„Știm exact ce avem de făcut“ – interviu cu Oana BOGDAN
Mai contează ideologiile, doctrinele, familiile politice? Unde se situează Mișcarea România Împreună (RO+)?
Există sărăcie în România și nu o putem ignora. Există dezechilibre majore în societate. Piața așa-zis liberă funcționează doar în raport cu statul. Antreprenorii au o viață de coșmar. Nimeni nu e mulțumit. În plus, avem corupție. Avem corupție și la stînga, dar și la dreapta. Sîntem în punctul în care nu mai putem afirma că PSD e un partid social-democrat, în timp ce despre PNL aflăm că încearcă o virare parțială către zona conservatoare. Dacă ne uităm din această perspectivă, cred că putem spune că astăzi nu contează atît de mult ideologiile și doctrinele, cît capacitatea de a reforma societatea păstrînd-o în cadrul unei democrații liberale.
Ca să dau un exemplu simplu, unul care ne bîntuie în fiecare zi de cîțiva ani încoace, aș aduce în discuție subiectul autostrăzilor. O autostradă nu este nici de dreapta, nici de stînga. O autostradă este o necesitate în spatele cărora stau calcule simple referitoare la investiții și beneficii. O autostradă nu poate fi privită doctrinar, dar noi am ajuns să punem în ideea de autostradă multe emoții, multe sentimente și multe așteptări. E ceva magic cînd te gîndești la ideea că am putea avea o autostradă de la Nădlac la Constanța, una de la București la Iași și încă una pînă la Cluj. Ei bine, dacă ar fi să poziționez RO+, aș zice că noi vrem „să dezvrăjim“ societatea, să arătăm că o autostradă e o autostradă, nu un mit, și să o facem. Contează dacă sîntem de dreapta sau de stînga? Nu, astăzi contează să facem autostrada. Așa cum e important să construim spitale, școli, să reformăm administrația publică centrală și locală. E important să scoatem România din fundătura în care ne-a adus vechea clasă politică, să nu mai fim ultima țară din Uniunea Europeană, să fim un exemplu de bună practică și de democrație în Europa de Est. Și, cînd vom ajunge acolo, vă propun să reluăm discuția despre ideologie sau doctrină.
De ce „platformă” și nu, direct, „partid”?
Pentru că e mai greu să coagulezi politic societatea decît atunci cînd încerci să faci acest lucru la nivel civic. Și pentru că implicarea are două etape. Întîi civic și abia apoi politic. Sîntem o societate care evoluează cu o viteză uimitoare, în bună măsură datorită acțiunilor civice născute din dramele prin care a trecut societatea românească. Așadar, am început cu o platformă civică prin care să oferim celor dornici să facă pasul către politică o șansă la o evoluție graduală.
Cui vă adresați? Care credeți că este electoratul dvs.?
RO+ se adresează fiecărui român în parte, indiferent de naționalitate, sex, credință, vîrstă sau orice fel de determinant demografic. Sîntem un partid care crede în cetățeni, în libertățile, drepturile și obligațiile lor în raport cu societatea în care aleg să trăiască. Știu că întrebarea încearcă să determine electoratul nostru, dar trebuie să spun că, din cercetările pe care le avem, sîntem un partid echilibrat, bine reprezentat în zonele urbane și rurale, și pe categoriile de vîrstă sau pe segmentarea dată de educație. Credem că avem capacitatea de a propune proiecte valoroase care să scoată România din dezastrul în care ne-a adus vechea clasă politică. Or, dacă gîndim acest lucru, este evident că ne adresăm tuturor cetățenilor români. Sigur că m-aș bucura să ne adresăm și electoratului PSD. Acolo este o mare problemă. Avem mulți cetățeni prinși într-o capcană. Practic, cred că este o datorie cetățenească să îi eliberezi pe acei oameni din minciuna PSD. Le-a fost răpit viitorul și sînt folosiți pentru a legitima acțiuni de o ticăloșie uriașă.
Ați fost secretar de stat la Ministerul Culturii și Identității Naționale în guvernul tehnocrat. Ce ați învățat din această (scurtă) confruntare cu birocrația & legislația stufoase din domeniul culturii?
Că e greu, extrem de greu. Că lumea nu are răbdare și că e nevoie de implicare și de rezultate rapide. Am învățat că doar ticăloșii sînt perseverenți în țara asta. Că ne-am obișnuit cu umilința și nu ni se mai pare ceva în neregulă atunci cînd sîntem trimiși de la un ghișeu la altul. Am văzut la prima mînă rețeaua monstruoasă construită de PSD și de alte partide, rețeaua care a distrus această țară. Or, nu se poate face nimic fără o administrație onestă și profesionistă. Corupția în sine nu ar fi căpătat aceste dimensiuni uriașe dacă nu ar fi beneficiat de ajutorul unor oameni din sistem. Dar rețeaua poate fi destructurată și putem construi o administrație publică profesionistă, care să servească societatea, nu clientela politică. Experiența din guvernul tehnocrat ne-a învățat cum arată administrația publică și știm exact ce trebuie să facem. Și asta vom face.
Care e cea mai importantă reușită din acel mandat?
Noi, cei care am făcut parte din Guvernul Cioloș, avem realizări personale, dosare grele la care am lucrat și pe care am reușit să le promovăm cu succes. Dar nu le-aș numi reușite importante. Ele sînt dosare normale, pe care fiecare dintre noi le-a considerat ca fiind în fișa postului. Dar aș vrea să vă vorbesc despre ceea ce consider adevărata reușită pe care am avut-o noi: un an de normalitate, un guvern transparent și profesionist, dorința noastră de a face, toate acestea cred că au produs o fisură importantă în carapacea vechii clase politice și au oferit o proiecție spre o altă lume. Cea pe care ne-o dorim cu toții, dar pe care ne-am refuzat-o constant ca societate atunci cînd am votat PSD.
Faptul că ați făcut parte din guvernul tehnocrat constituie un avantaj sau mai degrabă un handicap într-o eventuală cursă pentru dobîndirea unei funcții elective?
Dacă privim sondajele, așa cum arată ele astăzi, am putea spune că cele aproximativ zece procente cu care sîntem creditați ar părea mai degrabă un avantaj. Sîntem conștienți că e doar un punct de plecare și că avem mult de muncă, dar la nivel de procente prestația guvernului nu a trecut neobservată. Există și un avantaj real în experiența noastră: știm exact ce avem de făcut, care sînt proiectele pe care trebuie să punem accent și care sînt direcțiile în care trebuie să mergem. Rămîne să vedem și reacția alegătorilor.
Se spune adesea, cu reproș, că România nu are un așa-numit plan de țară, că nu urmărește o strategie pe termen lung. De unde ar trebui începută o asemenea strategie?
Cred că sîntem țara cu cele mai multe asa-zise proiecte de țară și strategii. Incapacitatea noastră de a ne ține de o strategie și lipsa proiectelor de anvergură implementate în ultimele decenii sînt lucruri evidente. Îmi spun că această nereușită este cauzată de faptul că proiectelor de țară și strategiilor le-a lipsit viziunea, acea proiecție spre o altă lume despre care vorbeam mai devreme, pe care ne-o dorim cu toții, dar pe care ne-am refuzat-o constant ca societate atunci cînd am votat PSD. Viziunea precedă proiectele și strategiile și mobilizează oamenii în jurul ei. După cum spunea Antoine de Saint-Exupéry, dacă vrei să construieşti un vapor, nu începe prin a-i trimite pe oameni după lemne și cuie. Învaţă-i întîi să tînjească după marea îndepărtată, nesfîrşită. Or, pînă acum, noi nu am tînjit cu adevărat la o Românie care să ofere o calitate a vieții ridicată, o Românie competitivă și, în același timp, posibilă. Iar un proiect de țară nu poate fi realizat fără locuitorii acelei țări. Acesta e motivul pentru care e nevoie de viziunea mobilizatoare.
În același timp, sîntem un partid tînăr, orientat către a face. Proiectul de țară la care lucrăm este unul de dezvoltare durabilă și are la bază crearea de punți între rural și urban, tineri și vîrstnici, românii plecați și cei rămași, tradiții și noi tehnologii, trecut și viitor.
Ce înseamnă, pentru Mișcarea România Împreună (RO+), „buna guvernare”?
Buna guvernare reprezintă fundamentul. De acolo pleacă totul. Înseamnă competență, onestitate, transparență, eficiență, inovare. Înseamnă să înțelegi că nu guvernezi pentru tine sau pentru o gașcă din jurul tău. Că tot ce faci ca responsabil de guvernarea țării este pentru ceilalți, pentru societate, pentru țărani, pentru copii, pentru antreprenori, pentru toți românii din țară și din diaspora. Înseamnă o relație sănătoasă a statului cu cetățenii. Nu întîmplător, toate acestea le găsiți în centrul valorilor mișcării noastre politice.
Dincolo de promisiunea unor oameni noi, există și un fel nou de a face politică?
A face politică înseamnă ceea ce își dorește fiecare dintre noi să însemne. O avansare în carieră, acces la resursele statului, putere și girofar, corupție. Cam așa a arătat politica românească pînă acum. Ïnsă politica nu e murdară, ea are imaginea oamenilor care o fac. Alegem hoți, vom avea mizerie. Alegem oameni onești, vom avea o politică onestă, curată. Pentru noi, care am cunoscut mizeria atîtea decenii, cinstea și onestitatea pot fi înțelese ca un nou mod de a face politică. Dar nu este ceva ieșit din comun. Cînd ne vom respecta pe noi înșine, atunci o să vedem că cinstea și onestitatea sînt lucruri normale. Aș adăuga gîndirea pe termen lung în noul mod de a face politică. Îmi doresc ca politicienii noi să fie, de fapt, oameni de stat. Căci, nu-i așa, un politician se gîndește la următorul mandat, pe cînd un om de stat se gîndește la generațiile următoare. Un om de stat se pune în slujba cetățeanului. Politicianul PSD pune cetățenii în slujba lui, îi înrobește.
În unele accepțiuni, politica e „arta dialogului” sau, dacă vreți, „arta compromisului”. Pînă unde se poate merge cu dialogul și cu compromisul?
Cu dialogul sau compromisul se poate merge pînă la linia în care știi că ți-ai încălcat propriile principii. Dar dacă ai principii și valori solide, compromisul care te poate discredita nu are cum să apară. Dacă eşti integru, servești interesul public și ești înaripat de o viziune, nu te vei pierde pe tine în compromisuri îndoielnice.
În 29 de ani, noi nu am reușit să creăm o democrație, o societate sau un stat de drept în România. Totuși, sînt încrezătoare că, în timpul vieții mele și în România, voi apuca să trăiesc în acea lume pe care ne-am refuzat-o constant ca societate atunci cînd am votat PSD.
a consemnat Matei MARTIN
Oana Bogdan este architect. În 2007 a fondat la Bruxelles biroul de arhitectură și urbanism Bogdan & Van Broeck, birou premiat la Bienala de Arhitectură BAB 2010. A fost secretar de stat la Ministerul Culturii în mandatul guvernului
technocrat condus de Dacian Cioloş. Este membră a Platformei România 100 şi unul dintre fondatorii Mişcării România Împreună (RO+).
