„Pe plan infraexistenţial... ştie ’mneaei“

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
„Pe plan infraexistenţial    ştie ’mneaei“ jpeg

Ancheta de față a plecat de la întrebarea: care e cea mai importantă întîlnire din viața dumneavoastră? Numai că, așa cum se întîmplă mai întotdeauna, lucrurile simple se dovedesc, de fapt, ceva mai complicate. Ca să înțelegeți de ce, citiți răspunsurile invitaților mei. 

 Iulian TĂNASE, scriitor

Aș putea spune că cea mai importantă întîlnire din viața mea a fost fie cu Lygia și Gellu Naum, care m-au impre­sionat profund și și-au pus amprenta asupra mea, fie întîlnirea cu Dan Stanciu, cu care am scris și am și publicat niște cărți împreună, fie întîlnirea cu Ernest Wichner, căruia îi datorez atît de mult, fie în­tîl­ni­rea cu Oana M., care, cînd aveam douăzeci și cinci de ani, m-a schimbat din temelii, fie întîlnirea cu radioul, care mi-a oferit unele dintre cele mai intense experiențe, însă am să spun că cea mai importantă întîlnire din viața mea rămîne, totuși, întîlnirea cu propriii mei copii. Apariția pe lume a Adorei și a lui Sacha a produs în mine transformări profunde, pe plan emoțional, sentimental, mental. Nimic nu se compară, ca intensitate și adîncime, cu această experiență. Am multe de învățat de la copiii mei, și ce noroc pe capul meu că sînt un tată ascultător!

 Nicoleta LEFTER, actriță

Cea mai importantă întîlnire din viața mea este întîlnirea cu Alexandru Dabija. Un om și un regizor fascinant, de care este aproape imposibil să nu te îndrăgostești. Are toate datele unui om bun, sticluța aceea de esență a ceea ce înseamnă om bun. Un umor desăvîrșit la scenă, care te face să te prăbușești pe jos de rîs, și cu mari accente de cinism, exact așa cum e viața. Are capacitatea fantastică de a înțelege slăbiciunile oamenilor și de a îi face pe actori să adore să lucreze cu el.

Gianina CĂRBUNARIU, regizor

Teatrul Foarte Mic s-a închis de curînd pentru renovare, iar proiectele acestui spațiu sunt acum în aer. Acum zece ani, cînd am terminat școala, sala de la Foarte Mic nu oferea cele mai bune condiții tehnice din lume, însă s-au produs spectacole făcute de tineri creatori și s-a reușit fidelizarea unui public destul de numeros. Minunea a durat cinci ani, după care lucrurile s-au dus într-o altă direcție. De un an de zile, Foarte Micul a revenit la strategia de promovare a tinerilor creatori. Într-un sistem teatral în care nu există strategii culturale pe termen lung, anumiți oameni reușesc uneori să facă o diferență. Unul dintre acești oameni este Mihai Dinvale, pentru că a înțeles că a pune la dispoziție un spațiu care să funcționeze ca un laborator de creație este un gest normal al unei instituții de stat. Însă în lipsa unor politici culturale coerente, aceste „întîlniri“ riscă să rămînă doar niște excepții într-un climat cultural absolut descurajant.

 T. O. BOBE, scriitor

Nu-i deloc simplu să stabilești care dintre întîlnirile pe care ți le oferă viața e cea mai importantă, pentru că fiecare clipă e o alegere, o bifurcație, și fiecare întîlnire îți hotărăște într-un fel sau altul forma destinului. Cred, totuși, că pentru mine cea mai importantă a fost întîlnirea cu Eugen Lumezianu, care mi-a fost profesor în primii doi ani de liceu. Pentru că a fost primul scriitor pe care l-am cunoscut, pentru că datorită lui am învățat să citesc altfel și să citesc altfel de cărți, pentru că datorită lui m-am îndrăgostit de sala de lectură numărul 9 a bibliotecii județene din Constanța, pentru că datorită schimbării sugerate de el la un moment dat am ajuns să fac Literele, să-i întîlnesc pe Cristian Popescu, pe Mircea Cărtărescu, să-mi întîlnesc prietenii de la cenaclurile Central și Litere, pentru că astfel am ajuns să-mi cunosc iubitele de mai tîrziu, să am joburile mai tîrziu, bursele de mai tîrziu, să scriu cărțile pe care le-am scris și, poate în primul rînd, pentru că a avut încredere în mine chiar și atunci cînd eu nu mai aveam.

 Mircea STRUȚEANU, fotograf 

Cam pe la 14 ani am avut prima în­tîlnire cu stînca. Era o stîncă mare, albă și dreaptă, la munte, într-o zonă pe unde mă plimbasem de multe ori. N-am să uit niciodata golul pe care l-am simțit în stomac cînd am făcut rapel din vîrful ei. A fost ușor să o cobor, dar, ca să o urc, mi‑au mai trebuit alți 14 ani din viață. În tot timpul ăsta m-am antrenat să devin un adevărat cățărător. Nu cred că am să mă las niciodată.

 Sorin GHERGUȚ, scriitor

Literar-artistic, ca să spun așa, întîlnirile cele mai importante au fost, cred, cele de la Cenaclul Litere, pe Edgar Quinet, prin 1993-’95, cu Mircea Cărtărescu, T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu (pe care îl știam deja din liceu), Svetlana Cârstean, Simona Sora, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat, Mihai Grecea, Ioana Nicolaie, Mihai Pavelescu… De cîte ori enumăr nume așa, am senzația că omit cel puțin unul important. Dacă m-aș fi învrednicit să fac o carieră academică, aș fi povestit aici despre întîlnirile cu profesorii Emil Ionescu, Alexandra Cornilescu și Rodica Zafiu. Existențial, cea mai importantă întîlnire pentru mine a fost, probabil, cea dintre părinții mei. Pe plan, so to say, infraexistențial… știe ’mneai.

 Dia RADU, jurnalistă

Întîlnirile care au contat au fost cu oameni în care am presimțit căutări similare. Îmi plac căutătorii, pentru că și mie îmi place să caut. Îmi place să scormonesc oamenii. Îmi place să-i simt, să-i înțeleg, să găsesc fisura luminoasă prin care să mă strecor cu răbdare pînă la firea lor, cea adevărată. Îmi place să-i cunosc pe ceilalți, ca să cunosc lumea. 

Venite din senin, cînd mă așteptam mai puțin, întîlnirile acestea au adus cu ele răspunsuri și foarte multă lumină. De la o vreme însă, am început să le mai și provoc. Deghizată sub mantia de jurnalist, am intervievat oameni, le-am pus întrebări pe care altfel niciodată n-aș fi îndrăznit să le rostesc. 

Am intuit devreme că în spatele întrebărilor pe care le pui pentru o revistă se pot ascunde propriile tale întrebări. Dar nu despre întrebări e vorba într-o întîlnire, cum nu despre răspunsuri e vorba într-un interviu. O întîlnire fericită e acea întîlnire în care ceva nou și neasemuit se naște chiar atunci între două minți și două simțiri. Întîlnirile adevărate sînt creatoare, sînt dătătoare de energie, te fac să fii mai mult decât ești. Undeva, pe „fața cealaltă a lunii“, lasă o urmă pentru totdeauna. 

Întîlnindu-i pe ceilalți n-am făcut decît să mă încerc și să mă verific pe mine, să mă pun în fața oglinzii, cu toate obsesiile mele, să mă întorc mai bogată, mai sinceră, mai adevărată. Uneori, întrebăm despre ceilalți ca să aflăm despre noi. Mi-e greu să dau nume și pentru că adevărul e tocmai ăsta. Dintre toate întîlnirile care m-au făcut cine sînt, cea mai importantă întîlnire a fost întîlnirea cu mine.

anchetă realizată de Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.