Voyeurismul tehnologic

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Voyeurismul tehnologic jpeg

„Cînd vom viețui cu sentimentul că în curînd omul nu va mai fi om, atunci începe istoria, adevărata istorie.“

EMIL CIORAN

De aproximativ 20 de ani sîntem spionați. Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mulți. Ne aflăm într-un război rece digital, unde marile companii de tehnologie (Big-Tech) se luptă pentru o poziție dominantă la nivel global. Ambițiile acestor companii-gigant nu mai au legătură cu o anumită zonă geografică, o piață sau un stat. Produsul pentru care se duce această luptă pentru putere este reprezentat de viața noastră privată, datele noastre personale, intimitatea propriilor gînduri și influențarea deciziilor noastre fără ca noi să percepem această influență.

Trăim într-o societate a expunerii vieții noastre private, pentru că vrem să existăm în acest univers digital fără de care nu mai putem trăi. Mai grav este faptul că sîntem în mod constant supravegheați și manipulați prin mijloace invizibile create de aceste companii. Autoarea cărții The Age of Surveillance Capitalism (Era capitalismului de supraveghere), Shoshana Zuboff, profesoară americană la Harvard și psiholog social, a definit spionajul marilor companii ca fiind capitalism de supraveghere. Presiunea prezenței noastre îndelungate pe Internet a devenit cu atît mai apăsătoare de la începutul pandemiei, stresul digital crește în fiecare zi, oboseala navigatului online în mod continuu se resimte. Volumul de informație care abundă în aceste vremuri pune presiune pe oamenii care în general ar vrea să știe tot, dar nu mai pot să țină pasul cu ritmul Internetului. „Ieșim în lume” ca să vedem, dar și ca să fim văzuți. Or, în 2020 (iată că și în 2021), nevoia noastră de a fi remarcați a fost exprimată printr-o creștere a numărului de poze publicate online, a teleconferințelor, a webinariilor și a conținutului video postat pe Internet pentru că nu am putut părăsi (prea mult) locuința, spre profitul marilor companii de tehnologie.

La începutul anului 2020, Apple atingea impresionanta cifră de 1,5 miliarde de utilizatori, din care aproximativ 900 de milioane utilizau dispozitive iPhone. În primul trimestru al anului trecut, compania raporta venituri de 91,8 miliarde de dolari americani. 100 de milioane de noi utilizatori Apple sînt constant înregistrați în baza de date a companiei în fiecare an. În anul 2014, Facebook achiziționează WhatsApp. În luna martie 2020, WhatsApp raporta 2 miliarde de utilizatori activi în fiecare lună, în condițiile în care, în februarie 2016, un miliard utilizau aplicația. În 2019, Facebook raportează 2,45 miliarde de utilizatori (numărul rămînînd constant și în anul 2020), utilizatorii cu vîrste peste 65 de ani fiind în prezent grupul cu cea mai mare expansiune. Primul videoclip urcat pe platforma YouTube (produs al companiei Google) datează din anul 2015, cînd fondatorul unei grădini zoologice a postat filmulețul intitulat Eu la zoo. În zece ani, platforma a ajuns de la zero la un miliard de utilizatori. În 2019, YouTube raporta 2 miliarde de utilizatori și este în prezent cea mai populară platformă cu conținut video din lume (în America, aproximativ 85% din adolescenți utilizează YouTube).

În anul 2019, patru miliarde de oameni utilizau Google (inventatorul spionajului virtual). Astăzi, compania americană controlează 90% din piața căutărilor online la nivel global, cu peste 78.000 de căutări pe secundă. Compania are peste 102.000 de angajați și lucrează cu aproximativ 121.000 de contractori externi. În luna septembrie 2019, Alphabet, care deține și controlează Google și alte 200 de companii, valora 825 de miliarde de dolari americani. PIB-ul României în anul 2019 a fost de 223 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă că Alphabet valora în 2019 de trei ori mai mult decît PIB-ul țării noastre și, respectiv, aproape jumătate din PIB-ul înregistrat de Uniunea Europeană.

Puterea acestor companii a devenit o problemă de securitate publică, dar și personală. Ceea ce ani de zile a fost permis începe să fie limitat și restricționat prin lege, tonul normativ fiind dat de Uniunea Europeană care, în 2018, aplică Regulamentul privind Protecția Datelor Personale (GDPR) la nivelul Uniunii, dar și extra-UE. Avînd în vedere că interacțiunea economică este globalizată, mediul de afaceri a fost forțat să se conformeze acestui regulament pentru a nu pierde relația comercială stabilită cu cetățenii europeni (și implicit controlul acestora), iar statele lumii au fost nevoite să adopte modele legislative similare pentru a intra în rînd. Odată cu Internetul și construcția universului cibernetic, și-au făcut apariția infractorii digitali – hackerii. Infracționalitatea cibernetică a fost evaluată de către compania Accenture între 2019-2023 la impresionanta sumă de 5,2 trilioane de dolari americani la nivel global. Drept urmare, controlul legislativ se lărgește, obligînd organizațiile private și de stat să se conformeze Directivei Europene privind securitatea rețelelor (denumită Directiva NIS – Network Information Security, transpusă și în legislația din România în 2018).

Respectarea normelor create este greu de impus în contextul volumului de date deja colectat și al extinderii acestor companii care au dobîndit o putere greu de încadrat și care manipulează de mai bine de 20 de ani realitatea percepută de oameni prin mijloace digitale. Matematica a devenit un mijloc de a-i proteja pe oameni (criptarea datelor), dar și de a-i spiona prin crearea unor algoritmi pe care roboții virtuali (inteligența artificială) îi „învață”, atingînd perfecțiunea. Cu datele noastre, inteligența artificială descoperă totul despre noi, iar companiile analizează și interpretează datele obținute. Marile companii de tehnologie se comportă ca niște voyeuriști. Singura modalitate de limitare a puterii acestora trebuie să vină direct de la utilizatorul final, cunoscînd pericolele la care este expus într-o lume pe care nu o înțelege (mediul virtual) și în care este nevoit să trăiască. Unii spun că cenzura avîntului tehnologic trebuie să fie stabilită prin reglementări legale, dar credem că acestea au întîrziat, au pierdut un tempo greu de recuperat. Guvernele au profitat de pe urma expansiunii giganților tehnologiei, ezitînd zeci de ani să privească cu seriozitate pericolul ascuns din spatele platformelor de socializare. În 2016, Facebook a prezentat rezultatele unui studiu (Facebook Executives Shut Down Efforts to Make the Site Less Divisive – Jeff Horwitz & Deepa Seetharaman 26.05.2020 – The Wall Street Journal: https://www.wsj.com/articles/facebook-knows-it-encourages-division-top-executives-nixed-solutions-11590507499) realizat chiar de aceștia, conform căruia „în 64% din cazurile în care o persoană se alătură unui grup extremist din platformă, aceasta acționează în urma recomandărilor trimise de Facebook”. Cu toate acestea, companiile nu vor să se comporte ca niște cenzori, susținînd că nu pot să devină „arbitri ai adevărului” (Platforms Must Pay for Their Role in the Insurrection – Roger McNamee 01.07.2021, Wired: https://www.wired.com/story/opinion-platforms-must-pay-for-their-role-in-the-insurrection/).

Echilibrul de putere va fi restabilit de fiecare dintre noi, renunțînd treptat la influența pe care lumea virtuală o are asupra vieții noastre. Dacă nu acționăm, ne vom pune speranțele în Hillary Clinton și va fi ales Trump, vom urmări în direct asedierea Capitoliului Statelor Unite ale Americii, un partid necunoscut și extremist își va atribui un procent important de senatori și deputați în Parlamentul României, iar într-o zi vom adormi în democrație și ne vom trezi în alt regim.

P.S. Pe data de 7 ianuarie 2021, WhatsApp a început să își anunțe utilizatorii că, din 8 februarie 2021, toate datele publicate în aplicație (poze, mesaje, apeluri inițiate și preluate, date de profil și metadate) vor fi integrate cu Facebook și cu toate companiile din grupul Facebook, iar în lipsa acceptării noilor condiții aplicația nu va mai putea fi accesată. În urma acestui ultimatum, utilizatorii de pe întreaga planetă au început să caute alternative, renunțînd unul cîte unul la utilizarea aplicației. Deci se poate.

Alexandru Gheorghe este jurist, specialist în protecția datelor și implementare a programelor de securitate cibernetică.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.