Ai aflat și dumneata, mai mult ca sigur, că în ultima vreme din ce în ce mai multă lume se plînge de lipsa de somn. De altfel, atunci cînd vine vorba de somn, prima și, vai, aproape singura tentație a oamenilor este să îți povestească despre insomniile lor. Nu despre somn, despre insomie. E ca și cum ai întreba pe cineva ce-a făcut în concediu și ar începe să ți se plîngă despre cît de multă treabă are la serviciu, cum îl persecută șeful de birou, cîte ore suplimentare a făcut în ultima lună. Sau ca și cum ai fi invitat la o nuntă și te-ai trezi, dimpotrivă, la o petrecere de divorț. Nu țin minte să fi auzit în ultima vreme altceva care să se definească mai mult prin opusul său decît somnul. Pînă și poveștile despre creșterea economică sînt cîteodată doar povești despre creșterea economică, nu despre dezechilibrul de plăți externe sau despre rata minusculă de absorbție a fondurilor europene.

Așadar, avem o problemă: din ce în ce mai mulți oameni suferă de insomnii. Și, dacă avem o problemă, s-ar cuveni să căutăm soluțiile, iar, ca să căutăm soluțiile, ar trebui să identificăm cauzele lipsei de somn. Nu spun că n-ar fi și altele, dar, din ce am auzit eu pînă acum, acestea ar fi stresul, anxietatea, grijile (toate trei cam din aceeași categorie), dar și oboseala. Cum așa, ai fi tentat să întrebi, cum să nu poți să dormi de oboseală? Ei bine, da, și sînt sigur că și dumitale, stimată cititoare sau stimat cititor, ți s-a întîmplat cel puțin o dată să nu poți dormi de cît de obosit sau de obosită ai fost. Nu pretind că am soluții pentru stres, anxietate, griji, nevoi, necaz, durere. Le las în seama psihologilor sau a altor feluri de specialiști. Dar, pentru oboseală, aș îndrăzni să-ți supun atenției, nu atît o soluție miraculoasă, cît mai degrabă o mică sugestie, și anume somnul.

Pare un paradox, dar nu e. Pentru că nu un somn propriu-zis, nu opt ore de somn pe noapte, cu moment fix pentru culcare, îți sugerez. N-aș avea îndrăzneala asta, n-aș putea să-ți propun altceva decît un nevinovat pui de somn. Și ți-o spun fiindcă, în general, lumea tinde să acorde atenție numai somnului și pierde din vedere faptul că se cuvine și el cultivat, că se cuvine crescut încă de mic. Dacă avem puericultură, nu ar fi logic să avem și somnicultură? Nu s-ar cuveni să avem grijă de somnul nostru încă de cînd e somnic, așa cum avem grijă de copii, de boboci (v. bobocicultura), de mînji (v. mînjicultura), de iezi (v. iezicultura) ș.a.m.d.? Cum să ai un somn sănătos, bine dezvoltat, cu vise frumoase și odihnitor, dacă-l neglijezi atunci cînd are cea mai mare nevoie de tine, atunci cînd, ca să zic așa, e încă în fașă? Tindem să suprimăm puiul de somn, să-l anihilăm cu cafele, cu exerciții fizice, ba chiar și, horribile dictu, cu ceaiuri, dar pe urmă ne plîngem că noaptea nu putem adormi. Nu e asta mai mult decît o crimă, nu i o greșeală?

Nu crezi și dumneata, onorabile cititor, gracilă cititoare, că, pentru a evita insomiile cauzate de oboseală, un pui de somn după-amiaza ar fi binevenit? Știu, o să-mi obiectezi că n-ai cînd, că n-ai unde, că ești la serviciu, că ești în trafic sau că trebuie să stai la rînd la ANAF, ca să-ți plătești o datorie de 17 lei, din 2008. Însă, dacă ai fi pe deplin cinstit sau cinstită cu dumneata, ai recunoaște că îți găsești timp pentru o mie de alte lucruri, pentru stat pe Facebook, pentru ieșit la o țigară, pentru un chat scurt cu o colegă de școală generală plecată de acum 16 ani în Spania, pentru un orez cu lapte, o revistă glossy, un horoscop, pentru cîte și mai cîte futilități.

Dar să zicem că n-ai condițiile optime pentru un pui de somn propriu-zis, că nu ești la Biblioteca Academiei ca să studiezi viața lui Ion Cristoiu din perioada cînd se retrăgea în Biblioteca Academiei și că nu poți să-ți pui capul pe pupitru pentru o oră. Să zicem că n-ai nici propriul birou, ca să poți să te întinzi pe o canapea, cu televizorul pe CNN sau pe Profit.ro TV și cu o păturică pe tine. Să zicem că nu ți-ai -luat nici liber, ca să aștepți cîteva ore instalatorul și să te poți întinde în patul matrimonial de acasă. Cu puțină bunăvoință, ai putea totuși să picotești la volan, cît timp aștepți într-un ambuteiaj spre Băneasa, ai putea să moțăi și în cîte-un bistro, pînă ți se aduce comanda, ai putea să te închizi și în cabina de probă a vreunui magazin, ca să ațipești cu capul sprijinit de oglindă. Dacă ai vrea să ai grijă de somnul tău de noapte, ai găsi prilejuri să-l cultivi încă de mic, de cînd e doar un pui.

Sînt sigur că, dacă în urmă cu 30 de ani eu reușeam să dorm pe o canapea de lemn de 110/25 cm sau pe o masă de 100/50 cm, ai avea și dumneata suficientă imaginație ca să găsești unde și cînd. Sau, dacă ai avea spirit întreprinzător, așa cum unii și-au deschis afaceri dedicate obținerii orgasmelor, ai putea scoate și dumneata profit dintr-un cluster pentru facilitarea puilor de somn, fiindcă știm că există o analogie străveche între moarte și somn și mai știm și ce înseamnă „la petite mort“. 

T.O. Bobe este scriitor.