Oamenii de știință atribuie încălzirea globală creșterii concentrației de CO2 din atmosferă. Gazele cu efect de seră, care rămîn în atmosferă generînd o încălzire accelerată a planetei, sînt rezultatul acțiunii umane directe.

În privința cauzelor și efectelor schimbărilor climatice există un consens larg la nivelul comunității științifice. Aici nu e loc de dileme! Ele apar atunci cînd politicienii trebuie să ofere un răspuns acestei provocări. Summit-urile arată din plin toate aceste ezitări. Există lideri de stat care, îngrijorați de viitorul sumbru al planetei, cer o acțiune rapidă și concertată în sensul reducerii substanțiale a emisiilor de carbon. Alți șefi de stat relativizează efectele ori chiar le neagă, susținînd ipocrit că prioritatea e competitivitatea economică. În fine, mai ales statele în curs de dezvoltare spun că nu își permit costurile economice aferente reducerii amprentei de carbon și cer un angajament mai puternic, inclusiv financiar, din partea țărilor bogate. În orice caz, o planetă verde pare să fi devenit un lux, un obiectiv tot mai inaccesibil la scară universală.

Și totuși, există semne de încurajare. Conștientizarea la nivel global a chestiunii ecologice e un prim pas. O bună parte a societății civile asimilează buna guvernare cu urmărirea unor obiective de mediu, presînd oamenii politici să-și asume (și) o agendă ecologică. Cel puțin în Europa occidentală s-au configurat politici de mediu și există, măcar la nivel declarativ, o diviziune a responsabilităților între stat, companii și cetățeni. Mai rămîn de stabilit reglajele fine – mai exact, cît de echitabilă e această împărțire a responsabilității. Faptul că partidele verzi au ajuns a patra forță politică în Parlamentul European e un bun indicator al schimbării de paradigmă: cel puțin în actuala legislatură, ecologiștii nu vor putea fi ignorați, obiectivele lor se vor regăsi pe agenda politică de la Bruxelles.

Ilustrație de ION BARBU