Asistenţii maternali sînt supraoameni <p>- interviu cu Ana BOGDEA -

Publicat în Dilema Veche nr. 257 din 21 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Motivaţiile sînt diferite şi ţin foarte mult de istoricul familial al fiecăruia. Unii consideră că nu au fost părinţi buni cînd ar fi trebuit, sau, în cazurile mai triste, au suferit pierderea unui copil şi vor să compenseze acest lucru, alţii pur şi simplu nu îşi găsesc un loc de muncă şi văd în asistenţa maternală o posibilă variantă. Mulţi mă întreabă dacă nu se pune şi problema banilor - ba da, dar nu văd ce ar fi rău în asta. Fiţi siguri că cei care urmăresc strict avantajele materiale renunţă repede după ce află despre ce responsabilităţi este vorba. Asistentul maternal îşi asumă 100% rolul de părinte - el se zbate să înscrie copilul la grădiniţă (şi ştim cu toţii ce probleme mari creează numărul prea mic de locuri în grădiniţe sau, mai grav, de grădiniţe în sine), el uzează de propriile relaţii de fiecare dată cînd copilul are nevoie de ceva şi, cel mai important, este direct răspunzător de tot ceea ce se întîmplă cu copilul pe care-l are în grijă. Orice s-ar întîmpla cu acesta din cauza asistentului maternal, un proces penal este inevitabil. E mult mai comod pentru cineva care vrea, într-adevăr, să cîştige nişte bani fără prea mari bătăi de cap să se "angajeze" ca bonă, deşi nici aici lucrurile nu sînt chiar atît de simple. Vorbim însă de o sumă de bani lunară pentru care nu trebuie să plătească impozit la stat şi de un program de 4-8 ore pe care le petrece în familia copilului. Este mai simplu - cîştigă nişte bani şi nu mai tremură pentru orice se întîmplă cu copilul pe care-l are în grijă. Obţinerea unui atestat de asistent maternal este un proces foarte laborios, care presupune analizarea amănunţită a multor aspecte legate de viaţa personală a solicitantului. Cum poate fi însă verificată potrivirea între asistentul maternal şi copil? Orice asistent maternal trece printr-o perioadă de potrivire teoretică. Cu alte cuvinte, în funcţie de nevoile de îngrijire ale copilului (vîrsta, starea lui fizică şi de sănătate - pentru că în sistemul de asistenţă maternală intră inclusiv copii cu handicap, copii bolnavi sau infectaţi cu HIV), dar şi a datelor despre solicitant, strînse în timpul anchetei sociale, decidem dacă acesta are sau nu capacitatea şi disponibilitatea de a îngriji copilul. După potrivirea teoretică urmează cea practică. În cazul unui nou-născut, de exemplu, asistentul maternal merge în spital şi, atît cît îi permite personalul medical, petrece cît mai mult timp în preajma copilului, asistă la orele de masă, îl hrăneşte, la rîndul lui, cu biberonul etc. În cazul plasamentului de urgenţă, nu mai este timp pentru toate aceste trepte pentru că vorbim de copii aflaţi în pericol (părăsiţi, abuzaţi sau care trăiesc în familii cu grave probleme). Evident, în aceste cazuri este posibil să apară nepotriviri, dar, chiar dacă se întîmplă acest lucru, intervin consilierii şi psihologii; copilul nu este scos imediat din familia respectivă şi plasat în alta - nu vorbim de o jucărie care poate fi mutată de colo-colo. Copiii care intră în sistemul de asistenţă maternală provin şi din familii care întîmpină dificultăţi: părinţii sînt foarte săraci şi fie au rămas fără casă sau fără serviciu, fie au plecat din ţară, iar ruda căreia i s-a încredinţat copilul nu mai poate avea grijă de el. Cred că sînt şi cazuri nefericite în care părinţii nu mai vor, pur şi simplu, să aibă grijă de copil pentru că îi încurcă. Separarea de familie este cea mai bună măsură din procesul de protecţie a copilului? Cea mai bună, dar ultima la care apelăm. Mai întîi încercăm să prevenim separarea copilului de căminul său. Să luăm exemplul unei tinere mame care ne solicită ajutorul fie pentru că familia - părinţii, soţul sau, în cazul unei femei necăsătorite, prietenul - nu vrea acest copil, fie pentru că nu are resursele financiare pentru a-l îngriji. Înainte de includerea copilului în sistemul de plasament, se încearcă consilierea familiei şi se caută resurse în cadrul acesteia. Un alt "ajutor" ar fi centrul maternal în care mama poate sta cu copilul de la şase luni pînă la un an, timp în care îşi poate căuta un loc de muncă sau o sursă de venit. O altă variantă ar fi sprijinul unor fundaţii care, pentru o perioadă, o pot ajuta pe mamă cu scutece, alimente sau medicamente. Ce se întîmplă în cazul în care un copil ajunge să se raporteze la asistentul maternal ca la propriul părinte, chiar dacă nu este vorba de cel biologic? O astfel de situaţie este de preferat sau de evitat? De la bun început, încă din timpul cursurilor de pregătire, asistenţilor maternali li se explică faptul că trebuie să le vorbească cît mai mult şi cît mai des copiilor, oricît de mici ar fi aceştia, despre părinţii lor naturali. Este foarte important ca între asistentul maternal şi copil să se construiască o relaţie bazată pe încredere, or, nu-i poţi cere unui copil să nu mintă, atîta timp cît tu îi spui "eu sînt mama ta", deşi nu este aşa. În cazurile fericite, după o perioadă, părinţii doresc să-şi ia copilul înapoi. Dacă tu îl obişnuieşti să-ţi spună "mamă", iar acesta, implicit, va ajunge să te şi perceapă aşa, ce îi vei spune cînd va apărea mama lui naturală? Unii părinţi, chiar dacă îşi încredinţează copilul unui asistent maternal, nu îl abandonează. Unii îşi vizitează copiii mai des, alţii - mai rar, dar o fac. Dacă băiatul de care ai grijă ştie că tu eşti mama lui, în momentul în care îi vei spune "Hai în parc să ne întîlnim cu mama" îl vei bulversa total. Chiar şi în cazul copiilor care au fost abandonaţi în spitale, asistenţii maternali sînt sfătuiţi să evite cuvintele "mamă" sau "tată", pentru că şi aceşti copii, la un moment dat, s-ar putea să fie adoptaţi. Am cunoscut o fetiţă care şi-a văzut familia pentru prima dată la nouă ani, răstimp în care a fost îngrijită de un asistent maternal. Deşi nimeni nu mai spera ca acest copil să mai fie căutat vreodată de părinţi, ea a fost tot timpul învăţată că familia în care locuieşte nu este familia ei naturală şi a ajuns să înţeleagă acest lucru. Cînt s-a născut fetiţa, mama ei avea buletinul expirat şi nu o putea înregistra. A plecat din spital pentru a-şi face buletin, au intervenit unele probleme care au întîrziat întoarcerea femeii în maternitate - se pare că părinţii nu ştiau că ea este căsătorită şi că urma să aibă un copil -, iar personalul medical a considerat că îşi abandonase copila, au scos-o din spital şi au mutat-o la "Sfînta Ecaterina". Pe scurt, mama nu a mai dat de copil, a abandonat căutarea, a plecat în America, iar copilul a fost dat în plasament. Prin nenumărate adrese la Inspectoratul pentru Evidenţa Populaţiei şi la Poliţia de Frontieră, noi am încercat să o găsim pe femeie, dar a fost imposibil. Am reuşit, în final, să dăm de urma bunicilor undeva prin judeţul Olt, le-am făcut o convocare pentru a-şi întîlni nepoata şi, între timp, a apărut şi mama! Asistenţii maternali sînt nişte supraoameni - este inevitabil ca între ei şi copii să nu se creeze o relaţie foarte strînsă, dar înţeleg şi reuşesc să facă o diferenţă foarte clară între sentimentele lor şi binele copilului. În cazul acestei fetiţe, asistenţii maternali s-au comportat ireproşabil - cînd şi-a văzut pentru prima dată bunicii, lucrurile au decurs cum vedem, poate, doar în filmele americane. În momentul în care asistentul maternal a intrat cu fetiţa în biroul în care se aflau bunicii - pe care, repet, copilul nu-i văzuse niciodată - aceasta s-a aruncat în braţele lor şi le-a spus: "Ce mult mă bucur să vă văd!". Asistenta maternală, foarte jovială şi foarte bine dispusă, le-a făcut cunoştinţă bunicilor cu nepoata lor, au vorbit, au povestit fericiţi, dar cînd a ieşit din camera respectivă nu se mai oprea din plîns... Asistenţii maternali merită toată stima pentru că, deşi stau ani la rînd alături de un copil - şi înţelegem cu toţii ce presupune acest lucru, pornind de la implicarea emoţională - au puterea să se bucure cînd este reintegrat în familia lui naturală sau este adoptat. Părinţii au voie să-şi viziteze copilul în măsura în care ei doresc acest lucru? Absolut - se stabilesc vizite fie aici, în cadrul Direcţiei pentru Protecţia Copilului, fie în parc, dar întotdeauna sub supravegherea asistentului social, pentru că oricînd pot apărea discuţii. Din prea multă vinovăţie, unii părinţi îşi arată nemulţumirea faţă de asistenţii maternali, fără a avea un motiv întemeiat - ca să nu-mi spui tu mie ce mult am greşit dîndu-mi copilul în plasament, încep eu să-ţi reproşez că nu-mi place bluza pe care o poartă, că nu-i pieptănat sau că bretonul este tuns prea scurt, că ai întîrziat zece minute, deşi eu, părintele, poate nu mi-am mai vizitat copilul de şase luni sau de un an... Iar copiilor, aceste scene nu le fac deloc bine. Credeţi că părinţii ar trebui constrînşi în vreun fel anume? Da! Şi, ca să nu sune prea dur, aş vrea să vă dau cîteva exemple. Sînt cazuri în care familia care îşi dă copilul în plasament dispare pur şi simplu şi toate eforturile noastre de a da de urma părinţilor eşuează. Noi depunem dosarul copilului în tribunal cu propunere de integrare a acestuia în sistemul de adopţii, dar, cînd încep procedurile legale, apar părinţii de niciunde! Încep, evident, vizitele, copilul nu vrea să stea cu ei, părinţii insistă şi, după şase luni în care zăpăcesc pe toată lumea, inclusiv pe copil, se urcă în tren şi se fac, din nou, nevăzuţi. Părinţii nu sînt constrînşi nicicum; ei sînt părinţi - şi atît! - şi au toate drepturile! Cineva ar trebui să ţină seama de aceste aspecte, să impună o perioadă de timp - nu poţi să aştepţi şase luni, un an, doi, cinci să se hotărască părintele ce vrea, de fapt, cu copilul său! Nu trebuie însă nici puşi la zid! În nici un caz. Părinţii care îşi încredinţează copilul unui asistent maternal şi care dispar fără urmă sînt puţini. Majoritatea se chinuie sincer pentru a-şi reintegra copilul în familie - îşi găsesc un loc de muncă, îşi închiriază un apartament etc. Este foarte clar că pentru aceştia din urmă plasarea copilului în sistemul de asistenţă maternală este spre binele copilului. Nimeni nu trebuie judecat - încercăm să le explicăm chiar şi asistenţilor maternali că cel mai bun lucru, cînd un părinte începe să le facă reproşuri, este să înţeleagă situaţia în care se află acesta. De multe ori, părinţii se satură să tot fie "loviţi" şi arătaţi cu degetul: "Tu nu eşti bun de nimic, nici măcar să fii părinte!". Pentru oricine o astfel de acuzaţie este prea mult, te atinge prea intim. a consemnat Ruxandra TUDOR

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.