție. Nu (prea) citeam însă textele propriu-zise, fragmentele importante, citeam în general comentarii pe baza lor. Puteam reproduce informația rece, însă nu-i înțelegeam cu adevărat pe cronicari, nici pe pașoptiști, nici pe junimiști, nici pe interbelici. 

Nu știam că stă omul sub vremi, și nu invers. Nici că invazia lăcustelor, despre care vorbește Miron Costin, apare și la Doris Lessing, în povestirea „Atacul blînd al lăcustelor“ – literatură contemporană, altceva, domnule, altceva! –, și apare și în realitate. Am trăit și eu, nu la proporțiile zugrăvite în cronică, o invazie a lăcustelor. Îmi amintesc perfect că eram la școală (ca Miron Costin – „eram pre atuncea la școală la Baru, în Podoliia”!) și că intrau prin ferestrele mari, uitate deschise, se lipeau lăcustele de tavan, încheindu-și zborul amețit pe podea. Miroseau urît. 

Nici vorbă atunci de „iscusită zăbavă”, de întîrzierea pe text (care text?!) spre cugetare, de metacogniție. Poate că, la fel cum se întîmplă și astăzi, din pricina timpului și a presiunilor de tot felul, profesorii nu aveau cum să predea cu adevărat literatura veche. Apoi, din literatura veche nu se dădea examen, deci cronicarii nu erau importanți. Sigur că atunci aproape toată literatura studiată în școală era cam veche. 

Am ieșit din negură la cursul de literatură veche din facultate, ținut de doamna Elvira Sorohan, după ce am găsit răspunsul la cîteva întrebări. A trebuit să citesc fragmentele indicate. M-am dus la text. Unde apare, mai exact, în Istoria literaturii...lui G. Călinescu referirea asta la Miron Costin: „Nasc și în Moldova oameni!”. Cînd a trăit Miron Costin, cum a murit, cine i-a pus capăt vieții, și tot așa. Am știut, dar s-a întîmplat asta pentru că ajunsesem la text. Literatura veche mi se părea deodată interesantă. 

Încă mi se pare o grozăvie ignoranța mea de atunci, mai ales că, după ce am reușit să-i diferențiez pe cronicari (și ce diferență uriașă e între ei!), am început nu doar să recitesc constant anumite fragmente din letopisețe, dar le și aduc cu plăcere în actualitate. Predau, sper că nu spre disperarea elevilor mei, cu pasiune tot ce înseamnă literatură veche. 

Situația a fost cam aceeași în cazul altor scriitori pe care nu-i înțelegeam în liceu, fiindcă nu găsisem cheia de lectură potrivită. Nici nu aveam experiența de lectură (și de viață) care s-ar fi cerut pentru asta. Sadoveanu nu-mi plăcea, deși îl citisem. Marcel Proust mi se părea, cu trufia acelor ani tineri, absolut banal și de ocolit. Camil Petrescu, prea apropiat de Proust. Rebreanu, străin. 

Evident, îmi păstram părerile pentru mine, nu doar din timiditate, ci și pentru că, realmente, profesorii pe care i-am întîlnit în perioada aceea păreau seduși de aceste nume. Iar eu nu înțelegeam de ce sînt ei importanți, ce îi așază în canon. Studiul literaturii contemporane mergea cam tot pînă unde ajunge și astăzi, puțin după 1980, cu Marin Preda și Cel mai iubit dintre pămînteni. Desigur, știam că există Ana Blandiana și Mircea Dinescu, de exemplu, dar nu citisem, pentru admiterea la Litere, nimic din scriitorii contemporani (mă gîndesc la cei în viață), nici nu prea aveam de unde. Abia în 1990, la olimpiada națională de limba română, aflam că există Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și multe alte nume importante ale culturii, ocolite de școala vremii. 

La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama. M-am bucurat că nu-și dau seama și ce scriitori nu-mi place să predau, sînt puțini aceia, am noroc. M-am și înspăimîntat, de vreme ce mă „citesc” așa de bine. Încă o dată, am primit confirmarea că profesorul nu oferă doar informație și formează competențe sau ce mai formează el, profesorul apare în fața clasei așa cum este ca om, cu defecte și calități, cu preferințe și idiosincrazii, nu e nici un mister la mijloc. O venerabilă doamnă profesoară mi-a șoptit la o întîlnire de promoție, cu aerul că îmi dezvăluie o taină, că în școală  „relația bate informația”. Cred că avea dreptate, e importantă relația. Eu stau de vorbă cu elevii mei, iar familiaritatea dintre noi, fără să devină vulgaritate, îmi îngăduie să înțeleg cum gîndesc ei (cam la fel cum gîndeam și eu la vîrsta lor) și cum aș putea să predau literatura ca lor să nu li se mai pară veche

Elevii mei de clasa a XI-a au citit, cîțiva singuri, alții împreună cu mine, Legenda lui Nicolae Milescu SpătarulDescriptio MoldaviaeElogiul nebunieiIstoria unei plăcinte, deși nu este neapărat materie de examen. Au descoperit că literatura (mai) veche chiar se poate citi, la fel de ușor sau de greu ca literatura contemporană, cu aceleași instrumente ale gîndirii. Și cu text în față.    

Mihaela Nicolae este profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Eminescu“ din Buzău. A fost distinsă cu titlul de profesor MERITO 2018, în cadrul unui proiect de recunoaștere a excelenței în educație.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.