Astérix, fratele dacilor?

Octav AVRAMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Astérix, fratele dacilor?  jpeg

În anii de facultate petrecuţi undeva pe malul Pacificului, am fost întrebat de o colegă dacă din România provin romanii. Am zis imediat că da, bineînţeles. Era un răspuns mult mai rapid decît un „nu, stai să vezi…“ şi povestit cumva totul de la zero, ştiam asta deja. Însă ce e clar e că pe atunci nu auzisem încă de posibilitatea unei întoarceri à la Georgeta Cordoş, cu studii de paleogenetică care îl preiau pe Enea ca trac de-al nostru şi fac din romanizarea Daciei o mică melodramă fratricidă în goana după aurul din Apuseni. Care detaliu, pe coasta de Vest, ba chiar relativ la istoria întregului continent, ar justifica destul de multe, iar mie mi-ar fi permis un unghi identitar… nesperat. Să îmi pară rău că am lăsat să se piardă momentul? Am preferat, în ocazii mai puţin absurde, în încercarea de a-mi simplifica povestea etnogenezei române for dummies, să fac referinţă la Astérix şi Obélix: galezii aceştia sînt totuşi principalul export literar al Franţei (vînzări de 350 de milioane de albume în lume!) şi puteau, de dragul unei anecdote, să se substituie pentru o poveste similară ceva mai la Est. Îmi dau seama acum, atît personal, cît şi profesional, că perspectiva unei benzi desenate cu daci, calchiată pe modelul francez de popularitate, e totuşi a big stretch. În primul rînd din cauza umorului – nu ştiu cine ar putea rivaliza cu René Goscinny, scenarist şi la alte serii de succes precum Lucky Luke sau Califul Iznogoud, autor al Micuţului Nicholas, alt enorm succes editorial pentru copii, acum tradus şi în română. Oricît de angajante ar fi materialele vehiculate pe reţelele sociale aproape zilnic pentru nuanţele lor ridicol-ezoterice de „dacopatie“ mediatică, umorul e de gradul doi, deci nu e de mirare că anul ăsta, la Noaptea Galeriilor, am văzut cel puţin două lucrări care luau în derîdere subiectul. Una dintre ele reprezenta un cap de dac cam ca acela de pe Dunăre, plutind în spaţiul intersideral (sic!). Mai la obiect e însă o discuţie a stazei satului lui Astérix – caracteristică şi a SF-ului, cu criogenizări, exoduri etc. –, care conservă nişte valori/clişee naţionale ce nu cad deloc bine pe dacul de azi. Cu toate că dacul ficţional ar fi şi el, din oficiu, la fel de patriot, şovin, naţionalist, galezul protocronist e totuşi produsul ieşirii din al Doilea Război Mondial. Aşa că face parte dintr-un fel de tematică de rezistenţă, ce îi permite să fie solidar cu alte celule de rezistenţă pe unde călătoreşte şi alături de care luptă contra a ceea ce pare pînă la urmă să fie imperialism, mondializare, consumerism. Mai arţăgos la început, dar prietenos pînă la urmă, Astérix are, în fiecare din cele 36 de albume publicate (ultimul chiar în acest an, deja al doilea pentru o echipă fără membri fondatori), exact atît spaţiu narativ cît să caute un pic de zîzanie, însă într-o formă ritualizată pentru copii, ce duce la o mai bună înţelegere cu ceilalţi şi, mai ales, pe care nu încearcă să îi domine pentru că, lucru mare, nu le prezintă nici un plan de reconstrucţie (ideologică). Cu toate că în tabăra sa abundă numele sufixate în „ix“, inspirate de cîteva nume istorice cu „-rix“ (adică rege), cum ar fi Vercingetorix, morala şi moralul trupelor de după Război, din care Franţa nu ieşea chiar nepătată, îl fac pe Astérix cel cu statură de Ştefan cel Mare ca, odată întors în sat la el, să pună preţ mai mult decît orice pe banchetul final, desfăşurat clasic, fără urmă de interes în dialectică. Şi culmea e că asta trebuie să fi plăcut şi germanilor după Război, care, fără să aibă o tradiţie serioasă de bandă desenată la chioşc ca vecinii lor, au cumpărat aproape la fel de multe albume cu Astérix ca ei: 120 de milioane vs 130 de milioane în Franţa! 

Aşa că

– visul unei BD cu daci inspiraţi din Astérix şi ai săi, fără un context mai propice zilelor noastre. Şi pentru că editorul e încurcat, pasionatul de bibliografie materială ar mai zice că nici pentru germani nu a fost prea clar la început. Primele albume traduse acolo erau o operaţiune dubioasă, în care numele lui Astérix devenea Siggi, capitala Bonnalla (de la Bonn + Walhalla), inamicii goţi erau din RDG şi mai departe la est, plus alte detalii ciudate care i-au făcut pe autori să ceară schimbarea editorului şi succesul seriei traduse a putut astfel începe. 

Octav Avramescu este filolog. Co-fondator al Asociaţiei Jumătatea Plină, care se ocupă de promovarea, editarea şi difuzare publicaţiilor BD.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.