"Sentimentul de independenţă nu mai poate fi luat înapoi"

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
"Sentimentul de independenţă nu mai poate fi luat înapoi" jpeg

- interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător şi membru al CSM -

Ce făceaţi în urmă cu zece ani?

Acum zece ani terminam stagiatura la judecătoria Vatra Dornei. Am susţinut examenul de capacitate în 2001, ceea ce înseamnă definitivarea în profesie, şi am optat pentru un oraş mare, Cluj-Napoca. Am ajuns acolo într-o perioadă în care lumea era oarecum timorată, fusese arestat un preşedinte al secţiei penale a Curţii de Apel Cluj.

Dacă nu mă înşel, anchetat de Daniel Morar.

Da, anchetat de Daniel Morar. Şi lumea era timorată. Pînă în anul 2001 nu se auzea decît de presiuni politice, de dosare care umblă pe la guvern. Ei bine, în momentul în care a fost arestat primul judecător cu o funcţie importantă, lumea a realizat că s-ar putea să avem şi noi o problemă în interior. Nu ascund că deseori se discuta despre favoruri pe care le-ar primi unii judecători. Eu, cînd eram student, chiar erau colegi care îmi spuneau că de-abia aşteaptă să intre în mafia de la procuratură, să se facă avocaţi ca să-i jecmănească pe ţăranii care veneau la judecată pentru pămînt, şi altele. La vremea aceea dosarele se împărţeau de şeful instanţei. Întotdeauna avansările în profesie se făceau prin intermediul ministrului Justiţiei.

Aţi făcut nişte declaraţii în anii 2000 care au produs ceva vîlvă şi aţi fost anchetat de către direcţia judiciară a dnei Stănoiu. Atunci am publicat noi primul interviu cu dumneavoastră în Dilema.

Am fost ales în boardul unei asociaţii profesionale de la Cluj. Şi „profitînd“ de această funcţie, am început să vorbesc în numele colegilor pe care îi reprezentam. Discuţiile pe care le aveam cu presa sau ONG-urile au fost din cele mai sincere – le explicam exact unde sînt presiunile, cum se dirijează un dosar, cum poate interveni politica în dosare, cît de importantă este independenţa justiţiei – pentru că pînă atunci nu se vorbea despre acest concept. Motiv pentru care, la un moment dat, a fost declanşată o inspecţie de la Ministerul Justiţiei. Pe atunci, ministerul avea în mînă direcţia judiciară. Îmi aduc aminte că, în perioada 2001-2003, schimbîndu-se ministrul justiţiei şi, de fapt toată guvernarea, au fost decapitate 39 din 43 de tribunale – la 39 de tribunale s-au schimbat şefii.

Spuneaţi mai devreme despre modul în care se împărţeau dosarele. Cît s-a schimbat povestea cu împărţitul dosarelor şi cum funcţioneză acum sistemul?

A fost pachetul de reformă a justiţiei din 2004, votat sub presiunea aderării la UE şi apoi modificat în 2005. Momentele astea au fost de cotitură pentru justiţie, practic atunci putem spune că s-a dat startul reformei. Dacă pînă atunci dosarele se împărţeau de şefi, atunci era pentru prima dată prevăzută împărţirea aleatorie, prin intermediul unui soft computerizat. Toţi judecătorii erau consideraţi la fel, primeau un număr egal de dosare. Tot în 2005 s-a luat decizia ca un complet să fie unic. Pînă în 2004, judecătorii se schimbau la fiecare termen. Din 2005 nu s-a mai putut întîmpla acest lucru pentru că s-a introdus principiul continuităţii completului de judecată. 

Vă propun să ne gîndim aşa. Prin intermediul softului, ţi se dă un dosar care implică un caz de mare corupţie, care implică un fost prim-ministru, să spunem. Şi nu prea ai chef să rămîi cunoscut ca cel care l-a trimis la puşcărie. Cum faci să scapi de chestia asta?

Te poţi pensiona, să spunem. Dacă nu te pensionezi, poţi pleca în concediu sau la un seminar. În al treilea rînd, poţi să găseşti nereguli cu actul de sesizare. Nu a fost semnat de cine trebuie, nu a fost sesizată instanţa care trebuie, poţi declina unei alte instanţe sau să returnezi cazul procurorului. Dar cel mai mult şi mai mult, cazurile se amînă prin exercitarea dreptului la apărare. În România există exercitarea abuzivă a dreptului la apărare. Pentru că astăzi pe buzele tuturor stau „drepturile omului“, s-a ajuns la exacerbarea lor. De exemplu, vine inculpatul şi spune că vrea termen pentru apărare. Şi atunci tu trebuie să îi dai termen ca să îşi angajeze avocat. La al doilea termen, vine avocatul şi spune că abia a fost angajat şi nu a avut timp să pregătească dosarul. Şi atunci eşti din nou obligat să amîni. E adevărat că legea îţi permite să îi pui avocat din oficiu. Dar avocat din oficiu îi pui numai dacă nu are avocat ales. Dacă are avocat ales, trebuie să faci tot posibilul ca acesta să fie prezent în sală. La al treilea termen, avocatul ales nu vine în sală pe motiv că are un dosar într-o altă instanţă din România iar partea nu este de acord cu substituirea lui. La al patrulea termen, avocatul se îmbolnăveşte. Iată aşa trec patru, cinci luni şi nu se face nimic. Şi asta într-un caz simplu. 

Mi-aţi oferit motivaţii legate de ceea ce fac avocaţii şi de lipsa de proceduri. Dar nu există şi o teamă din partea judecătorilor să judece cazurile astea?

Nu ştiu ce să spun. Nu neapărat teamă, dar presiune oricum resimţi. Te face să fii cît mai atent în dosar sau poate să scapi cît mai repede de acel dosar. Depinde de la judecător la judecător. Pînă în 2004 nici nu am avut dosare de mare corupţie în România. De ce? Poate nu am avut procurori curajoşi în România, riscul era foarte mare. Apoi abia s-a întărit CSM, s-a luat inspecţia de la minister şi s-a dus la CSM, puteai deveni şef în instanţele din România numai prin concurs, s-a introdus principiul specializării şi promovarea la instanţele superioare tot prin concurs. În 2005, după ce s-a introdus independenţa legislativă a magistraţilor, au urmat presiunile fireşti de specializare. Şi atunci s-a vorbit tot mai mult de integritate. În 2007 am vorbit de faptul că există vulnerabilităţi în cadrul sistemului şi judecători care iau mită. A fost o reacţie a unor judecători din Cluj care au adresat CSM-ului o petiţie, împreună cu grefierii, să se ia măsuri cu privire la mine. Şi a venit inspecţia din nou. Inspecţia m-a chestionat şi am adus probe, cazurile erau publice. 

Colegii dvs. v-au votat ca membru CSM în 2010.

Am fost votat în CSM, de la nivelul judecătoriilor. Colegii de la nivelul judecătoriilor sînt cei mai tineri, au dosare foarte grele de soluţionat, e foarte mult de muncă iar presiunile asupra lor sînt foarte multe, pentru că ei sînt cei care se ocupă de cazuri din astea, de zi cu zi. Cred că la CSM a contat să fie oameni care erau cunoscuţi şi făcuseră deja ceva, inclusiv expunîndu-se public pe anumite subiecte, cum am fost eu, spre exemplu. 

Ce anume aţi promis legat de integritate?

Spre exemplu, chestiunea cu corupţia, care este un subiect sensibil. Două subiecte sînt tabu în sistem: corupţia judiciară şi erorile judiciare. Nimeni din sistem nu şi-a asumat discuţia acestor subiecte. Anul acesta, CSM – la iniţiativa mea din martie – a acceptat să spună public că avem o problemă cu corupţia în justiţie şi că trebuie să discutăm despre asta. Vechiul CSM a spus că din contră, nu avem nici o atribuţie legală să ne ocupăm de corupţie. Nu sîntem acolo într-un sindicat. Trebuie să vorbim despre subiectele astea sensibile. De asemenea, am vorbit despre faptul că nu se cunoaştea cu exactitate numărul de sancţiuni disciplinare aplicate de CSM. Am luat decizia şi acum hotărîrile se publică pe site-ul CSM. E important pentru că, pe de o parte, publicul vede pentru ce tip de abateri sînt sancţionaţi magistraţii, şi înşişi magistraţii văd pentru ce tip de abateri sînt sancţionaţi colegii lor, ca să fie descurajaţi. Am văzut că pedepsele pentru abatere judiciară, sub presiuni mediatice şi ale publicului, sînt mai mari. Sau sînt numai cu executare. În 2005, 2006 se dădeau numai cu suspendare, pe motiv că nu are antecedente penale şi provine dintr-o familie bună.

Ce s-a mai schimbat pînă acum? 

În primul rînd, sub aspectul transparenţei. Actualul CSM îşi desfăşoară şedinţele online, toate documentele asupra cărora noi pronunţăm decizii sînt publicate cu trei zile înainte pe site-ul CSM-ului, toate hotărîrile sînt publicate pe site şi, în materie de integritate, toate sentinţele pentru corupţie şi toate sancţiunile disciplinare pentru judecători şi procurori sînt publicate pe Internet. Încă nu avem o cultură anticorupţie. Ştiu exemplul unui coleg care a denunţat un caz de corupţie al unui coleg şi a sfîrşit prin a fi nevoit să se mute la o altă instanţă, din cauza atmosferei create, oamenii nu mai vorbeau cu el. Pe de altă parte, cel denunţat este în închisoare acum. Revin la ce am făcut. Sînt foarte dese vizitele în teritoriu pe care le fac membrii CSM, să ne întîlnim cu colegii. Am făcut pînă acum patru întîlniri între CSM şi ziarişti. Pe blogul meu descriu zilnic ce fac.

Care este dinamica în CSM acum? Sînteţi grupuri diferite. Pe ce teme se obţin majorităţi?

Ne înţelegem cu greu. Eu constat că în discursul public avem o poziţie, iar la vot se adoptă o altă poziţie. Asta apropo de integritate. De multe ori se iau decizii în plen care acoperă anumite nereguli. Din păcate, nu am reuşit să avem o masă omogenă în CSM, dar poate totuşi lucrurile sînt bine aşa. Din fericire a trecut o decizie importantă prin CSM, care a arătat dorinţa noastră de a se schimba lucrurile – aceea cu pensia de serviciu: nu e normal ca magistraţii condamnaţi pentru corupţie să îşi păstreze pensia de serviciu. Am propus ministrului să schimbe acest lucru.

Dar în cazul acelei opinii CSM pe schimbarea Constituţiei la articolul privitor la dobîndirea averii – care este povestea acolo? Aţi fost foarte criticaţi, şi eu cred că pe drept cuvînt, pentru acea opinie.

E o opinie discutabilă, dar numai sub aspectul oportunităţii – dacă era necesar sau nu să intervenim în dezabaterea publică în acel moment. Dacă cineva mă întreabă azi dacă sînt de acord să se elimine acel articol din Constituţie, nu sînt de acord.

Aţi enervat multă lume care altfel vă susţinea înainte. Şi aţi observat că există o oarecare nervozitate în presă şi în societatea civilă în legătură cu reformiştii din CSM. Care e problema? Am avut aşteptări foarte mari.

Nu toţi membrii CSM sînt reformişti. Doar o parte. Iar noi, deciziile capitale le luăm prin votul majorităţii. Uneori am fost învinovăţit de decizii pe care nu le-am luat. De asta m-am convins că e bine să scriu pe blogul meu tot ce fac. Inclusiv în cazul cu Morar şi DNA.

Va referiţi la acea iniţiativă CSM de a-l ancheta pe Daniel Morar?

Da. Declanşarea unei proceduri de verificare a lui Morar. În plenul CSM a ieşit
o decizie diferită de opţiunea mea, eu nu am votat aşa. Nu mi se pare OK ca susţinătorii ideilor noastre să ne învinovăţească. Cred că nu se înţelege cum funcţionează CSM. În al doilea rînd, cred că nu se apreciază ce se face, pentru că lucrurile care se văd sînt mai puţine decît cele pe care le-am făcut. Eu cred că încurajarea trebuie să existe în continuare.

Ce s-a obţinut şi nu mai poate fi dat înapoi? În ultimii zece, dar mai ales în ultimii cinci ani?

Cred că ce s-a creat şi nu mai poate fi luat înapoi este sentimentul de independenţă. S-a creat un curent puternic de leadership. Există anumite persoane, la un moment dat, care să îşi asume această poziţie, să exprime punctul de vedere şi să îi îndrume pe colegi. În rest, sub aspect material sau legislativ, orice poate reveni. Şi noi am fost dintre aceia care au pierdut 25% la salariu. Şi iată, se revine acum cu controlul ministrului asupra inspecţiei judiciare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.