În Europa, educaţia a devenit, în ultima vreme, o preocupare constantă pentru dezvoltarea economică şi socială: sînt elaborate politici de sprijin, sînt stabilite obiective strategice şi sînt alocate fonduri speciale. Cum stau însă lucrurile la noi? Dincolo de strategii şi politici – care sînt resursele financiare prin care educaţia este sprijinită în România?
Teoretic, prin Legea Educaţiei, clasificările sau competenţele obţinute, atît în context formal, cît şi nonformal, sînt recunoscute la nivel naţional. Ambele sînt declarate a fi importante, sînt complementare şi au acelaşi scop final: dezvoltarea personală şi profesională a celor care iau parte la ele. Însă de cît de multă susţinere financiară beneficiază fiecare dintre ele? Se ştie că problema lipsei fondurilor pentru educaţia formală este una îndelung dezbătută. Cum stă, în acest context, educaţia nonformală, cea care dezvoltă competenţe la nivel personal şi este definită ca fiind complementară educaţiei formale?
Programe de finanţare europeană
Unul dintre cele mai reprezentative programe pentru educaţia nonformală la nivel european este „Tineret în acţiune“, un program prin care sînt finanţate proiecte cu şi pentru tineri. Gestionat în România de către Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP), „Tineret în Acţiune“ se desfăşoară la nivel european şi susţine activităţile de învăţare nonformală, participarea activă, voluntariatul, includerea socială a tinerilor cu oportunităţi reduse, drepturile cetăţeniei europene, implicarea tinerilor şi diversitatea, fiind o ocazie pentru tineri şi pentru cei care lucrează cu aceştia de a derula proiecte în comunitatea din care fac parte.
În 2013, în România, pentru proiecte ca „Schimburi de tineri“, „Iniţiative ale tinerilor“, „Proiecte pentru democraţie participativă, proiecte de voluntariat“ – prin Serviciul European de Voluntariat, „Proiecte de formare şi reţele“ şi „Întîlniri ale tinerilor şi responsabililor de politici de tineret“ (toate reprezentînd liniile de finanţare ale programului) sînt disponibile 7 milioane şi jumătate de euro.
Un alt program important al Comisiei Europene în domeniul educaţiei este „Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii“ (gestionat de către Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale), prin care sînt finanţate patru tipuri de proiecte şi activităţi: „Leonardo da Vinci“ –, care abordează nevoile sistemului de formare profesională, „Grundtvig“ – destinat educaţiei adulţilor, cunoscutul „Erasmus“ – care finanţează mobilităţi şi proiecte la nivel universitar şi, nu în ultimul rînd, „Comenius“ – program prin care sînt finanţate proiecte în domeniul preuniversitar.
Al treilea program de finanţare se numeşte „Fondul ONG“ şi, după toate dificultăţile create ONG-urilor de către fondurile structurale, acesta pune azi la dispoziţie o sumă impresionantă, de aproximativ 30 de milioane de euro. Lansat de curînd, „Fondul ONG“ face parte din mai larga schemă de finanţare a granturilor SEE şi norvegiene, 2009-2014.
În România „Fondul ONG“ este gestionat de către trei organizaţii nonguvernamentale – Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, în colaborare cu Fundaţia pentru Parteneriat şi Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi –, scopul său fiind să reducă diferenţele economice şi sociale în Europa şi să sprijine organizaţiile din România şi statele donatoare – Norvegia, Islanda şi Liechtenstein – de a dezvolta proiecte în parteneriat. Beneficiază de finanţare, prin acest program, domenii precum democraţia, voluntariatul, drepturile omului, drepturile minorităţilor, dezvoltarea durabilă, buna guvernare şi transparenţă, serviciile sociale şi cele de bază pentru grupurile vulnerabile, activităţi care vizează copiii şi tinerii, combaterea discursului instigator la ură, şi nu numai. Deşi educaţia nonformală nu apare ca fiind un obiectiv direct, programul încurajează organizaţiile nonguvernamentale să folosească activităţi de formare şi să includă în proiectele lor programe dedicate educaţiei nonformale, pentru fiecare dintre temele propuse de ei.
Alte organizaţii care includ educaţia nonformală ca metodă de lucru pentru atingerea unor obiective sînt: European Youth Foundation, Open Society Foundations şi Romanian American Foundation.
European Youth Foundation – o organizaţie europeană înfiinţată în 1972 de către Consiliul Europei – finanţează proiecte care îi vizează, evident, pe tineri, are un buget anual de aproximativ 3 milioane de euro şi sprijină organizaţii nonguvernamentale de tineret şi reţele de organizaţii. Open Society Foundations îşi propune să „construiască societăţi tolerante, cu guverne responsabile şi deschise participării tuturor oamenilor“. Fundaţia este preocupată de responsabilizarea tinerilor, de accesul lor egal la o educaţie de calitate. Romanian American Foundation vizează dezvoltarea spiritului antreprenorial, îmbunătăţirea educaţiei şi promovarea spiritului filantropic. Multe dintre proiectele pe care le finanţează au o parte educativă nonformală.
Finanţările româneşti
La fondurile din afara ţării se alătură cîteva programe româneşti derulate de instituţii publice, companii şi organizaţii nonguvernamentale. Astfel, Ministerul Tineretului şi Sportului administrează fonduri specifice, destinate proiectelor de educaţie pe teme specifice de tineret, în care sînt incluse şi activităţile de educaţie nonformală. De asemenea, Administraţia Fondului Cultural Naţional oferă finanţări nerambursabile pentru proiectele culturale, iar legătura cu educaţia nonformală se realizează mai ales prin partea de finanţare dedicată educaţiei culturale, unde se pot încadra proiecte culturale nonformale. Asociaţia pentru Relaţii Comunitare oferă suport financiar pentru proiecte locale din domeniul educaţional, protecţia mediului, cultură, dezvoltarea tinerilor. Youth Bank îi încurajează pe tineri să lucreze împreună şi să ia decizii privind comunitatea din care fac parte.
Fondul pentru Inovare Civică – de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – susţine ideile inovatoare ale organizaţiilor nonguvernamentale prin care sînt încurajate responsabilizarea şi participarea oamenilor la dezvoltarea comunităţii, educaţia civică fiind una dintre priorităţile acestui program.
Finanţările private
Pe lîngă programele cu bani obţinuţi prin strîngere de fonduri, găsim şi un număr de programe ale unor companii româneşti sau străine care susţin proiectele de educaţie, fără să fie, însă, exclusiv dedicate acesteia. Printre ele se numără Fundaţia ERSTE, al cărei principal obiectiv este să promoveze şi să sprijine dezvoltarea unei societăţi incluzive, ai cărei oameni „să-şi ia soarta în propriile mîini“.
„Ţara lui Andrei“ este un alt program iniţiat de către o companie privată – OMV Petrom, un program prin care sînt susţinute proiecte de responsabilitate socială care sprijină antreprenoriatul social, unde îşi găsesc locul şi activităţile de educaţie nonformală desfăşurate în comunităţi.
Şi pentru că amintim de responsabilitate socială, Raiffeisen Comunităţi este un asemenea program, derulat de Raiffeisen Bank România, prin care se sprijină proiecte care vizează implicarea comunitară, activităţile de educaţie nonformală fiind mai mult decît binevenite, chiar încurajate.
După toate aceste exemple, putem vorbi, în concluzie, de susţinerea educaţiei nonformale în România? Cu siguranţă, putem spune că există fonduri pentru educaţia nonformală. Însă nu îndeajuns. Pentru ca acest tip de educaţie care susţine, pînă la urmă, dezvoltarea unei societăţi, să iasă din anonimat, să fie promovată şi să ajungă, precum statutul legal, complementară unei educaţii formale, ar fi nevoie să existe cît mai multe programe iar proiectele să ajungă cît mai uşor la beneficiarii săi.
pagină realizată de Vera ULARU, Miruna COVACI şi Vlad DUMITRESCU
Foto: FDSC
