"Aş vota să rămînem în UE" - interviu cu David LIDINGTON

Românii au fost afectaţi de relatările şi dezbaterile din mass-media britanice, legate de problema migraţiei şi de dreptul la muncă. Ce le transmiteţi? Cum să interpreteze aceste semnale?

Presa înseamnă organizaţii independente, şi nu sînt sub influenţa guvernului. Ele scriu ce vor să scrie, spun ce vor să spună. Ce vreau eu să spun este că cetăţenii care vin în Marea Britanie şi care lucrează şi plătesc taxe şi contribuie la societate sînt foarte bine-veniţi. Şi avem cetăţeni din tot felul de ţări, care au contribuit la societatea britanică, au învăţat engleză şi au pus umărul la serviciile societăţii. La fel de bineveniţi sînt cei care vin să studieze la licee sau universităţi ori care vin ca turişti, să cunoască ţara noastră. Există, în acelaşi timp, o preocupare reală legată de regulile noastre de acces la asistenţa socială, şi nu doar cea pentru cetăţenii străini. Este o dezbatere extrem de aprinsă în Marea Britanie, legată de arhitectura propriului nostru sistem, de cum ar trebui să se schimbe regimul şi condiţiile în care inclusiv cetăţenii noştri să aibă acces la beneficii şi ajutoare sociale. Este un subiect controversat. Iar coaliţia aflată la guvernare este determinată să reformeze sistemul în profunzime. Asta înseamnă că subiectul este, în egală măsură, de mare interes naţional.

A fost fixat un deadline pentru ca acest nou sistem să fie desenat şi implementat?

În legătură cu aspectele ce ţin de politicile naţionale, de reforma propriului sistem, aceasta a fost făcută în 2010, legislaţia a trecut prin parlament. Există, însă, un număr foarte mare de tipuri de ajutoare sociale, care trebuie grupate şi aduse în acelaşi sistem de plată, iar aceasta reprezintă o provocare extrem de complicată de politică publică. Nu există o dată la care să intre în vigoare, dar ea trebuie definitivată pînă la sfîrşitul mandatului acestui parlament, în 2015. Orice schimbări pe care intenţionăm să le facem, însă, în ceea ce priveşte accesul cetăţenilor altor state – europene sau noneuropene – la sistemul britanic de protecţie socială, mă aştept să fie anunţate în următoarele luni.

Există, totuşi, o mulţime de percepţii negative legate de muncitorii români, de bulgari, de est-europeni. Nu toate sînt justificate. Care sînt vinovaţii: guvernele lor? Regulile Bruxelles-ului? Guvernul pe care îl reprezentaţi dumneavoastră?

Sînt, într-adevăr, o mulţime de factori. Cînd te confrunţi cu dificultăţi economice, oamenii devin mai nervoşi în chestiunile legate de migraţie. Aceasta este una dintre realităţile politice. Faptul că predicţiile guvernului anterior, legate de numărul de polonezi care vor veni în Marea Britanie, au fost atît de mult subestimate i-a făcut pe oameni neîncrezători, astfel că este mult mai probabil ca ei să creadă poveşti mai înspăimîntătoare. De asemenea, aş spune, dacă aruncăm o privire în spatele titlurilor de presă, cînd vorbeşti cu angajatorii britanici – cei din industria turismului, de exemplu, care au angajat o mulţime de cetăţeni din Europa Centrală şi de Est –, ei vor spune că aceşti oameni au făcut o treabă foarte bună. Aceasta este o parte din tabloul general. Mai cred, la fel, că oamenii disting, uneori, între cei pe care îi cunosc personal şi o îngrijorare generală legată de migraţie, şi nu doar despre cetăţenii care provin din Europa de Est. A existat, în ultimii 15 ani, o creştere semnificativă a numărului de imigranţi în Marea Britanie, şi nu doar din cauza măsurilor tranzitorii de pe piaţa muncii din UE, ci şi a schimbărilor privind regulile legate de migraţia celor din alte părţi ale lumii. Aceasta a fost doar o parte, dar aş argumenta că au existat şi serioase probleme în implementarea regulilor pe care noi deja le aveam.

Cred însă că, în timp, anxietăţile populaţiei locale vor tinde să se soluţioneze, în special pe măsură ce va fi clar că oamenii care vin pentru prima dată în Marea Britanie sînt muncitori, plătesc taxe, contribuie la societate şi învaţă limba engleză.

Să ne uităm la povestea instalatorului sau a constructorului polonez, care oferă un serviciu rapid şi la un cost mult mai bun, dar, trecînd pe partea cealaltă a străzii, întîlneşti un instalator britanic, care are o familie de întreţinut şi plăteşte rate la casă şi care, probabil, mai are şi pe cineva angajat în mica lui afacere şi, dintr-odată, se trezeşte în competiţie cu patru-cinci polonezi de 20 de ani, care nu au responsabilitatea unei familii, care locuiesc împreună şi care împart toate costurile legate de întreţinere. Vedeţi cum, pentru diferiţi oameni din societate, există un impact diferit. Este o realitate extrem de complicată.

Germania şi alte trei state membre au propus recent Comisiei Europene un mecanism prin care să poată interveni mai prompt cînd apar derapaje democratice în statele membre. Bineînţeles că noi, în România, am legat această iniţiativă de criza politică şi constituţională prin care am trecut astă-vară.

Cred că este important ca Uniunea Europeană şi Consiliul Europei să rămînă alături de valorile democratice şi să respecte regulile statului de drept. Mai cred că unul dintre succesele Uniunii Europene este faptul că, prin procesul de extindere, a întărit democraţia, drepturile omului, statul de drept, instituţiile democratice din statele din Estul Europei.

Sînt, însă, prudent în a spune dacă instituţiile europene ar trebui să aibă mai multe puteri pentru că cetăţenii, într-o democraţie, trebuie să aibă libertatea de a alege guvernele pe care şi le doresc. Nu cred că ajuţi democraţia dacă voturile şi opţiunea cetăţenilor sînt răsturnate de cineva care stă în birourile de la Bruxelles. Puterile sînt deja trecute în Tratatul de la Lisabona. Regulile şi valorile UE sînt menţionate în articolul 2 din Tratat, posibilele sancţiuni sînt stipulate în articolul 7 din acelaşi document.

Nu judec Germania sau pe colegii din celelalte state membre pentru că au ridicat astfel de îngrijorări. Nu cred neapărat că au avut în mod special România în minte cînd au întocmit scrisoarea, dar aş fi prudent în a da puteri suplimentare instituţiilor europene în acest sens.

Şi care ar fi alternativele?

Ai deja totul în articolul 7. În Tratat. Ai puterea să retragi finanţările europene. Ai puterea să suspenzi automat dreptul la vot. Este o procedură scrisă clar. Dar chiar trebuie să fie ultima soluţie atunci cînd există îngrijorări reale legate de comportamente antidemocratice. Au existat îngrijorări în cazul României, în timpul crizei constituţionale, criza a fost depăşită cu succes, mai sînt lucruri de făcut în privinţa măsurilor anticorupţie şi în numirea procurorilor, şi este treaba premierului şi a preşedintelui să lucreze împreună la această agendă, în interesul României.

Să ne oprim şi la Parteneriatul Estic. Republica Moldova trece acum printr-o criză politică. Perspectiva unei promisiuni de aderare ar impulsiona lucrurile, le-ar face să avanseze spre Uniunea Europeană. Care e poziţia Marii Britanii?

Articolul 49 din Tratatul UE spune că orice ţară europeană are dreptul să aplice pentru statutul de membru al UE. Poziţia noastră este de a sprijini ambiţiile tuturor statelor din Balcanii de Vest şi pe cele ale Turciei de a adera la UE, pentru Parteneriatul Estic la fel, şi nu vedem nici un motiv pentru care Republica Moldova sau alte state ale Parteneriatului Estic nu ar putea să aplice şi să obţină statutul de membru UE.

Premierul nostru a spus – şi eu sînt bucuros să o repet: nu avem nici o obiecţie în privinţa Republicii Moldova. Pentru ca acest lucru să fie posibil, Republica Moldova trebuie să facă reforme politice, economice şi pe cele legate de statul de drept.

Cum veţi vota la referendumul din 2017?

Dacă ar fi mîine, aş vota pentru ca Marea Britanie să rămînă în UE. Obiectivul – intenţia premierului David Cameron – este ca pînă în 2017 să aibă un program de reformă de succes al UE, care să o facă mai democratică, mai competitivă, mai flexibilă decît în prezent. Şi eu vreau să fiu cu el în acest proiect.

David Lidington este ministrul Marii Britanii pentru Europa.

Interviu realizat de Cristian GHINEA şi Bianca TOMA