Solemnitatea puterii

Alfred DUMITRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Solemnitatea puterii jpeg

Vă propun un exerciţiu de creativitate: încercaţi să vă imaginaţi cîteva personaje precum un şef de trib amerindian sub coroana din pene de vultur, Iulius Caesar sub cununa de lauri sau Ludovic al XIV-lea sub mantia de hermină rîzînd cu gura pînă la urechi. Dacă nu reuşiţi, perseveraţi încercînd cu Stalin, Hitler, Ceauşescu sau Putin. Şi dacă tot nu reuşiţi, încercaţi, vă rog, să vă întrebaţi de ce.

Un posibil răspuns, primit fără să-mi fi pus întrebarea, mi-a fost oferit în studenţie de către profesorul care preda cursul de Doctrine Politice Contemporane şi care, la începutul primul curs, ne-a spus: „…şi să nu uităm că politica are de-a face cu puterea, iar cu puterea, dragii mei, nu e de glumit“. Era doar un avertisment elegant cu privire la faptul că a discuta „liber“ despre politică implică şi oarece riscuri, dar pe care acum îl înţeleg şi ca pe un adevăr profund despre semnele şi însemnele puterii.

Are puterea nevoie să se enunţe prin hlamide, pene, lauri, coroane, sceptre, cîrje şi alte astfel de însemne exterioare strălucitoare? Aş spune că nu întotdeauna, e suficient să ne amintim de personaje precum E.J. Hoover, Goebbels sau Dzerjinski, care au deţinut-o din plin fără a avea nevoie de asemenea accesorii.

Şi atunci are sau nu puterea – cea cu majuscule, cea rîvnită de către cei însetaţi de ea – nevoie de vreun fel oarecare de însemne? Nu ştiu dacă are nevoie, dar cred că, într-un fel sau altul, ea ţine să se „semnaleze“ cumva, să se facă cunoscută şi recunoscută. Şi cred că un astfel de semn este tocmai cel menţionat cu multă vreme în urmă de profesorul Piscoci: puterea nu ştie de glumă, ea pare mereu, perpetuu şi ireductibil solemnă.

Nu ştiu cum e pentru alţii, dar pe mine acest adjectiv mă trimite cu gîndul la Moarte şi la Prostie, ambele la fel de solemne (chiar dacă din raţiuni fundamental diferite) şi ambele făcînd trimitere la o pierdere, la o lipsă şi la o teamă fundamentală (a vieţii şi, respectiv, a bunei judecăţi).

Dar ce fel de lipsă şi ce fel de teamă ar putea semnala legătura între puterea şi solemnitate? Este oare posibil ca puterea, asumată şi recunoscută de către ceilalţi, să se mai teamă de ceva?

Fără a avea pretenţia de a fi descoperit vreun adevăr universal, vă propun o ipoteză în formă interogativă: să fie oare vorba de legitimitate? Este oare vorba de faptul că unii – desigur, nu toţi – dintre deţinătorii ei trecuţi şi prezenţi au avut sau au conştiinţa nelegitimităţii acestei posesii? Este, cu siguranţă, o discuţie complexă pe care nici spaţiul prezent şi nici cunoştinţele mele de filozofie politică nu-mi permit să o extind.

Mă voi mulţumi să remarc doar această coincidenţă repetitivă, această asociere ce pare a da cont de o posibilă „angoasă de impostură“ a multor deţinători de putere. Astfel, puterea nu doar s-ar enunţa prin solemnitate, ci şi-ar şi ascunde frica profundă de a-i fi devoalată impostura. Cu siguranţă însă, nu toţi „oamenii de putere“ sînt solemni; să însemne asta că cei care nu sînt astfel se simt mai bine aşezaţi înlăuntrul lor din perspectiva legitimităţii?

Personal, tind să cred că da, chiar dacă nu neapărat din aceleaşi motive: unii sînt capabili să rîdă, cînd este cazul, pentru că, dincolo de putere, beneficiază de sprijinul unei reale autorităţi, adică de conştiinţa faptului că identitatea lor nu s-a construit în jurul dorinţei de putere şi nu depinde de deţinerea ei, alţii pot rîde oricînd şi de oricine sau orice pentru că sînt în mod fundamental lipsiţi de empatie şi simţ moral, iar încă alţii pentru că sînt atît de străini de ei înşişi încît, aidoma Împăratului din poveste, chiar cred că haina sau însemnele „îl fac pe om“ şi iau de bune plecăciunile supuşilor (e discutabil însă dacă aceştia chiar deţin puterea sau sînt doar lăsaţi să creadă asta de către adevăraţii deţinători).

Cu siguranţă că subiectul este departe de a fi epuizat, dar eu, după cele scrise aici, voi privi cu chiar mai multă atenţie în spatele „penelor“ de tot felul.

Alfred Dumitrescu este psiholog, psihanalist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.