Parlamentul britanic: între retorică și dezbatere de substanță

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Parlamentul britanic: între retorică și dezbatere de substanță jpeg

„Order, order!”, este apelul la ordine al Speaker-ului – deputatul ce prezidează lucrările Camerei Comunelor – Camera inferioară a Parlamentului britanic, acolo unde rezidă, în ultimă instanță, puterea în stat. Inițiată de Simon de Monfort în 1265, Camera Comunelor a fost denumită și „mama tuturor parlamentelor”, iar lucrările sale reprezintă un amestec de tradiție, retorică, dar și exemplu de dezbatere publică de cea mai înaltă calitate. Speaker-ul, termen greu traductibil în limba română, nu este de fapt președintele Camerei, el avînd obligația unei imparțialități absolute, care nu se regăsește în nici un alt parlament din lume.

Este interesant că, după moțiunea de realegere a sa la începutul unui nou mandat parlamentar, deputații îl trag pe Speaker-ul reticent pînă la scaunul său. Acest obicei își are rădăcinile în funcția originală a Speaker-ului de a comunica monarhului opiniile Camerei Comunelor confruntîndu-se potențial cu mînia suveranului.

Contrar unei afirmații deseori repetate, nici un Speaker nu a fost executat vreodată pentru acțiunile sale în această calitate. Șase foști Speaker-i au fost executați (uneori la mulți ani după mandatul lor); pentru cinci dintre aceștia, execuția s-a datorat asocierii lor strînse cu un fost suveran după succesiunea la tron a unui nou monarh. Speaker-ul are misiunea, uneori dificilă, de a menține ordinea într-o Cameră cu 650 de deputați, cu Guvernul și partidul majoritar în dreapta sa și cu Opoziția în partea stîngă.

Dezbateri aprinse

Guvernul, mai ales cînd are o majoritate confortabilă, controlează ordinea de zi, dar comportamentul deputaților este reglementat prin cutumă și, în ultimii ani, prin înăsprirea reglementărilor privind declarațiile de interese, în special după scandalul privind deconturile false din 2008-2009. De multe ori dezbaterile sînt previzibile, atunci cînd proiectele de lege introduse de Guvern nu au prea mulți disidenți în rîndul majorității și votul e disciplinat. Oricum, esențialul muncii parlamentarilor se desfășoară în comisii, acolo unde presa nu are acces.

Există însă și proiecte de lege, cum ar fi cele privind Brexit, noua lege a imigrației sau impunerea carantinei, la care intervențiile multor deputați, atît ai majorității, cît și ai Opoziției, sînt pline de substanță și exprimă un punct de vedere mai degrabă personal decît pe linia partidului din care fac parte.

Un punct de atracție îl constituie interpelările adresate prim-ministrului, care au loc în fiecare miercuri și care încep cu un duel retoric între premier, totodată liderul partidului de guvernămînt, și liderul Opoziției, așezat la trei metri în fața sa, și continuă cu întrebări din partea deputaților de ambele părți ale Camerei – adeseori ridicări de minge la fileu din partea deputaților Puterii și provocatoare din partea Opoziției.

Schimburile de replici sînt adeseori aprinse, uneori pline de ironie și chiar sarcasm, la limita curtoaziei impuse de cutumele parlamentare, și de aceea rolului Speaker-ului este foarte important, el cerînd uneori retragerea unor cuvinte, pronunțînd evacuarea din sală a deputaților recalcitranți sau chiar suspendarea lor pe un termen determinat. În ultimii ani, acest duel retoric a scăzut în importanță ca măsură a abilității celor doi lideri, dată fiind și fragmentarea mass-media și folosirea tot mai frecventă de către politicieni a rețelelor sociale pentru a face declarații de natură politică.

Dezbateri politicoase

Camera Lorzilor – camera superioară a Parlamentului –, cu începuturi în 1295, care numără actualmente 798 de membri, majoritatea numiți pe viață, și un mic număr de lorzi ereditari, este un loc al dezbaterii politicoase și al argumentației elegante. Lorzii sînt nu doar foști politicieni retrași din Camera Comunelor, dar adeseori personalități marcante ale vieții publice, experți într-un anumit domeniu și nu arareori Camera superioară amendează substanțial proiectele de lege trimise din Camera Comunelor.

În această navetă, care teoretic se poate transforma într-un ping-pong parlamentar pînă se ajunge la o înțelegere pe un text identic, Camera Lorzilor, unde nici un partid nu are majoritate, trebuie întotdeauna să țină cont că este numită și să nu întindă coarda prea mult în fața Camerei Comunelor. Aceasta din urmă este aleasă prin vot direct și, prin cutumă constituțională, Camera Lorzilor nu se opune proiectelor de lege care fac parte din manifestul electoral al partidului majoritar. În caz de blocaj, care se întîmplă extrem de rar, Guvernul poate invoca Parliament Act din 1949 care prevede că, în caz de divergență nerezolvată la un proiect de lege, în termen de un an intră în vigoare varianta Camerei Comunelor.

În concluzie, Parlamentul britanic este un loc al dezbaterii publice de înaltă calitate, chiar în condițiile în care imaginea politicienilor s-a degradat în ultimele decenii odată cu deschiderea către societate, printr-o mai mare transparență și răspundere.

Petru Clej este jurnalist, corespondent RFI România la Londra.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.