Preocupări existenţiale

Diana Elena NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Preocupări existenţiale jpeg

Dintr-un uşor narcisism şi din comoditatea de a nu mai încerca să îi descifrez pe alţi oameni, am decis să scriu despre mine, ca reprezentant mediu al umanităţii. Ideea nu ar putea fi chiar atît de rea, pentru că ţara din care provin se află pe locul 81 ca mărime din vreo 195 de țări, am o constituţie fizică medie, ţinînd cont de înălţimea şi greutatea femeilor de pe glob, iar ultima dată cînd am verificat aveam un IQ similar cu cel al mediei clasei mele din liceu, fără a comenta relevanţa acestor teste. Important este că o autoanaliză ar fi legitimă, măcar de dragul empatiei, dacă media statistică nu v-a convins.

Dacă mi-ar pune cineva întrebarea banală „Cine eşti, cum te defineşti?“, aş sta un pic pe gînduri, mi-aş răsuci privirea în sus sau în jos, aş trage aer adînc în piept, astfel încît să ajung undeva profund, în miezul cuiva pe care nu l-am mai vizitat de mult, şi aş începe să filozofez fie cu ezitare, fie cu emfază, depinzînd de cine m‑a întrebat. Discursul lung şi complex ar fi umbrit de un suav şi aproape transparent „Habar n-am“ pe care cu greu l-aş recunoaşte. Poate că aşa vi se întîmplă şi vouă, la fel ca mie. Întrebarea îndrăzneaţă v-ar pune în dificultate. Dar oare de ce? Ce lucruri mai importante ar putea să ne ocupe mintea astfel încît să nu ne dăm nouă înşine de capăt?

Cu sfială şi chiar ruşine pătrund în preocupările mele zilnice care mă împiedică să mă cunosc cu adevărat… Deschid uşa şi văd, tronînd ca într-o anticameră puternic luminată, o masă mare plină cu bunătăţi. La propriu, gîndurile mi se îndreaptă extrem de des spre mîncare, cu absolut toate variantele ei: mesele principale ale zilei, raioanele enorme şi labirintice ale supermarket-urilor, ingrediente şi reţete, frigidere încăpătoare, noua eră a mîncărurilor sănătoase (cinci fructe pe zi, ordonate în minte, sucuri de spanac, banană şi pară), deliciile din vitrinele cofetăriilor, vinovaţii cartofi prăjiţi şi toate „McAnimalele“. În ameţeala culorilor şi mirosurilor, mintea mea condamnă şi se extaziază în acelaşi timp de ospeţia Crăciunului învelit în ciocolată.

„Exagerezi“, veţi spune, „lumea nu se gîndeşte doar la mîncare, eşti o excepţie.“ „Sînt sinceră“, voi răspunde şi voi merge mai departe în căutare, găsind alte preocupări autentice…  Înconjurîndu‑mi stomacul cu măiestrie, învelişul corpului se bucură şi el de maximă atenţie din partea mea: piaptănă-l, taie-i unghiile, îmbracă-l, dezbracă-l, întăreşte-i muşchii, mişcă-l, machiază-l, demachiază-l, cremu­ieşte-l şi cumpără-i. Dacă aş avea copii, toate acestea s-ar multiplica în funcţie de numărul de ocazii în care aş fi fost norocoasă (în loc de machiat şi demachiat: schimbă, ţine, joacă, fă codiţe). Credeţi că sînt preocupări pur feminine? Nu e loc aici pentru a analiza echivalentul mai puţin inocent din cugetele masculine, să spunem doar că atenţia şi admiraţia bărbaţilor întreţin şi încurajează acţiunile de mai sus.

Paradoxal, deşi în visele mele absolut sincere apare o prinţesă bine hrănită, dar şi proporţionată, îmbrăcată cu haine alese şi asortate, mediul în care aş putea să realizez cel mai uşor acest ideal, centrul comercial de cumpărături, îl găsesc destul de respingător. Psihanaliştii ar spune că dezgustul pe care îl simt la mall e tocmai ceea ce reprim în mine însămi. Dar dacă e vorba să mă arunc în gloata căutătoare de cadouri sclipitoare, amestecată cu indispoziţia de a nu găsi pantalonii care să dea forma idealului de mai sus şi cu drama de a nu avea bani pentru cadourile de Crăciun destinate tuturor membrilor familiei, prefer să reprim acest conţinut şi să merg în piaţă. Măcar acel iad mi se pare mai puţin sufocant.

Încet-încet, ajungem şi la miezul problemei. Încă departe de a răspunde la „cine sînt“, continuu să analizez ce anume mă ţine departe de descoperirea sinelui. Interesant e că întrebarea respectivă a apărut în adolescenţă, cînd măcar nu aveam a treia categorie de preocupări şi sursa celorlalte două: autofinanţarea. Salariul se cheltuieşte nu doar pe mîncare şi subzistenţă, ci iese din propriul eu pentru a-i construi şi a-l înveli în anexe confortabile, doar-doar şi-ar găsi liniştea: o casă curată cu chiria sau rata plătită, gazul, curentul şi întreţinerea, o maşină cu benzină. Desigur, la acestea se adaugă necesitatea Internetului şi a televizorului. Şi pentru toate acestea, o slujbă care se plăteşte bine sau măcar două capete care să socotească o împărţire eficientă a banilor pentru toate cele de mai sus. 

În final, dacă aş spune sincer că existenţa mea este definită, în mare parte, de un stomac plin, un corp sănătos şi o casă frumoasă, aş lăsa lumea cam tristă. Pentru că, slavă Domnului, viaţa îmi presară mici momente de scuturare: întîlniri cu oameni veniţi de departe, încercări de rugăciuni, emoţii şi mîngîieri. Rareori ceva de citit. 60 de morţi în incendiu, o cunoştinţă dragă. Strigînd stins de după maldărul de dulciuri şi cadouri frumos împachetate, eul meu real speră să transceadă materialul. Înainte avea jurnal, acum are o pagină de Facebook pe care nu prea o foloseşte. Terorizat de ideea singurătăţii, caută prezenţa altor oameni şi încearcă să îi înţeleagă, iar cînd e într-o dispoziţie romantică, să îi iubească. Încearcă să justifice agitaţia materială punînd-o în context religios, pe cît posibil, practicant. Şi cam atît.

Pînă la urmă, am scuza că, în viaţa reală, materialul se amestecă totuşi cu spiritualul, cadourile mult condamnate şi dulciurile adorate vinovat sînt uneori simboluri ale afecţiunii dintre oameni, putem justifica nevoile şi putem trăi autentic şi cu o slujbă bine plătită şi bani folosiţi înţelept. Iar acum, că am fost sinceră, îndrăznesc să pasez responsabilitatea şi să vă întreb: care sînt straturile care vă împiedică să ajungeţi la voi înşivă? Dacă majoritatea gîndim, deci existăm, pentru a rezolva probleme triviale, ce e de făcut? Cum ar fi să transcendem linia mediocrităţii? Putem căuta o nouă normalitate, care să vină mai din suflet? Cum ar arăta ea?

Diana Elena Neagu este psiholog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.