„Stilul rămîne un lup singuratic“ – interviu cu Maurice MUNTEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 675 din 26 ianuarie – 1 februarie 2017
„Stilul rămîne un lup singuratic“ – interviu cu Maurice MUNTEANU jpeg

Cînd a început să se schimbe imaginea masculină în industria modei și a publicității? Cum s-a făcut trecerea de la cowboy-ul transpirat la androginul ferchezuit?

Cinematograful a marcat acest aspect. Din punctul meu de vedere, nu a existat neapărat o trecere. Să nu uităm că, în paralel cu acel cowboy transpirat, a existat întotdeauna și dandy-ul – îl aveam pe James Dean, sigur, dar și pe Anthony Perkins. Și acestea ar fi doar mici exemple.

Tot așa cum scenariile de film au promovat, dintotdeauna, fetele bune și fetele rele, cowboy-ul & androginul s-au dezvoltat împreună.

Dar dacă ar trebui să marcăm, totuși, o trecere, aș putea să mă refer la anii ’60, ani în care publicitatea, cel puțin în Statele Unite, și-a modificat discursul. Să nu uităm, totuși, că androginul ferchezuit, așa cum îl numești, exista și la 1800 în Anglia, și în Parisul anilor ’20, și în Berlinul anilor ’30.

Cît a contat presiunea asta a imaginii? A modificat comportamentele/obiceiurile de îngrijire masculine? Și în ce fel?

În anii ’30, inclusiv la București, bărbații obișnuiau să își facă costume la comandă, să își personalizeze cu diferite esențe coloniile, aveau adevărate ritualuri în ceea ce privește serviciile de frizerie. Nu era o pedanterie ieșită din comun, ci o realitate, o chestiune firească. Presiunea s-a accentuat după anii 2000, cînd imaginea bărbatului s-a feminizat, dacă vrei. Dar e normal, dacă luăm în calcul fluidizarea genului. Bărbații au început să se penseze vizibil, să poarte accesorii care pînă atunci erau asimilate garderobei feminine etc. Și nu mă refer la bărbații gay, ci la toți bărbații preocupați de modă. Atunci s-a inventat metrosexualul.

Care mai sînt azi atributele stilului masculin? Ce mai înseamnă el? Se poate învăța?

Prin perspectiva noțiunii de street style, aș putea spune că atributele sînt barba, tatuajele & hainele deconstruite. Dar ăsta e un paravan. Din punctul meu de vedere, tatuajul nu este un accesoriu la modă, ci un simbol care ar trebui să spună ceva despre tine și modul tău de viață. În mod evident, lucrurile nu stau așa. În consecință, aceste atribute sînt niște false atribute, din păcate. Stilul nu se poate învăța. Se poate cultiva, se poate rafina. Dar el nu se rafinează printr-o acumulare de informații despre modă. Se rafinează în ani, în urma unui proces complex. Uite, e foarte important ce muzică asculți în copilărie. De cele mai multe ori, stilul rămîne un lup singuratic, un alter ego. Sigur, stilul perceput ca atare, în cazul acelor indivizi unde el chiar reprezintă ceva esențial.

Ce vede prima dată un stilist? Unde se simt cel mai ușor fisurile, ce te dă de gol?

Eu nu voi crede niciodată într-un bărbat cu o freză punk, bărbos, ultratatuat, încorsetat într-o jachetă biker, care ascultă în mașină Radio Zu, pentru că asta îi place. Fisurile sînt atît de evidente, de cele mai multe ori, încît nici măcar nu e necesară o analiză vestimentară – e suficient să analizezi discursul unui individ pentru a-i face o fișă. Știi, pentru mine, un bărbat îmbrăcat civilizat, adică banal pentru majoritatea, e mult mai sofisticat decît unul care afișează cele mai cool elemente ale momentului.

Dacă ar fi să faceți un decalog al lucrurilor pe care n-ar trebui să le facă/poarte/aibă un bărbat care ține la imaginea sa, care ar fi ele?

1) Nu te pensa într-o manieră evidentă.

2) Nu purta decît acele bijuterii & accesorii pe care le poți asuma.

3) Evită penibilul, adică hainele care sînt la modă, dar care nu au nici o legatură cu imaginea ta, cu structura ta.

4) Nu îți tatua jumătate din corp și nu-ți lăsa o barbă de pădurar, decît dacă ești sigur că poți fi tu; altfel, e ridicol.

5) Nu te bronza la solar.

6) Dacă ai o structură atletică, renunță să mai porți blazere și sacouri prea strîmte.

7) Nu încerca să ascunzi faptul că încărunțești, vopsindu-ți părul.

8) Nu recurge la artificii „stilistice“ dacă începi să îți pierzi părul; tunde-l foarte scurt, e mult mai civilizat.

9) Asigură-te că ai o garderobă formată din acele piese de bază care definesc, de fapt, conceptul de garderobă masculină.

10) Nu încerca să fii un dandy contemporan dacă nu știi cine a fost Dorian Gray și, mai mult, dacă ești și homofob! E grotesc, paradoxal și inutil.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.