Aşteptîndu-l pe Moş Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ceea ce mă priveşte, încetasem de mult să-l mai aştept. Cînd eram mică, îi pîndeam venirea în toiul nopţii, prefăcîndu-mă că dorm. Mă prefăceam însă atît de bine, încît adormeam buştean. Cu toate astea, mă încăpăţînam cu înverşunare, an de an, să-l văd la faţă măcar o dată, să-l prind de poalele hainei lungi, să-l trag de mustăţi şi să-i atîrn globuri colorate în barbă. Vroiam să am o discuţie serioasă cu el şi să lămurim o dată pentru totdeauna, la cîte un pahar cu lapte şi o farfurie cu fursecuri, existenţa lui. Visam, bineînţeles, şi la celebritatea pe care mi-ar fi adus-o un asemenea interviu, şi la titlurile bombastice de ziar, scrise cu litere de-o şchioapă: "Fetiţa care l-a întîlnit pe Moş Crăciun"; "Interviu în exclusivitate"; "Senzaţional! Misterul a fost descifrat!". Cum însă n-am reuşit niciodată să-l prind, am fost nevoită, timp de mai bine de 25 de ani, să mă prefac a accepta jalnicele explicaţii pe care mi le dădeau adulţii şi să pretind că nu-l mai caut. Ajunsesem chiar să mă joc şi eu de-a adultul şi să rîd la unison cu ceilalţi, de-un leat cu mine, de existenţa Moşului. Cînd renunţasem aproape de tot şi la visul de a-l intervieva, mulţumindu-mă doar cu subiectele jurnalistice terre-à-terre s-a întîmplat ceva. Era o dimineaţă de noiembrie. La redacţie se discuta alcătuirea unui dosar de Crăciun. Spiriduşi, feerie, tradiţional, comercial. După şedinţă, Iaromira Popovici, coordonatoarea numărului, a venit la mine şi mi-a întins un număr de telefon: Vrei să faci un interviu cu Moş Crăciun? Va daţi seama, bineînţeles, de reacţia mea. Moş Crăciun? Adică, Moş Crăciun? Adică toate visele copilăriei acolo, la doar un pas, sau mai bine zis, un telefon depărtare de a se îndeplini? Tensiunea mi-a crescut brusc, m-am înroşit toată, dar am căutat totuşi să disimulez fîstîceala şi, prefăcîndu-mă sigură pe mine, am luat numărul, încercînd un "da", indiferent, şi un "am să-l sun, să văd ce iese" cît mai puţin tremurat. Imediat după asta, mi-am luat haina, am ascuns bine numărul în portofel, mi-am salutat colegii pe grabă şi-am pornit întins spre casă. Am închis uşa cu grijă, mi-am pregătit cîteva rînduri pe o foaie (eram convinsă că în clipa în care Moşul va răspunde, voi pierde orice coerenţă) şi... am sunat. După trei ţîrîituri, a răspuns. (Fusesem avertizată că Moşul se ascunde sub alt nume, aşa că am intrat şi eu în joc, prefăcîndu-mă că vorbesc cu domnul Virgil Stoleriu, patronul unei firme care organizează petreceri.) Am stabilit o întîlnire chiar pentru acea seară. Tramvaiul a oprit puţin după Piaţa Traian. Am găsit adresa foarte repede, chiar dacă nu cunoşteam zona. Cum stăteam eu în staţie la 14, îngrijorată că n-am să mă descurc (uitasem şi harta acasă!), mă şi "agaţă" o doamnă jovială, cu faţă de bursucel. Cică tocmai ieşise de la serviciu unde primise cadou de la Moşu' un telefon mobil nou. Cînd am întrebat-o dacă mă poate îndruma, alţi doi domni, din apropiere, mi-au sărit în ajutor. Unul era teribil de cîrlionţat, altul avea o căciuliţă şmecheră pe frunte. Am urcat cu toţii în acelaşi tramvai şi, preţ de trei staţii, mi-au tot dat indicaţii, să nu care cumva să mă rătăcesc. Cînd am coborît le-am mulţumit, prefăcîndu-mă că nu m-am prins. Pe spiriduşi nu-i bine să-i deconspiri, pentru că se pot ruşina atît de tare încît ar putea plesni. Am străbătut aşadar întreaga stradă Popa Nan în căutarea numărului 171. Era deja întuneric şi nici ţipenie de om. Doar cînd şi cînd, cîte un lătrat nervos de cîine sau cîte o maşină în goană. Era un frig pătrunzător şi încremenit. Ca atunci cînd e pe cale să ţi se întîmple ceva. La un moment dat, dintr-o dată şi din noapte, răsare numărul 171: "Fabrica de petreceri". Am sunat de cîteva ori. Nimeni. Am apăsat pe clanţă şi-am intrat. O curte mare şi trei corpuri de clădire desenate cu iederă veche. Peste tot însă luminile stinse. Doar două felinare şi o lună foarte sus, mare şi plină de mister. Ghirlande şi clopoţei tăcuţi aşezaţi pe la uşi. După jumătate de oră de aşteptat în picioare şi în frig, tristă şi enervată de realitatea din ce în ce mai evidentă, mă hotărăsc să plec. Instantaneu însă, în faţa casei, opreşte o maşină. Un taxi, mi-am închipuit, dibuind prin geamul mat al porţii, culoarea galbenă. Aud o portieră trîntindu-se, maşina demarînd în trombă şi, dintr-o dată, văd o siluetă. Înceată, masivă, uşoară şi aproape plutind, apropiindu-se din ce în ce. Cum să vă descriu clipa în care, în curtea Fabricii, urmat de un braţ de costum roşu, tivit cu blăniţă albă, şi-a făcut apariţia, în carne şi oase, grăsun şi cu plete dalbe, însuşi Moş Crăciun? S-a oprit, m-a măsurat din ochi şi-a întrebat ce-i cu mine. Am îngăimat ceva despre un interviu la gazetă cu domnul Stoleriu. Aha... păi, nu-i aici şi, nici una, nici două, Moşul îşi smulge pletele dalbe, fesul, barba şi mustăţile, rămînînd un tînăr de 21 de ani, care urmează să dea anul viitor la Poliţie. Mă scuzaţi că stric misterul, dar mă dureau urechile... "Cristi e doar angajat aici... Şeful e domnul Stoleriu" - mai adaugă şi mă pofteşte într-un atelier. Pălării, măşti, baghete magice, prafuri strălucitoare şi jucării, multe jucării. Atelierul Moşului? Întreb fascinată şi cotrobăind din priviri. Un mic depozit, adevăratul atelier e alături, dar cheile sînt, din nou, la domnul Stoleriu... Cine e, de fapt... domnul Stoleriu? Aflu că e aşa, un fel de magician care se pricepe la orice... a apărut de pe undeva din Germania şi a înfiinţat "Fabrica de petreceri", prima din România; mai aflu că are un talent ascuns în a da viaţă baloanelor şi a face copiii fericiţi. Dar mai vine? În clipa aceea, telefonul lui Cristi sună, Cristi vorbeşte ceva deoparte, după care se întoarce, încurcat... "Ştiţi, domnul Stoleriu vă cere iertare, dar nu mai poate ajunge... Ceva neprevăzut, o petrecere, dar, poate, mîine dimineaţă..." Dintr-o dată înţeleg. Înţeleg că interviul n-o să aibă loc nici mîine, nici în seara de 24, la lapte cu biscuiţi. Înţeleg însă şi că Moşul există, dar ca să fie, trebuie să fie departe de un real palpabil, într-o lume a viselor nestingherite de certitudini.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

visarion alexa
Visarion Alexa, vizat de alte cinci plângeri penale în care este acuzat de agresiune sexuală - surse
Secția 20 a înregistrat, în ultimele zile, alte cinci noi plângeri penale pe numele lui Visarion Alexa, au declarat surse judiciare pentru Adevărul. Persoanele care au făcut sesizările reclamă fapte de agresiune sexuală.
masa noua de operatii la spitalul din Calarasi FOTO Facebook BM jpg
Mese de operații noi, la spitalul din Călărași. Echipamente moderne pentru blocul operator
Două mese de operații noi intră în dotarea blocului operator de la Spitalul Județean de Urgență din Călărași. Achiziția a fost finanțată de către Consiliul Județean Călărași și Ministerul Sănătății.
Parcul Industrial Moreni
Parcul Industrial Moreni va produce panouri fotovoltaice. La cât se ridică investiția privată
În contextul reducerii consumului de energie electrică din sistemul public, locuitorii din Moreni primesc o veste bună. Parcul Industrial Moreni se extinde, iar în noile hale se vor produce panouri fotovoltaice.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.