„Ce vă place și ce nu vă place la orașul în care locuiți?” – asta este ultima temă pe care le-am propus-o elevilor de a V-a la Educație socială. Le-am cerut opinii argumentate, însoțite de imagini. „Podul Basarab, într-o dimineață obișnuită. Am ales această fotografie pentru că este traseul meu spre școală. Ceea ce nu-mi place în această zonă este faptul că este foarte aglomerat, este multă poluare și mult zgomot de mașini. Din cauza aglomerației, niciodată nu pot fi sigură că voi ajunge la timp la școală. De obicei nu am răbdare să aștept în mașină și mă simt neliniștită pentru că îmi place sa fiu punctuală.”

Disciplina intitulată „Educație socială” e o materie relativ nouă în programa elevilor de gimnaziu. A înlocuit vechea „Cultură civică”, predată în clasele a VII-a și a VIII-a. Această nouă disciplină este unul dintre motivele pentru care am decis să încep să predau: e transpunerea în programa școlară a ideii de comportament civic pe care mi l-aș dori manifestat în fiecare dintre noi, astfel încît să fim cetățeni, nu „idiotes” (cei dezinteresați de treburile publice, ale cetății – după cum erau numiți în Grecia Antică). Desigur, păstrîndu-i importanța cuvenită în viața de zi cu zi.

E al treilea an de cînd predau și îmi permit să fac cîteva observații personale, fără a avea pretenția unei cunoașteri exhaustive sau aprofundate a sistemului educațional. Elevii sînt curioși. Dornici să își exprime opiniile. Vocali. Credeam, la primele cursuri, că va fi nevoie să-i încurajez să vorbească. Ulterior am descoperit că mai degrabă este nevoie să îi încurajez să se asculte unul pe celălalt. Pentru dialog e nevoie și de urechi!

Agenda lor se suprapune parțial cu cea publică. Traficul din București, poluarea, mizeriile aruncate pe jos în parcuri și, în mod neașteptat pentru mine – aspectul părăginit al clădirilor. Rasismul, discriminarea, violența în diferite forme sînt alte subiecte care îi preocupă. Au o părere proastă despre politicieni, ceea ce reflectă mesajele repetate de mass-media și, probabil, ce aud în casă. Aceasta reprezintă însă mai degrabă o premisă pentru descurajarea implicării civice, nu o motivație pentru a interveni. Observă și se bucură de lucrurile frumoase: parcurile, pe primul loc, fîntînile cu lumini și muzică și Delta Văcărești sînt cele mai frecvente. Am redescoperit Bucureștiul odată cu ei.

Experiența de lucru în echipă este redusă. Deși și în învățămîntul primar sînt recomandate exercițiile în perechi sau în grup, ele nu reprezintă încă o practică obișnuită, ci încă excepțiile promovate ca exemple pozitive. Metodele moderne implică o creștere a libertății și implicării elevului. Este nevoie de o creștere proporțională a responsabilității și a respectului față de celălalt (elev și profesor deopotrivă).

Elevii sînt la curent cu „noutățile”: bullying, fake-news, corupție, #blacklivesmatter, #alllivesmatter – sînt sintagme care le ajung la urechi. De cele mai multe ori fără o înțelegere exactă a ceea ce înseamnă. Problematică este lipsa competențelor de căutare a informației: a avea smartphone și a posta pe Insta sau TikTok nu înseamnă că știi și să cauți ceva pe Internet, cînd ai nevoie. Wikipedia este sursa de bază pentru cei care reușesc să își dea seama că nu Google este sursa informațiilor. Pentru clasa a VII-a, personal cred că subiectele propuse sînt inadecvate nivelului de interes la 13-14 ani. Informațiile despre instituțiile democratice, construirea legilor și responsabilitățile aleșilor ar fi mai utile în apropierea vîrstei de vot. Din păcate, subiectul dispare din programa de liceu. Dar, întrucît este anunțată o nouă reformă a programei, poate va fi luată în considerație o reașezare a tematicilor.

Întrebați despre cum pot contribui tinerii la viața comunității, donațiile, strînsul gunoaielor și plantările de copaci sînt pe primele locuri – ceea ce eu corelez și cu tipurile de acțiuni sociale cele mai promovate în perioada recentă.

Un subiect aparte îl consider însă zona de valori. Școala este responsabilă de educația formală – elevii vor învăța concepte și își vor dezvolta abilități intelectuale. Din punct de vedere al implicării civice, educația socială, ca disciplină, poate înzestra tînărul cu un set de instrumente civice. Dar, la doar o oră pe săptămînă, are o contribuție redusă în formarea valorilor unei persoane, care sînt cele care fundamentează acțiunea socială. Aici ar fi binevenită intervenția familiei, însoțită de o abordare mai constructivă în mass-media a modului în care funcționează societatea și de mai multe oportunități de voluntariat pentru tineri. Pledez pentru o cultivare atentă, de către părinți și bunici, a respectului pentru celălalt și, mai ales, a discernămîntului prin care să cearnă zgomotul zilnic de ceea ce este important și, adesea, neschimbător.

Sînziana Dobre predă educație socială la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ și sociologie la Școala Centrală din București. Are o experiență de 20 de ani în organizații civice.