„You Are Fake News!“ Jurnaliști contra demagogi în era digitală

Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
„You Are Fake News!“ Jurnaliști contra demagogi în era digitală jpeg

Donald Trump a fost prins cu peste zece mii de minciuni în primii doi ani de la instalarea în Biroul Oval de la Casa Albă, arată un raport The Washington Post. Cel de-al 45-lea președinte american nu este nici pe departe singurul politician mincinos, mulți alții au fost porecliți Pinocchio, dar cu siguranță moștenitorul imperiului imobiliar e cel mai notabil demagog contemporan. Trump a fost gazda celebrului reality-show The Apprentice; și-a consolidat reputația în Home Alone 2, în care a interpretat propriul rol al unui proprietar de hotel. Într-o conferință de presă la începutul lui 2017, iritat de întrebările privind posibila interferență a Rusiei în campania sa, i-a strigat lui Jim Acosta de la CNN: „You Are Fake News!“ Apoi, într-o postare pe Twitter, a nominalizat cîteva instituții media ca „fake news media și dușmani ai poporului“: „The FAKE NEWS media (failing @nytimes, @NBCNews, @ABC, @CBS, @CNN) is not my enemy, it is the enemy of the American People!“ (@realDonaldTrump) February 17, 2017. În 2019, Jim Acosta a publicat cartea The Enemy of the People: A Dan-gerous Time to Tell the Truth in America, în care relatează perioada în care a fost corespondent la Casa Albă și critică discursul urii împotriva „celor 3 M: musulmani, mexicani și mass-media“.

Proaspăt ales președinte al Partidului Conservator și prim-ministru al Marii Britanii, Boris Johnson și-a început cariera ca jurnalist la The Times, dar a fost prins la scurt timp falsificînd o declarație de presă, fabricînd un citat despre care a pretins că aparținea istoricului Colin Lucas. Johnson a lucrat ca reporter la The Daily Telegraph și ca editor la The Spectator; a fost ales primar al Londrei, dar nu este singurul jurnalist care a devenit candidat sau primar al unei metropole beneficiind de capitalul de notorietate de ziarist. Boris a fost unul din liderii campaniei Brexit și a fost prins cu minciuna că nu ar fi menționat Turcia în propaganda pentru ieșirea UK din UE, dar în realitate a semnat o scrisoare în care susținea că singura șansă pentru britanici să nu se mai învecineze cu Turcia era să părăsească Uniunea.

Într-un editorial din The Guardian din iulie 2019, „From Trump to Boris Johnson, we’re moving from post-truth to post-shame“, Alastair Campbell definea retorica populiștilor drept minciună de agitație a cetățenilor nemulțumiți ale căror probleme mai mult le adîncește: „Populism means never having to say you’re sorry and never having to say you’re wrong. You just change the subject.“ Ironic, cu această strategie de discurs s-a produs ascensiunea populiștilor în două din cele mai vechi democrații ale lumii: Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.

În epoca televiziunii în care media tradițională (presa tipărită, radio, TV) atingeau apogeul, Negrine și Papathanassopoulos au descris într-o lucrare celebră americanizarea comunicării politice pe care au definit-o prin spectacularizarea vieții politice, personalizarea competiției electorale, standardizarea comunicării mediatice cu „reţete“ comerciale, multe din ele inventate pe piaţa de televiziune americană. Trump și Johnson s-au folosit de presa tabloidă și au ajuns pe prima pagină a ziarelor sau la televiziune în prime-time.

Revoluția new media (rețelele sociale, smarthphone-ul) a produs o turnură majoră la nivelul mijloacelor de comunicare și în relația dintre politicieni și cetățenii-user-i. Internetul a schimbat comunicarea politică mai întîi în SUA, apoi în lume, mobilizînd la firul ierbii. Milioane de voluntari au fost mobilizați la alegerile din 2004 și s-au implicat în campania lui Howard Dean, iar Barack Obama a fost supranumit în 2008 „primul președinte Internet al SUA“ cînd a cîștigat cursa pentru care l-a cooptat în echipă pe Chris Hughes, unul dintre cofondatorii Facebook. Nativii digital au găsit pe Internet un spațiu de exprimare creativă și transparentă a opiniilor politice, de generare de content amator, divertisment gratuit și participare la discuții politice. Politicienii au profitat de noile oportunități tehnologice: moderați și extremiști, democrați sau populiști, au transformat Internetul în noua lor arenă de dezbatere, de denigrare a concurenței, de cucerire a publicului. „Politica narcisismului“ și-a găsit susținători radicali în utilizatorii de Instagram, Twitter, Facebook.

Actuala etapă este aceea a războiul hibrid (troli, clonări de site-uri, falsificare de documente, răspîndire de știri false) care influențează jocul politic internațional. Alegerea lui Trump și campania Brexit susținută de politicieni ca Boris Johnson prin scandalul Cambridge Analytica au relevat impactul propagandei pe rețele sociale, modul cum pot fi folosite datele personale pentru micro-targetare și manipularea votului, puterea de dezinformare a știrilor false. Comisia Europeană a învățat din lecția Brexit și a reacționat în contextul alegerilor pentru Parlamentul European din 2019: planul de contracarare a știrilor false răspîndite prin rețelele sociale vizează ceea ce UE, NATO și SUA consideră a fi tentativele Rusiei de subminare a democrațiilor occidentale.

Studiul lui Vosoughi, Roy și Aral, „The spread of true and false news online“, publicat în revista Science, 2018, a demonstrat că în mediul online minciunile se răspîndesc mai rapid decît adevărul, știrile false se difuzează mai departe și ating mai mulți user-i și că impactul -fake news despre terorism, dezastre naturale, legende urbane sau zvonuri financiare este mai pronunțat. Probabilitatea ca user-ii să preia și să share-uiască știri false este mai mare decît aceea de a răspîndi știri verificate, iar dezintoxicările nu au tocmai cea mai bună șansă de a fi citite. Fake news se distribuie mai mult și mai rapid, penetrează mai departe și acoperă un public mai larg (de o sută de ori mai mare) decît real news.

Internetul pare a fi spațiul ideal pentru demagogi și promisiuni populiste. Minciuna va fi folosită fără ezitare pentru a asigura succesul cauzei, mai ales dacă publicul este receptiv la anumite minciuni. Discursul urii, găsirea țapilor ispășitori pentru probleme nerezolvate sau inventarea de inamici confirmă sau întăresc prejudecățile, sporesc teoriile conspirațiilor, crescînd astfel sprijinul pentru extremiști sau naționaliști. Dușmanii poporului în discursul populist sînt refugiații musulmani, străinii, multinaționalele, ONG-urile, Soros. Și, mai recent, mass-media.

Revoluția noilor media a perturbat nu doar comunicarea politică, ci și jurnalismul tradițional. În era presei tipărite sau a televiziunii, jurnaliștii responsabili, fact-checkers, editorii, redactorii aveau rolul de gate-keeper-i, de „păzitori ai porților“ în privința informațiilor ce meritau a fi publicate și prezentate publicului. În schimb, în era neoliberală a rețelelor sociale, cu acces gratuit la tehnologii care transformă consumatorul în producător de știri, rolul gate-keeper-ilor s-a diminuat dramatic. Minciuna deliberată, mistificarea, dezinformarea, difuzarea de conținut mincinos, zvonuri sau fake-uri pe Internet constituie o sursă de divertisment pentru user-i și de profit pentru afacerile celor care urmăresc trafic online din clickbait. Informația e filtrată de altgoritmi care, potrivit studiului lui Vosoughi, sînt programați să răspîndească și să promoveze în news-feed știrile cu impact emoțional. Din acest motiv, responsabilitatea jurnaliștilor din presa mainstream, pentru verificarea și selectarea informațiilor, a devenit cu atît mai semnificativă.

Dar o presă independentă, responsabilă, lucidă, preocupată de adevăr și de interesul public, cu jurnaliști incomozi care își iau în serios rolul de „watch-dogs“, de păzitori ai democrației împotriva iliberalismului, nu e tocmai pe placul demagogilor. Pentru că jurnaliștii incomozi sînt critici ai intereselor corupților Puterii. Din acest motiv sînt decredibilizați și ajung să fie portretizați în discursul populiștilor ca „dușmani ai poporului“. 

Antonio Momoc este conferențiar univ. dr. la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Cea mai recentă carte: Comunicarea 2.0. New media, participare și populism, Editura Adenium, Iași, ediția a II-a, 2019.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.