Un călător britanic în România interbelică

Andreea RĂSUCEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Un călător britanic în România interbelică jpeg

Aventurier, globe-trotter pasionat, exmatriculat de la King’s College din Canterbury pentru că se comportase neadecvat, ţinînd de mînă, în văzul lumii, o fată de negustor, Patrick Leigh Fermor porneşte, în anul 1934 (avea 19 ani), într-o călătorie de la De Hoek către Constantinopol. Această călătorie, ca şi altele pe care le-a făcut de-a lungul vieţii, pline de aventuri (cum ar fi capturarea unui general german în Creta, căci tînărul Fermor va ajunge maior şi va fi decorat cu mai multe ordine militare), devin subiectul unor cărţi de memorii care schimbă percepţia asupra acestui gen literar: printre acestea, Între păduri şi ape şi Drum întrerupt (Editura Humanitas, 2016). Cu talent literar şi o percepţie microscopică asupra lumii, pe care o descrie în detalii pline de culoare, creînd conexiuni ingenioase, datorate în parte erudiţiei remarcabile, în parte unui spirit fin şi inteligenţei vii, Fermor se mişcă între limitele unui peisaj dintr-o perioadă critică a istoriei europene. Cu toate acestea, surprinde deopotrivă coordonatele politice, sociale, culturale ale unei lumi pe care alege s-o cunoască nemediat, străbă­tînd la pas ţări şi oraşe, intrînd în cercurile cele mai diverse, observînd, analizînd, recuperînd apoi în scris bogatul material vizual. Cum se vede însă România interbelică prin ochii acestui „străin“ călător? Prin plasa ţesută din inevitabilele şi binecunoscutele clişee, legende, prejudecăţi, dintre care unele se mai vehiculează şi astăzi – încă de la început, mărturisindu-şi intenţiile de a trece graniţa României, e avertizat în legătură cu locuitorii săi: „Sînt cu toţii tîlhari şi escroci! Nu poţi avea încredere în ei. O să-ţi ia tot ce ai şi – aici îşi coborau tainic glasul – văi întregi colcăie de boli venerice, ai grijă!“.

Patrick Leigh Fermor
Patrick Leigh Fermor

Despre Sighişoara şi Vlad Ţepeş, Fermor se documentează şi conchide că cel din urmă e „un personaj straniu şi uluitor, care ar fi intrat în istorie dacă nu ar fi avut un cusur“. E vorba, fireşte, despre practica trasului în ţeapă, Fermor nu ratează imaginea văii în care putrezesc mii de leşuri de turci şi bulgari, care l-ar fi îngrozit şi pe Mahomed II, cuceritorul Constantinopolului, dar amendează imaginea pe care i-a creat-o Bram Stoker lui Vlad Dracul, observînd că, de fapt, confuzia între cele două personaje – cel adevărat şi cel ficţional – e exploatată în mod intenţionat, apoi ironizînd-o copios: „Cînd turiştilor dintr-un charabanc li se arată Castelul lui Dracula, bănuiesc că nu le apare înaintea ochilor personajul istoric – prinţul care poartă pe cap un coif împodobit cu pene, ochii săi proeminenţi, mustaţa bogată, blana de urs cu broşe şi stele, părul lung, buzduganul cu flanşe şi palisada din ţepe grele de poveri –, ci un conte spilcuit cu joben, pelerină tivită cu satin şi incisivi stranii; unul care ar putea la fel de bine să facă reclamă la aftershave, să dea lecţii de tango sau să taie în două o duduie dintr-o cutie la un număr de matineu“. Sînt, de asemenea, imagini idilice, ale gărilor provinciale româneşti, unde salcîmii sînt un „element statornic şi obişnuit“, la fel ca şeful de gară cu chipiul cu fireturi şi calotă stacojie, sau stranii exagerări, precum cea privitoare la satele din preajma Devei (cum e Lăpuşnicul pe care-l evocă autorul, al cărui nume îl uitase dintr-un capriciu al memoriei, unde se opreşte în casa lui Lazăr, personaj fabulos, fost cowboy în America şi gaucho în Argentina): „Cătunele umede, cu acoperişuri de paie zburlite, se îngrămădeau unele în altele în faldurile dealului, ca nişte ciorchini de ciuperci otrăvitoare… Mulţi dintre săteni, palizi şi suferinzi, aveau guşă, iar aceste necazuri rustice îmi aduceau aminte de toate avertismentele maghiarilor cu privire la des întîlnitele boli venerice de la est de frontieră; auzindu-le, aveai impresia că sifilisul pîndea printre stînci şi tufe, gata să se năpustească fulgerător asupra călătorului“.

Literaturizînd, creînd adevărate poveşti pornind de la detalii pe care privirea străinului le decupează dintr-un peisaj asociat mai degrabă cu tărîmuri fabuloase, ficţionale (Transilvania, Banatul Timişoarei, Moldova, Moravia, Boemia, Basarabia – peisajul tuturor acestor regiuni e asociat cu lumea romanescă a autorilor de odinioară: de la creatorul benzilor desenate cu Tintin, Georges Rémi, la scriitorul american George Barr McCutcheon), Fermor pune mereu în legătură spaţiul geografic pe care îl traversează cu lecturile proprii, literare sau ştiinţifice, cu date culturale culese din cele mai diverse surse, cu picturi celebre, elemente de folclor local, totul punctat de propriile observaţii surprinzătoare. Rezultatul e un discurs de un farmec irezistibil, chiar dacă, la fel cum se întîmplă şi în cazul mai vechilor mărturii ale călătorilor străini în Ţările Române, cititorul va depista imediat exagerările sau prejudecăţile (pe care Fermor le şi amendează, de fapt, consemnîndu-le numai ca elemente pitoreşti).

Transfigurat prin filtrul culturii şi indiscutabilului său talent literar, peisajul României lui Fermor e pus mereu într-un context politic şi cultural, care nu se opreşte la datele istoriei recente, dar mai ales îmbogăţit neîncetat prin intermediul imaginaţiei şi al unei stilistici impecabile. Regiunile amintite mai sus sînt învăluite, pentru Femor, într-un abur fantastic, generat de literatură; astfel, îşi imaginează aici „o mulţime de urzeli, acte de trădare, moştenitori întemniţaţi şi vrajbă la palat, şi-i mai găseşti şi pe spadasinul cel hain cu monoclu, regine închise în turnuri singuratice, munţi prăpăstioşi, păduri adînci, cîmpii pe care rătăcesc cai pe jumătate sălbatici, triburi hoinare de ţigani care fură copii de la castel şi-i ung cu zeamă de nuci sau se furişează pe sub crestele zidurilor şi înmoaie inimile castelanelor cu strunele lor“. Cititorul va observa însă că, deşi Fermor melancolizează şi se lasă deseori pradă reveriilor interminabile, ochiului său vigilent nu-i scapă nimic din realităţile acestei părţi de Europă (una asupra căreia stăruie încă umbra Marii Crize Economice şi care se îndreaptă din nou spre declin, căci sîntem în proximitatea ascensiunii lui Hitler).

dsc0728 jpg jpeg

Bucureştiul înseamnă, pentru Patrick Leigh Fermor, legături cu înalta societate (pe care le consemnează cu entuziasm), multe imagini idealizate, altele conforme unor cunoscute prejudecăţi. Fragmentul care deschide capitolul dedicat Capitalei o înfăţişează ca un spaţiu lipsit de contur, unde lumea rurală şi cea urbană se întîlnesc imperceptibil, sub imperiul aburului unei ploi care amestecă şi mai mult formele şi volumele. Mahalaua ţigănească, cu corturile şi colibele fierarilor, e o „zonă fluidă“, unde „nimic nu stătea pe loc“, amănunte decupate cinematografic recreează din cîteva linii un întreg peisaj: „O pisică tigrată a tras cu ochiul într-o cutie de conservă şi şi-a vîrît capul să lingă res­turile dinăuntru, de parcă ar fi probat un coif. Geometria unei cărămidării, un cuptor încins, şase cai priponiţi sub un văl de frunze din care picura apă“. Oraşul are o alcătuire tentaculară (care evocă o imagine asemănătoare, din Bucureştii lui Paul Morand), iar tabloul aşternut în faţa ochilor cititorului îi va aminti, cu siguranţă, aceleaşi mărturii ale călătorilor străini, care vorbesc la unison despre labirintul de străduţe haotice şi întunecoase, despre amestecul arhitectural, neverosimilele contraste, ţuică, mititeii rulaţi pe coapsă de o bucătăreasă ţigancă, splendida Cale a Victoriei, luxoasă, plină de prăvălii chic, pitoreşti maisons de passe. Pe scurt, într-o inspirată frază concluzivă: „O dezordine plăcută dată de întrepătrunderea tuturor acestor tendinţe, care se juxtapuneau într-o sinteză ostentativă, plină de robusteţe şi în acelaşi timp de ruină“.

Andreea Răsuceanu este critic literar. Cea mai recenta carte publicată: Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului, Editura Humanitas, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.